The Best bookmaker bet365 Bonus

Liberalismu-i la aman cu Orban, Cîțu și Turcan...

Anticii chinezi erau de părere că a guverna înseamnă a rectifica, proces socio-politic în care intră atât depistarea erorilor comise de cârmuirile anterioare, cât și eliminarea acestora prin măsuri care, în mod statornic, vizează binele și mulțumirea maselor de truditori.
    Or, așa ceva nu-i la îndemâna unor politruci mărginiți, atrași de zorzoane și – mai mult sau mai puțin – corupți/coruptibili, ci este apanajul acelor oameni superiori, adesea neînregimentați politic, care dovedesc faptic (prin sublimul dezinteres material manifestat față de ei înșiși) că adevărata democrație trebuie să devină demofilie și că iubirea nu poate să fie decât „ieșirea din sine către altul” (Emilian Vasilescu în Istoria religiilor, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe, București, 1982, Ediția a II-a, pag. 395).

Sportivii maramureșeni – bătaia de joc a DJST Maramureș

Ceea ce ar fi trebuit să fie Gala Sportului Maramureșean, s-a transformat în „Gala VOLUNTARILOR și sportivilor Maramureșeni”!, organizată de o instituție care se numește (fără voia lor) Direcția Județeană pentru SPORT și Tineret Maramureș. La evenimentul organizat în sala mare a Teatrului Dramatic  din Baia Mare au participat doar o parte a sportivilor care au reprezentat cu cinste Maramureșul și Baia Mare pe plan național și internațional, așa-zisa Gală având doar 3 (trei!!!!) secțiuni dedicate sportului din Maramureș, ca și cum acesta nici măcar nu ar exista pe aceste plaiuri încarcate de performanțele sportivilor din anii de glorie, când Maramureșul era supranumit a doua capitală a sportului românesc!
De unde sport în Maramureș, când cei care păstoresc destinele sportului județean, distinșii reprezentanți ai Guvernului în teritoriu pe domeniul sportului, au hotărât că este mai important ca voluntariatul să ia fața SPORTULUI, după cum zice chiar denumirea mărețului eveniment? Ce-i drept am văzut foarte mult tineret la Gală destoinici voluntari ai numeroaselor ONG-uri apărute peste noapte ca ciupercile. Nu e vorba că nu ar fi nevoie de voluntari și de activitatea lor demnă de laudă, dar mi se pare cel puțin deplasat să omiți la un așa eveniment o serie de sportivi și cluburi sportive care au adus glorie Maramureșului.

Succes istoric sau regres cu Klaus Werner reales?!...

Alegerile europarlamentare din primăvara acestui an, în urma cărora Partidul Social Democrat (PSD) s-a clasat pentru prima dată în era postdecembristă după Partidul Național Liberal (PNL) și doar cu câteva procente în fața Uniunii Salvați România (USR), au arătat oricărui om nepătimaș și cu scaun la cap două lucruri importante:
    a)Că PSD, formațiunea politică aflată la butoanele aparentei puteri după acel năucitor peste 40% din 2016, avea/continuă să aibă grave probleme de imagine publică (internă și externă) din diverse pricini: scandaloase derapaje și neîmpliniri în procesul guvernării, sfidătoarea nerenunțare la liderii necușeri și ticăloasele eforturi depuse de gașca pesedisto-aldistă, pe-atunci majoritară în Parlament, pentru salvarea acestora de rigorile legii, mai apoi întemnițarea lui Liviu Dragnea și amuzanta dăncilizare a partidului, inclusiv prin desemnarea Vioricăi drept candidat la prezidențiale;

Problemele de fond ale României postdecembriste

Scopul prioritar al politrucilor, respectiv al politicilor lor de formă (de haram, mai bine spus), nu constituie slujirea cu pricepere și devotament a țării ce-i ghiftuiește, iar prin aceasta instaurarea binelui și prosperității pentru toți compatrioții, ci să se pună fără crâcnire la dispoziția grupurilor infracționale prin programe electorale mincinoase și prin teorii conspiraționiste îndreptate, cică, împotriva eforturilor depuse de ei, patrihoții cârmuitori. Firește, teorii apărute exact atunci când cele mai multe dintre promisiuni n-au nicio șansă de înfăptuire pentru alegătorii de rând.
    De pildă, în primii ani ai bolșevismului, impus la noi de ruși și cozile de topor din interior/exterior (alde Ana Pauker, Teohari Georgescu, Vasile Luca, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Petru Groza, Emil Bodnaraș, Alexandru Drăghici, Iosif Chișinevschi, Miron Constantinescu, Pantiușa Bodnarenko, Alexandru Nikolski, Valter Roman, Mihail Ralea, Mihail Sadoveanu etc.), se flutura de zor absurda lozincă a pericolului anglo-american pentru România stalinizată (cu atât mai absurdă, cu cât tătucul Stalin, după împărțirea sferelor de influență cu Roosevelt și Churchill, avea mână liberă în această parte a Europei), ulterior, adică în „iepoca” ceaușistă se urmărea abaterea atenției românilor de la sinistra triadă cotidiană „foame-frică-frig” cu jenanta marotă a pericolului unguresc pentru Ardeal, iar astăzi, când pesediștii au dat-o-n bară cu programul lor fantezist de guvernare, se arată cu degetul imposturii și nevredniciei ba spre fantomaticul „stat paralel”, ba spre Soros și ai lui, ba spre Opoziție și președintele Klaus Iohannis, ba spre multinaționale, ba spre Uniunea Europeană, astfel ca nostima noastră premieriță să fie pe deplin convinsă că buna, necușera și incapabila ei prietenă Rovana Plumb n-a ajuns comisăriță la Transporturi din pricina eurolucrăturilor politice îndreptate împotrivă-i de neprietenii vestici, sudici, nordici și centrali ai României.

