The Best bookmaker bet365 Bonus

Despre stat şi democraţie

Politica este o activitate specific umană, prin care se creează autoritatea necesară reglementării şi dirijării raporturilor dintre indivizi şi colectivităţi umane. Este o activitate atât de proprie omului, încât Aristotel definea omul prin zoon politikon. Tendinţa aceasta de instaurare şi menţinere a echilibrului social prin exerciţiul autorităţii dobândită în lupta politică, a dus la apariţia statului.
    Statul este organismul complex care centralizează puterea, subordonează voinţele individuale şi de grup autorităţii sale concentrată în formulări de natură juridică, cu caracter obligatoriu, şi care caută să netezească asperităţile sociale prin pârghii adecvate, în vederea menţinerii ordinei şi siguranţei publice. Dar dacă anticii erau convinşi că rolul statului este de-a răspândi binele, funcţiile acestuia au suferit transformări esenţiale în decursul istoriei, astfel că, în plină Renaştere, Niccolo Machiavelli afirma că statul nu este moral, că el este instrumentul impunerii prin forţă a unor interese politice şi că în virtutea acestor interese, „scopul scuză mijloacele”!

Lichelismul căldiceilor

    Lumea este cu gaibaracele în sus nu numai din cauza globaliștilor, a trusturilor farmaceutice (via pandemia), a descurcăreților fără frontiere morale și a falșilor culți fără pic de obraz, ci și din pricina căldiceilor, despre care citim următoarele cuvinte în Apocalipsa lui Ioan, 3/16: „Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea”.
    În pofida acestui categoric avertisment, pe care apostolul iubirii îl adresează căldiceilor în urmă cu aproape două mii de ani, istoria n-a dus lipsă de asemenea ipochimeni nici în veacurile de consolidare a creștinismului de la sfârșitul Antichității (memorabila perioadă de întrajutorare și de deplină egalitate, în primele comunități creștine, a femeilor cu bărbații) și nici în timpul Evului Mediu, lunga perioadă când, ne informează gânditorul Petre P. Negulescu în tratatul Destinul omenirii (vol. II, Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, București, 1939), popoarele europene erau, la sfârșitul marilor migrații etnice, „mai diferite decât sunt astăzi”, însă cultura lor, „câtă exista pe acele vremuri, era, în schimb, mai unitară”.

Cu un premier (Mă)Ciucă, viața ne-a fi tot caducă!

    Am scris și publicat până în clipa de față o mulțime de articole, în care arăt/demonstrez (ulterioara desfășurarea a faptelor pe aceste meleaguri mi-a dat dreptate!) că nu trebuie să ne încredem absolut deloc în promisiunile deșănțate ale politrucilor dâmbovițeni și că ei, cu toții (șefi de stat postdecembrist, parlamentari, guvernanți de toate culorile, nevrednici aleși în teritoriu) au contribuit din plin la crucificarea României, în cei peste 30 de ani de demo(no)crație, „balet” al proștilor și furtișaguri mai ceva ca-n falnicii noștri codri de altădată.

Pandemia și prostia dau de râpă România!

Dacă privim harta Europei din punct de vedere pandemic, cu culorile ce rezultă din statisticile oficiale în ceea ce privește rata infectărilor și numărul răpușilor de virus, vedem că România constituie singura pată integral neagră, indubitabil semn că aici lucrurile sunt, taman ca într-un pandemoniu, complet scăpate de sub controlul autorităților necalificate. Iar această necalificare (a se citi „impostură”), consistent combinată cu prostie, minciună și aroganță, mai bine spus cu dispreț față de uriașa masă a românilor sărăciți și umiliți tocmai de ei, se constată în toate instituțiile centrale ale statului: Parlament, Guvern, Președinție.

Premierul desemnat este fostul „tehnocrat”...

    După aproape o săptămână de la trântirea Cabinetului Cîțu prin votul parlamentarilor PSD-USR-AUR, iată că mocăitul de Klaus Iohannis (alții îi spun ba plăvanul, ba slugoiul occidentalilor) l-a numit premier pe dubiosul Dacian Julien Cioloș, fostul prim-ministru al „tehnocraților” din nevrednica perioadă (pentru țară) nov. 2015 - ian. 2017, noul președinte al făcăturii neomarxiste USR-Plus și – susțin persoanele avizate – omul francezilor (nu degeaba s-a „specializat” în Franța și este căsătorit cu o franțuzoaică), după cum sasul cotrocenizat este, pe față, valiul nemților în vilaietul numit România postdecembristo-unionistă.
    Adică, o demonocratică împărțire a primelor două funcții executive din actualul stat român jalnic (președintele de/din partea nemților, premierul de/din partea francezilor), totul spre deplina armonie (!) în Uniunea Europeană cu rol decizional și înspre incomensurabila pagubă a grosului românilor.

De-aproape doi ani, omenirea este sub teroarea pandemiei dirijate și-a vaccinării rău famate!

