The Best bookmaker bet365 Bonus

Kilometrul 33 în literatura română


Numărul 33 este un număr magic, unul maestru, o cifră a destinului.
Marii înțelepți au vorbit despre EL ca despre un „număr al îngerului”.
Nu mi s-a dat șansa de-a dezbrăca de sensuri și înțelesuri taina numerologiei, deci TAC!
Totuși, dragilor, ECREATOR – Editura și Revista ECREATOR, sau invers – astăzi împlinește numărul 33 al Colecției Antologica.
Nu am cerut voie nimănui când ne-am înființat, nimeni nu s-a implicat emoțional sau material în demersul nostru inițial, nimeni n-a fost rugat să ne sprijine la începuturi, DECI... NIMENI NU ARE VOIE SĂ VORBEASCĂ DESPRE Editura și Revista ECREATOR!

SCRISORI DE DRAGOSTE EXPEDIATĂ (LETTERS OF DELIVERED LOVE), O CARTE TRIPLU PREMIATĂ


          Cartea domnului Ioan Romeo Roşiianu, SCRISORI DE DRAGOSTE EXPEDIATĂ (LETTERS OF DELIVERED LOVE), Editura GRINTA, Cluj - Napoca, ediție bilingvă, româno - engleză, 2017, versuri, (traducere Patricia Lidia), face parte din ciclul SCRISORILOR DE DRAGOSTE, al feluritelor scrisori de dragoste: deschise, neexpediate, despre demoni şi sfinți, pierdute, irosite, către Izoleta, scrisori de dragoste eternă, scrisori şi destin, scrisori de dragoste nemărginită, de dragoste expediată şi aşa mai departe, momentan în lucru, SCRISORI CĂTRE IUBITA DE ACASĂ.
          Acest lung şir al scrisorilor epistolare din ciclul SCRISORILOR începe în anul 2016 cu SCRISORI DE DRAGOSTE NEEXPEDIATĂ, Editura GRINTA, Cluj - Napoca, 2016, versuri, continuându cu SCRISORI DESPRE DEMONI ŞI SFINȚI, Editura ETHNOLOGICA, Baia Mare, 2016, versuri; SCRISORI DE DRAGOSTE EXPEDIATĂ, Editura GRINTA, Cluj - Napoca, ediție bilingvă, româno - engleză, 2017, versuri (traducere Patricia Linda);

Despre exprimările agramate din mass-media


„Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească.

Şi nu sunt sigur în legătură cu primul.”(Albert Einstein)

În dimineaţa zilei de 17 decembrie 2019, la „Radio România Actualităţi”, atât la ştirile de la ora şase (6:00 a.m.[1]), cât și la cele de la ora şapte (7:00 a.m., poate și la altele, pe care eu nu le-am auzit, s-a prezentat milioanelor de ascultători din toată ţara ştirea că, în primele condamnări în dosarul Colectiv, o persoană „a fost condamnată la 9,8 ani de închisoare”.

O asemenea ştire a produs o mare nedumerire în rândul milioanelor de cetăţeni care au auzit-o, indiferent de gradul lor de cultură, de educaţie, de pregătire profesională.

Nedumerirea a fost cauzată de faptul că o asemenea ştire, „de exprimare a unei perioade de timp printr-un număr zecimal”, este nemaiîntâlnită și nemaiauzită în scrierea și în vorbirea corectă.

Cultura semidocților sadea


Numeroase sunt crizele (economică, politică, financiară, alimentară, sanitară, energetică etc.) ce asaltează astăzi omenirea în general, națiunea română în special, îndeosebi după invadarea Ucrainei, pe 24 februarie 2022, de către hoardele putinisto-muscălești, care – ca întotdeauna în decursul istoriei și cu Testamentul lui Petru cel Mare pe post de călăuză - și-au arătat pofta feroce de expansiune teritorială, specific asiatică (nu spunea Dostoievski că, dacă răzuiești un rus, dedesubt dai de tătar?!), demonstrând totodată, prin înfrângerile suferite și bătuta pe loc vreme de aproape un an (e drept, armata ucraineană a fost masiv ajutată cu bani, medicamente și tehnică militară de o formidabilă coaliție internațională: Statele Unite, NATO, Uniunea Europeană, Japonia, Canada, Australia și altele), demonstrând, deci, cu vârf și îndesat că nici pomeneală ca Rusia să fie o mare putere militară, posibil și la capitolul atomic, dacă temutul său arsenal nuclear este la fel de nemodern și neperformant ca uriașul stoc de arme convenționale, multe dintre ele din vremea bolșevismului: tancuri, blindate, avioane, elicoptere, rachete, nave, puști.

