The Best bookmaker bet365 Bonus

Trăiri profunde


        Poetul, criticul literar și nu în ultimul rând omul de cultură Ioan Romeo Roșiianu își lasă amprenta remarcabilă prin apariția acestui volum de poeme, apărut la editura eCreator, pe care o și patronează.
        Întregul volum îl consider a fi unul de analiză atât interioară (mai ales), cât și o analiză exterioară a lumii în care ne ducem existența.
         Titlul este unul sugestiv, simbolic, care la o primă vedere poate crea semne de întrebare.
Substantivul litanie, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX) este o rugăciune lungă (rostită alternativ de preot și de credincioși) sau cu sens figurat poate fi o expunere, o înșiruire lungă, monotonă și plictisitoare.
Alăturarea substantivului, sufletului, însoțit de prepoziția simplă pentru trimite direct la laitmotivul volumului, la partea cea mai puternic înzestrată cu sentimente, trăiri și emoții.

Din clocotul existenței


Pusă (începând chiar cu titlul și continuând cu primul poem) sub semnul unei tristeți profunde, incurabile, cartea lui Ioan Romeo Roșiianu expune, de-a lungul poeziilor pe care le cuprinde, nu goliciunea unui suflet, ci preaplinul unui spirit debordând de dragoste – de viață, de părinți, de neam și, firește, „de moșie”  –, pe care o așază în versuri care să-i domolească dorul în primul rând de mamă și de tată, zeii fiecărei vârste, începând cu a copilăriei, când aceștia i-au fost prezențele cele mai dragi nu doar în gând, ci și pe pământ, și continuând cu o intensitate sporită de durerea hăului ce se cască tot mai mare între momentul plecării lor în altă lume și prezentul gol, într-adevăr, de ființele lor.
Cu, în felul acesta tragic, dobândita conștiință a efemerității prezenței omului pe pământ, în versuri clasice, poetul exprimă tentativa zadarnică de resemnare cu un statu-quo inevitabil și, prin urmare, volens-nolens, asumat: „Eu am stat la rându-mi lângă crucea veche, / dintr-o poză spartă mă privea un chip, / nu știam atuncea că cerul pereche / are-n lutul morții vreascuri de nisip”.

TRANSCENDEREA LITANIEI ÎN ARTA CREAȚIEI LITERARE 


          Luând în discuție cartea de versuri a lui Ioan Romeo Roşiianu, LITANII PENTRU SUFLETUL GOL şi pornind de la ideea că "litania" este o rugăciune dialogată sau cântată alternativ de preot şi de credincioşi, constând în scurte invocații, ne face să credem că poetul transcende termenul bisericesc în arta creației literare, făcând din el o specie literară a genului liric în versuri, în care rolul preotului este luat de eul poetic, care-şi destăinuie păsurile, durerile şi trăirile sale, iar rolul corului, al credincioşilor, fiind preluat acum de masa anonimă a cititorilor.
          De fapt, autorul LITANIILOR, Ioan Romeo Roşiianu, apare aici în postura unui poet al unor atitudini lirice ieşite din comun, atitudini ce ne poartă până în pragul abisurilor infernal de dureroase.
          Ioan Romeo Roşiianu a fost întotdeauna, şi a rămas, un poet în inima şi-n simțirea căruia  totul prinde nuanță liturgică cu un pronunțat iz de sfântă împărtăşanie, armonizându-se perfect cu trăirile şi simțirile sale interne, cu dorurile şi ofurile sale atât de felurite, în care, pe prim plan se află moşii şi strămoşii săi, în primul rând părinții, tata şi mama, din care descinde direct.

IARNA DIN SUFLET - O CERTITUDINE PALPABILĂ ŞI MEREU ACTUALĂ

          Pornind de la ideea că vocabula "antologie", cuvântul grecesc cu înțelesul de "recoltă de flori", este foarte des folosit în sensul modern al cuvântului, drept culegere de texte literare, cu înțelesul suplimentar de "selecție", de adunare reprezentativă, ajungem la noua antologie literară, marca eCREATOR, IARNA DIN SUFLET, 2023, ultima din acest an, aşa după cum face anunțare autorul şi editorul ei, domnul Ioan Romeo Roşiianu.
          La prima vedere şi răsfoire a unei cărți antologice, prima observație pe care o poate face oricine, poate fi legată de faptul că tipul, întinderea şi structura antologiei sunt determinate de scopul avut în vedere de antolog.
          Astfel, o asemenea antologie, cazul în speță IARNA DIN SUFLET, este utilă în general în calitate de bibliotecă fragmentară, reproducând texte şi capitole din texte necesare unui număr mai mult sau mai puțin însemnat de cititori, ea fiind un instrument democratic care foloseşte din plin unui public relativ eterogen.

PAVELE, Pavele!...


Când am aflat că ai PLECAT și tu eram în Satu Mare, în dulcele nostru stil încercam să nemuresc oameni ce nu mă merită.
Nici pe tine nu te-au meritat muuuuuuuuulți din cei ce te (de)plâng azi... ÎN VĂZUL LUMII!
N-o fac pentru tine, prietene (stră)vechi, o fac pentru ei, preamărindu-se pre ei!
Așa va fi și după mine, la fel după alți dragi ai noștri.
Te-am sunat când am aflat.
Credeam că e o (altă) glumă proastă, speram, visam, îmi doream.
Nu mi-ai răspuns, Pavele!
De ce?

