The Best bookmaker bet365 Bonus

Premierul desemnat este fostul „tehnocrat”...

    După aproape o săptămână de la trântirea Cabinetului Cîțu prin votul parlamentarilor PSD-USR-AUR, iată că mocăitul de Klaus Iohannis (alții îi spun ba plăvanul, ba slugoiul occidentalilor) l-a numit premier pe dubiosul Dacian Julien Cioloș, fostul prim-ministru al „tehnocraților” din nevrednica perioadă (pentru țară) nov. 2015 - ian. 2017, noul președinte al făcăturii neomarxiste USR-Plus și – susțin persoanele avizate – omul francezilor (nu degeaba s-a „specializat” în Franța și este căsătorit cu o franțuzoaică), după cum sasul cotrocenizat este, pe față, valiul nemților în vilaietul numit România postdecembristo-unionistă.
    Adică, o demonocratică împărțire a primelor două funcții executive din actualul stat român jalnic (președintele de/din partea nemților, premierul de/din partea francezilor), totul spre deplina armonie (!) în Uniunea Europeană cu rol decizional și înspre incomensurabila pagubă a grosului românilor.

De-aproape doi ani, omenirea este sub teroarea pandemiei dirijate și-a vaccinării rău famate!

    Ar fi interesant să aflăm (desigur, pur informativ, nicidecum întru liniștea grosului omenirii) cam câți dintre locuitorii planetei Pământ nu se sinchisesc de înjositoarele „recomandări” ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și de restricțiile „democratice” la care, tot acuși-acuși, se dedau guvernele obediente ale lumii de rahat în care ne târâm existențele (cică alde ăștia o fac pentru protejarea/imunizarea cetățenilor – cu botnițe obligatorii și făcături supranumite vaccinuri anti-Covid, în realitate pentru înfăptuirea criminalelor planuri ale sforarilor planetari de reducere a omenirii prin poluare, înfometare pe întinse zone ale globului, respectiv prin îndoparea celorlalți cu alimente cancerigene, nu în ultimul rând prin avorturi și medicamente contrafăcute, care nu sunt fabricate ca să-i vindece pe bolnavi, ci doar să-i facă dependenți de ele și astfel să sporească necontenit nerușinatele superprofituri ale cartelurilor farmaceutice).

Cenzura altfel aplicată în presa noastră „democrată”

Se spune că presa scrisă și vorbită (radioul, televiziunea) ar fi, după cele trei puteri existente în orice țară și separate constituțional în fiecare stat cu pretenții democratice (puterile  legislativă, executivă și judecătorească), cea de-a patra putere, care – prin curajul și obiectivitatea/imparțialitatea slujitorilor ei – are (mă rog, ar trebui să aibă!) nu doar un fundamental rol educațional cu funcția sa cetățenească de formare a opiniilor, corecte au ba, ci și acela de a semnala la timp derapajul uneia dintre puteri (în principal puterea executivă), în sensul restrângerii atribuțiilor firești ale celorlalte două (fie prin abuz și ticăloșie politrucianistă, fie prin corupție la cel mai înalt nivel și șantaj legalizat), astfel contribuind la apariția și întărirea celor mai toxice forme ale unei demonocrații originale, precum postdecembrista făcătură dâmbovițeană.

Moțiunea anti-Cîțu

Da, iată că se poate și așa ceva: o moțiune împotriva unei persoane! E drept, acea persoană nu e una oarecare, adică un oltean de rând (total neînzestrat în plan moral-spiritual, însă puternic împins din spate de năbădioasa sa ambiție politico-materială și – după cum se zvonește mai nou – de către Serviciul postdecembrist pentru Informații Externe, alias SIE), ci actualul premier al României, adică agasantul, nedemnul și necalificatul Florin Vasile Cîțu.
    Cu alte ocazii (vezi articolele „Guvernul Cîțu fără har, în străchini calcă iar și iar...”, „Cu Cîțu astăzi la timonă suntem o nație atonă...”, „Cinism cu carul și competență cu paharul din partea actualilor liberali”, „Techergheul premier Florin Cîțu”) am demonstrat, cu argumente irefutabile, că acest ipochimen, extrem de nociv pentru întreaga nație prin nemeritata funcție pe care (încă) o deține (pentru că așa vor mușchii lui Klaus Iohannis), este în primul rând un triplu „t” (tembel-trufaș-tenebros) și abia pe urmă, dar nu în ultimul rând, „agasant, nedemn, necalificat”.

Techergheul premier Florin Cîțu

    Te uiți la năucitoarea ascensiune politică a lui Florin Vasile Cîțu și-ți spui că el este prototipul (ne)omului postdecembrist: elev submediocru și cu școala pe sponci în perioada antedecembristă (a se citi „notat cu patru la examenul de treaptă, mutat din pix la un liceu cu profil tehnic și cu două nereușite succesive la Academia de Studii Economice din București”), care - iată că - după lovitura de stat din decembrie 1989, nu numai că ajunge student, masterand cu cântec și doctorand de tot hazul la Colegiul american „Grimmell” din statul Iowa, specialitatea Economie/Matematică (cine l-a trimis și i-a finanțat 10 ani de zbenguială în SUA?!), dar – după întoarcerea în țară cu nemeritata faimă de mare finanțist – se face liberal de formă și din interes, rampa politrucianistă de lansare spre comodul și generosul fotoliu de senator în Parlamentul României, apoi spre acela de ministru al Finanțelor Publice și, în cele din urmă, de premier.