Boema băimăreană din anii 80 | În pas de pelerin (Fragment)

 
M-a impresionat cartea lui Nicolae Iorga  „O viață de om așa cum a fost”, adevărul este că are un titlu poetic și spune totul din titlu. Istoria literară  nu este cultivată  în ultima vreme, jurnalele sunt ajustate cu pagini rescrise, memoriile nu sunt încurajate. Chiar din jurnalul lui Liviu Rebreanu, ajuns pe mâna lui Marin Preda, la editura Cartea Românească, oarecine ( soția romancierului, Fany, probabil) a eliminat unele pagini. Nu mă gândeam să-mi scriu memoriile, sună sinistru dar mi s-au cerut  texte despre  anii petrecuți în diferite locații: Brașov, Timișoara, Baia Mare. Există mai multe riscuri prezentându- te în toată nuditatea în fața cititorului, fie că nu mai poți să folosești acele momente pentru  ficțiune, fie că  te deconspiri. Am scris „ în pas de pelerin”,  înapoi și înainte, există și un model de sudură: „în pas de pelerin”, un fel de zig- zag, fără a ține cont de cronologiea faptelor. Timpul este o materie primă din care croiesc după cum  îmi vin în memorie întâmplările : nu poți merge pe două cărări, numai când ești ,,afumat” ori ești scriitor ori  lucrător într-un domeniu  real. Până și marii scriitori contemporani  au avut un venit sigur, fie că erau profesori de liceu, universitari ori directori de edituri și de reviste, ziariști, editori, politicieni, avocați, meserii liberale. O figură aparte era în mediul scriitoricesc  poetul Claudian Cosoi, fiind  jurist avea o anume autoritate oferită de profesia coercitivă, o libertate față de alți colegi.

Nostalgia cugetării


Ică Sălisteanu e, acum, călăuză cu har pentru „eCreatorii lui Romeo”.
Fără zăbavă, ca un stareț ferecat în rânduelile făpturii sale noi, dar și a numeroși poeți publicați de prestigioasa editură eCreator din Baia Mare, Ica Sălisteanu integrează în mecanismele sale de abordare certitudinea, mai ales când ne arătă că a trage concluzii dintr-un haos de impresii personale are "deseori" sens.
Ca o carte să devină locul în care se păstrează prezența scrisă, experiența clară, înțelegerea vegheată, valoarea înverșunată, închinată, gravată, proclamată practice fiecare frază trebuie să fie un vehicul care nu încetează a extinde harul ce dă cuvintelor slavă.
Limba să nu fie sărăcită, trivializată de alianțe spontane între limite, letargie, lehamite, insulte ci sa viețuiască în viața comentariilor.

Halloween 2022: Ritualuri mai puțin cunoscute în cea mai terifiantă zi din an


Halloween este o sărbătoare celebrată în fiecare an în data de 31 octombrie, iar Halloween 2022 va avea loc luni, 31 octombrie. Tradiția a început odată cu Samhain, festivalul antic al celților, timp în care oamenii aprindeau focuri de tabără și îmbrăcau costume pentru a alunga spiritele.
În secolul VIII, Papa Grigore al II-lea a decis ca ziua de 1 noiembrie să fie un prilej de a sărbători toți sfinții. În scurt timp, Sărbătoarea Tuturor Sfinților (All Saints Day) a preluat câteva dintre tradițiile festivalului Samhain. Seara dinainte era cunoscută drept Ajunul Sărbătorii Sfinților (All Hallows Eve), iar mai târziu Halloween. Odată cu trecerea timpului, Halloween a ajuns să fie o zi plină de activități cum ar fi trick-or-treating (colindatul), sculptarea dovlecilor (Jack-o’-lantern), adunări festive, costumarea și delectarea cu dulciuri.
Însă, cum rămâne cu tradițiile și credințele de Halloween pe care oamenii din ziua de azi le-au uitat? Multe dintre aceste ritualuri uitate demult priveau spre viitor în loc de trecut și se gândeau la cei vii, nu cei morți.