CATHARTIC (Ioan Romeo Roșiianu - Scrisori către Izoleta)


Despre Ioan Romeo Roșiianu s-a scris mult şi se va mai scrie multă vreme. A beneficiat de referințe critice elogioase pentru întreaga sa operă din partea unor  critici literari mari, academicieni, poeți, prozatori, profesori universitari, care i-au apreciat activitatea literară și ziaristică; de critic, prozator și poet.
De asemenea, în calitate de Director al Editurii, ,,eCreator”, Baia Mare, Ioan Romeo Roșiianu se dovedește a fi, prin multitudinea de volume tipărite, antologii și reviste, un neobosit călător prin lumea scrisului, prin magie și prin sinele său.
     A scrie despre editorul, ziaristul, poetul Ioan Romeo Roșiianu, este o mare onoare dar și o mare responsabilitate fiindcă ești nevoit să găsești formula potrivită pentru a prinde, într-o definiție elocventă și completă, atât pe omul, cât și pe mentorul și autorul de literatură, care a construit un edificiu literar solid, variat și extrem de valoros.

Nechemații în cultură se agită și fac gură...


    Indiscutabil că, pretutindeni în lume, cultura este făcută de oameni înzestrați pentru oameni (contemporani și generațiile următoare): consumatori de artă și cultură (oameni dornici să se îmbogățească în plan moral-spiritual), respectiv comercianți, trepăduși, agitatori și activiști, care fie că trăiesc și se îmbogățesc prin afaceri profitabile cu operele culturale-artistice (colecționari de artă veche și contemporană, falși mecenați, editori descurcăreți etc.), fie caută nemurirea (!) prin acțiuni dedicate unor valori certe (de pildă, alde ăștia consideră că-i un sacrilegiu nu să nege existența Atoatefăcătorului, ci ca cineva în temă să vorbească despre unele imperfecțiuni ale operei eminesciene!), sau prin însăilări dedicate unor persoane/nume, intrate în grațiile submediocrelor „inginerii” ale prezentului (necușere critici elogioase, reclamă cu toptanul), ca și cum printr-un atare exhibiționism l-ar face imun pe acel cineva la trecerea timpului și la suprema lui judecată în materie de valoare autentică.
    Nu știu cum se prezintă lucrurile pe alte meleaguri, dar la noi se consumă enorm de mult timp și resurse (financiare, materiale, psiho-mentale) cu ceea ce Petre Țuțea numea aflarea în treabă la români: uniuni, asociații, întruniri, cenacluri, dezbateri, festivaluri, lansări de cărți și alte producții, concursuri, expoziții, tabere (cică de creație) etc.

Rigurozitatea cercetării


O Carte despre un Om, o Carte despre o Viață, o viață închinată unei Cărți, o viață închinată unui Om, viețuirii acestuia, activității lui literare, aspirațiilor sale.
O Carte ce continuă - în timp și spațiu - viziuni și speranțe, o proiecție a dimensiunii creatoare și umane a lui Ioan Breazu.
Numai un Om ca prof. Valentin Lupea putea fi capabil de atâta aplecare, înțelegere și răbdare, de atâta iscodire și cercetare!
Patru volume distincte - de sine stătătoare altfel – sunt adunate-ntr-o singură Carte, patru etape de muncă, transpirație și viață, o secvenționare fericită a activității unei personalități ardelene ce ar fi meritat infinit mai multă atenție azi.
Valentin Lupea l-a făcut cu adevărat nemuritor pe Ioan Breazu, a (re)pus pe el reflectoarele istoriei și realității, l-a readus în contemporaneitate și a provocat spațiul cultural și artistic la reflecție.

Parcurgem vremuri improprii visului, eleganței, modestiei și frumuseții sufletești


„Parcurgem vremuri improprii visului, eleganței, modestiei și frumuseții sufletești”

   1. Pentru că numele noastre s-au intersectat de multe ori în paginile unor reviste literare și ținând cont de faptul că facem parte din aceeași generație de scriitori și gazetari, cred că accepți să ne vorbim la persoana a doua.

I.R. Roșiianu – Mie chiar îmi place să comunic astfel, să am o astfel de abordare.

E, de fapt, în viziunea mea, o punte în plus, o cale de apropiere între oameni.

Și așa avem neșansă de a trăi printre oameni falși, etichete false, gesturi studiate și minciună cât încape, prietene! Măcar prin această dovadă de nonconformism să ne generăm picătura de libertate, de liniște de care avem nevoie!

Personal urăsc teatrul existential, urăsc fariseismul, sunt scârbit de falșii creștini sau de fanaticii de orice fel.

Despărțirea de „demoni”


Eu, Revista Ecreator și Editura Ecreator anunțăm încetarea colaborării cu numita Petronela Apopei.
Deși a fost avertizată în repetate rânduri să își revizuiască atitudinea și comportamentul față de colaboratorii noștri, ea nu a înțeles să facă astă, n-a dat curs rugăminții și a scuipat mâna care i-a dat să mănânce.
Ieri și-a permis un derapaj urât față de poeta Loreta Toader din Germania.
A fost ultimul!
Știm, dar nu credem în coincidențele acestei „dive”!
În ultima vreme a început anumite colaborări cu reviste și edituri create de oameni formați tot în anturajul meu, al Revistei Ecreator și al Editurii Ecreator.
Da, Petronela Apopei este capabilă să facă orice pentru bani, deci și varianta că s-ar putut să fi fost plătită pentru a-mi face mie rău și imaginii Revistei sau Editurii Ecreator stă în picioare.
Ea nu mai lucrează în învățământ și nu a fost profesor și nici nu va fi vreodată!

The best bookmaker bet365

Free Premuim Templates by BIGTheme

Copyright © 2009-2021  StirileMM.ro