Tribulații pandemice

Se mai îndoiește cineva de faptul că lumea de azi este cu gaibaracele în sus sau că – vorba lui Eminescu – „s-a întors mașina lumii”?! Dacă da, atunci acei îndărărătnici neîncrezători n-au decât să privească în jur. Lesne vor vedea, îndeosebi când pielea lor este în joc la slujbă sau pe la diverse instituții (primărie, judecătorie, administrația financiară, poliție, bănci etc.), că negrul a devenit alb, răul a luat locul binelui tradițional și minciuna îi dă cu tifla adevărului.

Despre aceia ce-s pe jar, deși au lefuri de...coșmar

    Se știe și chiar s-a scris enorm pe marginea „emblematicului” paradox al României postdecembriste: țara cea mai săracă din Uniunea Europeană (asta rezultă din principalii indicatori ai nivelului general de trai), cu toate că – potrivit probelor prezentate de diverși specialiști – ea se situează pe locul trei în Europa la capitolul „Bogățiile solului și ale subsolului”! Unde mai punem formidabilul fapt că, la asasinarea cuplului Ceaușescu taman în ziua de Crăciun a anului 1989 (cică s-a făcut vinovat de genocid economic!), România nu doar că poseda un apreciabil potențial economic (însuși redutabilul antibolșevic Petre Țuțea recunoștea că Nicolae Ceaușescu, în pofida unor grave erori politico-ideologice, a scos România din feudalism și a propulsat-o în familia țărilor emergente ale lumii, unde – ca să dau doar un exemplu – ocupa un foarte onorant loc patru la capacitatea totală a transportului maritim și fluvial), dar - și asta este cu adevărat remarcabil – ea nu avea la sfârșitul fatidicului an niciun cent datorie externă (câte țări se puteau mândri cu așa ceva?), dimpotrivă, avea de încasat creanțe de miliarde dolari de la țări africane și arabe, contravaloarea lucrărilor efectuate de specialiștii și muncitorii români în perioada ceaușistă.

Sfânt în țară și infractor în exterior

Johannis a fost criticat dur de OSCE pentru că a pactizat cu PNL la alegeri

Încă o dată s-a dovedit faptul că din exteriorul țării se vede mai bine ce mizerii face președintele Johannis în exercițiul funcției sale.
Bătrânii noștri spuneau că pe la noi se poartă băgarea „gunoiului sub preș”, ascunderea lui „după ușă”, sau că „ce știe tot satul, nu știe bărbatul”.



Scurt istoric, antecedente

Când PSD-ul condus atunci de Liviu Dragnea a taxat de fiecare dată aceste derapaje constituționale, președintele germanofil s-a victimizat și, pe românește, a crescut în sondaje, ca-n basme.
Bărbatul țanțoș a fost lacheul lui Trump și este în continuare al lui Angela Merkel.

Democrația de fațadă a Uniunii Europene

    Într-o adevărată democrație, poporul votează nivelul executiv (președinte, guvern) și nivelul legislativ – Parlamentul (în unele țări sunt aleși prin vot și membrii de frunte ai corpului judecătoresc/juridic – procurorul general, judecătorii și procurorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție), iar între primele două niveluri ale puterii democratice (executiv și legislativ), care trebuie/ar trebui să respecte cu sfințenie principiul separației puterilor în stat, acționează permanent mult necesarele mecanisme de verificare și echilibrare.
    Poate că nu-i inutil să se spună cât mai des că rolul președintelui, chiar într-o struțo-cămilă precum România postdecembristă (republică semiprezidențială) nu constituie nicidecum acela de-a încălca sistematic Constituția prin modul sfidător în care apără păcătoasele interese ale camarilei sau ale formațiunii politice din care provine (de pildă, Klaus Werner Iohannis continuă și în al doilea mandat să lupte fără jenă împotriva tuturor adversarilor politici ai orbanienilor, în special împotriva pesediștilor, astfel contribuind în mod decisiv la divizarea și învrăjbirea românilor), respectiv de-a promulga legile care-i convin și când nu mai are încotro, de-a decora pe unii (de multe ori niște nevrednici),

Nefericita tragicomedie a alegerilor din România postdecembristă

Din capul locului vreau să precizez că această nefericire (nu și tragicomedia!) nu-i vizează câtuși de puțin pe aleși și ciracii lor, care – așa cum preabine se știe – au transformat antedecembrista demonocrație proletaro-activistă în una tâlhăreasc-ciocoistă, pentru ca neam de neamul lor să poată trăi în chip sfidător, mai ceva ca-n sânul lui Avraam: imunități ce spun totul despre (ne)calitatea beneficiarilor prin însăși menținerea acestora, cârdășii indestructibile (taman cei în cauză, de ochii lumi hulesc atotputernicia statului paralel), opulență de rang mafioto-occidental (lefuri și pensii bugetare de peste 10.000 euro, căsoaie și moșii de mari sforari, mașini bengoase, conturi burdușite cu sutele de miliarde șutite „legal” din averea poporului, pe care tot ei l-au adus la sapă de lemn).

The best bookmaker bet365

Free Premuim Templates by BIGTheme

Copyright © 2009-2021  StirileMM.ro