Epistolierul Ioan Romeo Roșiianu, în Scrisori de dragoste irosită


Neobositul slujitor al literelor contemporane (editor, conducător de revistă, un fel de Mecena chiar, pentru mulți care bat la porțile afirmării artistice sau chiar se află în acest areal de mai multă vreme, organizator de manifestări culturale, autor de comentarii critice, dar, în primul și în primul rând, poet), băimăreanul născut pe meleaguri teleormănene, Ioan Romeo Roșiianu, aduce în fața publicului cititor o nouă carte de versuri, creată, și aceasta, în stilul care l-a consacrat, epistolar, cu versuri libere, ample, de obicei, care-i permit, transpunerea în poezie a frământărilor ontologice, induse de o realitate pe care firea lui oximoronică (paradoxal, vulcanică și contemplativă, rezultat, de fapt, al unei irepresibile sensibilități) o receptează necontenit, îi adună mesajele, imaginile și le transpune în artă.  
Cartea cu „Scrisori de dragoste irosită” – Editura ECreator, Baia Mare, 2019 – traduce, de la început și pe tot parcursul ei, neliniștile, tristețile artistului, înzestrat cu puterea de a vedea și dincolo de suprafața lucrurilor și, în același timp, de a le împărtăși prodigios și altora imaginea lumii așa cum apare dinspre sine, animat de o dragoste neostoită de viață, ce alege să o mărturisească, de cele mai multe ori, iubitei pe care o invocă în incipitul poemelor, etalându-și față de ea tot lăuntrul sufletului.

EPISTOLARUL lui ROMEO (Scrisori de dragoste irosită)


Motto:

                     “mai ṣtii cȃnd ţi-am spus că Seneca zicea că nu este puţin
timpul pe care îl mai avem, ci mult cel pe care l-am risipit  deja ?”
                                                      Ioan Romeo Roṣiianu    

    N-am întȃlnit ṣi văzut la nimeni atȃta risipă de emoţie, ca la Ioan Romeo Roṣiianu, exprimată în “Scrisori de dragoste irosită” (risipită).    
    Scrisorile n-au încercat să mărturisească zbuciumul unor voluptăţi trăite sau imaginate, ci mai degrabă zădărnicia ṣi irosirea sentimentului care (la vulcanicul Ioan Romeo Roṣiianu) seamănă mai degrabă cu trasul cu tunul după ţȃnţari, decȃt cu trasul la vȃnătoare cu puṣca cu lunetă.
    Și totuṣi este vorba numai de dragoste, cu toate păcatele ei, cu bucuriile ṣi cu durerile ei ṣi că dacă tot ce-a simţit cȃnd (exaltat de intensitatea emoţiei) a scris, s-a chemat dragoste, atunci da, a iubit, a iubit pȃnă la abandon.  

De dragoste în vremea pandemiei – Romeo Ioan Rosiianu: Scrisori către Izoleta


Trăim într-un timp distopic, la care sunt convinsă că, măcar în lumea noastră, nici un om normal nu s-ar fi gândit până acum câteva săptămâni. Pământul întreg se resetează și i-a pus pe locatarii lui temporari la colț, i-a închis în propriile adăposturi, într-un soi de șantaj cu finalitate posibil salutară: vreți să mergeți mai departe în călătoria pentru care ați apărut aici, stați în casă – dar nu degeaba: meditați la ce ați făcut pentru voi și, mai ales, contra mea și a noastră și alegeți cum ar trebui să acționați de-acum înainte dacă o fi să continuăm colaborarea – până condițiile de viață redevin prielnice; nu vreți, ieșiți și trăiți-vă apocalipsa!
Și dacă ar fi numai o situație locală (să zicem că am fi ajuns noi ori alții, un fragment de omenire, într-o conjunctură dramatică), am fi avut în sprijin speranța (săraca!), la fel ca mereu, că, vrând-nevrând, o să ni se întindă o mână de către alții, mai norocoși, încât să ieșim la un liman, dar, nu! Suntem, cum zicea, acum câteva zile, Papa Benedict (izolat și el, ca orice muritor, rostindu-și cuvântul „Urbi et orbi” în fața unei piețe pustii), în aceeași barcă! Veche, fragilă, cârmită de cele mai multe ori, prost!

The best bookmaker bet365

Free Premuim Templates by BIGTheme

Copyright © 2009-2021  StirileMM.ro