    Ar fi interesant să aflăm (desigur, pur informativ, nicidecum întru liniștea grosului omenirii) cam câți dintre locuitorii planetei Pământ nu se sinchisesc de înjositoarele „recomandări” ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și de restricțiile „democratice” la care, tot acuși-acuși, se dedau guvernele obediente ale lumii de rahat în care ne târâm existențele (cică alde ăștia o fac pentru protejarea/imunizarea cetățenilor – cu botnițe obligatorii și făcături supranumite vaccinuri anti-Covid, în realitate pentru înfăptuirea criminalelor planuri ale sforarilor planetari de reducere a omenirii prin poluare, înfometare pe întinse zone ale globului, respectiv prin îndoparea celorlalți cu alimente cancerigene, nu în ultimul rând prin avorturi și medicamente contrafăcute, care nu sunt fabricate ca să-i vindece pe bolnavi, ci doar să-i facă dependenți de ele și astfel să sporească necontenit nerușinatele superprofituri ale cartelurilor farmaceutice).

Cenzura altfel aplicată în presa noastră „democrată”

Se spune că presa scrisă și vorbită (radioul, televiziunea) ar fi, după cele trei puteri existente în orice țară și separate constituțional în fiecare stat cu pretenții democratice (puterile  legislativă, executivă și judecătorească), cea de-a patra putere, care – prin curajul și obiectivitatea/imparțialitatea slujitorilor ei – are (mă rog, ar trebui să aibă!) nu doar un fundamental rol educațional cu funcția sa cetățenească de formare a opiniilor, corecte au ba, ci și acela de a semnala la timp derapajul uneia dintre puteri (în principal puterea executivă), în sensul restrângerii atribuțiilor firești ale celorlalte două (fie prin abuz și ticăloșie politrucianistă, fie prin corupție la cel mai înalt nivel și șantaj legalizat), astfel contribuind la apariția și întărirea celor mai toxice forme ale unei demonocrații originale, precum postdecembrista făcătură dâmbovițeană.

Moțiunea anti-Cîțu

Da, iată că se poate și așa ceva: o moțiune împotriva unei persoane! E drept, acea persoană nu e una oarecare, adică un oltean de rând (total neînzestrat în plan moral-spiritual, însă puternic împins din spate de năbădioasa sa ambiție politico-materială și – după cum se zvonește mai nou – de către Serviciul postdecembrist pentru Informații Externe, alias SIE), ci actualul premier al României, adică agasantul, nedemnul și necalificatul Florin Vasile Cîțu.
    Cu alte ocazii (vezi articolele „Guvernul Cîțu fără har, în străchini calcă iar și iar...”, „Cu Cîțu astăzi la timonă suntem o nație atonă...”, „Cinism cu carul și competență cu paharul din partea actualilor liberali”, „Techergheul premier Florin Cîțu”) am demonstrat, cu argumente irefutabile, că acest ipochimen, extrem de nociv pentru întreaga nație prin nemeritata funcție pe care (încă) o deține (pentru că așa vor mușchii lui Klaus Iohannis), este în primul rând un triplu „t” (tembel-trufaș-tenebros) și abia pe urmă, dar nu în ultimul rând, „agasant, nedemn, necalificat”.

Techergheul premier Florin Cîțu

    Te uiți la năucitoarea ascensiune politică a lui Florin Vasile Cîțu și-ți spui că el este prototipul (ne)omului postdecembrist: elev submediocru și cu școala pe sponci în perioada antedecembristă (a se citi „notat cu patru la examenul de treaptă, mutat din pix la un liceu cu profil tehnic și cu două nereușite succesive la Academia de Studii Economice din București”), care - iată că - după lovitura de stat din decembrie 1989, nu numai că ajunge student, masterand cu cântec și doctorand de tot hazul la Colegiul american „Grimmell” din statul Iowa, specialitatea Economie/Matematică (cine l-a trimis și i-a finanțat 10 ani de zbenguială în SUA?!), dar – după întoarcerea în țară cu nemeritata faimă de mare finanțist – se face liberal de formă și din interes, rampa politrucianistă de lansare spre comodul și generosul fotoliu de senator în Parlamentul României, apoi spre acela de ministru al Finanțelor Publice și, în cele din urmă, de premier.

Tribulații pandemice

Se mai îndoiește cineva de faptul că lumea de azi este cu gaibaracele în sus sau că – vorba lui Eminescu – „s-a întors mașina lumii”?! Dacă da, atunci acei îndărărătnici neîncrezători n-au decât să privească în jur. Lesne vor vedea, îndeosebi când pielea lor este în joc la slujbă sau pe la diverse instituții (primărie, judecătorie, administrația financiară, poliție, bănci etc.), că negrul a devenit alb, răul a luat locul binelui tradițional și minciuna îi dă cu tifla adevărului.

The best bookmaker bet365

Free Premuim Templates by BIGTheme

Copyright © 2009-2021  StirileMM.ro