Azi Teo Meleșcanu este un președinte de poveste

Dacă cineva m-ar întreba ce înțeleg prin noțiunea „om politic”, i-aș răspunde în următoarele trei moduri:
    a)Omul este singurul animal social care face politică fie din dorința de-a veni în ajutorul semenilor ce l-au ales și-și pun speranțe în el (varianta eminamente democratică, adică vehement spusă, dar încă neagreată în conținut de majoritatea politrucilor noștri postdecembriști), fie din morbidul îndemn de-a pune mâna pe puterea omenească absolută, pentru ca în acest chip să poată deveni stăpân peste cât mai multe destine umane (varianta autocratorului de tip monarhic, militar, fascist sau bolșevic, irezistibil atras de imaginea dezumanizată a cosmocratorului);
    b)Politica este modalitatea cea mai sigură și mai lesnicioasă ca – prin răbdare, supunere și perseverență – orice arivist să-și împlinească visul de șubredă mărire și/sau căpătuire, astfel încât celui în cauză să i se pară că-i un personaj providențial-istoric, deși în realitate el este doar un jalnic și respingător epifenomen;

Temeiul legal pentru creşterea punctului de pensie de la 1 septembrie 2019

chValora punctului de pensie va creşte, începând cu 1 septembrie 2019, de la 1.100 de lei la 1.265 de lei.
Având în vedere faptul că 1) în ţara noastră sunt circa 5.180.000 de pensionari, și 2) nici în mass-media, și nici pe Internet nu se prezintă, corect și complet, care este temeiul legal, pentru creşterea punctului de pensie, începând cu 1 septembrie 2019, de la 1.100 de lei la 1.265 de lei, am procedat la elaborarea acestui material.

Dintre cei circa 5.180.000 de pensionari care sunt în România, numeroşi doresc să ştie, clar și precis, care este temeiul legal în baza căruia are loc creşterea punctului de pensie, de la 1 septembrie 2019, de la 1.100 de lei la 1.265 de lei.

Cum ne calculăm singuri care ne este pensia după fiecare mărire a punctului de pensie

chÎncepând cu 1 septembrie 2019, valora punctului de pensie va creşte de la 1.100 de lei la 1.265 de lei.
Orice cetăţean, care doreşte să ştie cât îi va fi pensia începând cu 1 septembrie 2019, va proceda astfel:
Varianta 1. Va înmulţi pensia pe care o are până la 31 august 2019, cu 1,15.
Raportând 1.265 de lei la 1.100 de lei rezultă indicele 1,15 care, procentual, se exprimă printr-o creştere de 15%.
Deci, în modul cel mai simplu, orice cetăţean care doreşte să ştie cât îi va fi pensia începând cu 1 septembrie 2019, îşi va înmulţi pensia pe care o are până la 31 august 2019, cu 1,15.
Exemple pentru varianta 1.
O pensie, care până la 31 august 2019 a fost de 1.680 de lei, începând cu 1 septembrie 2019 aceasta va fi de 1.680 x 1,15 = 1.932 de lei. Pensia fiind de sub 2.000 de lei nu este supusă impozitului de 10%.

Cerșetoria sau profitabila artă a nedemnității umane

    Constatând că, în Sighetu Marmației și în întreaga țară, cerșetoria ia amploare și se impune ca un tot mai sâcâitor fenomen cotidian-citadin, în martie 2016 precizam (printre altele) în articolul Dezvoltarea și diversificarea cerșetoriei în România postdecembristă: „Iar de ai curajul să ieși pe stradă, făcând obligatoriul slalom printre biciclete, cărucioare și mașini (unele cățărate cu totul pe trotuare, altele doar parțial), îndată ești luat în primire de feluriți cerșetori: ba de pirande tinere și cu câte un mucos în brațe, care se agață de tine mai ceva ca scaiul de oaie, ba de cutremurătorul cor al infirmilor tineri și bătrâni (orbi, paralitici, ciungi, ologi), fie târându-se pe jos ca niște uriași crabi ai nefericirii umane și implorând la nesfârșit mila trecătorilor, fie așezați în fața bisericilor, locuri predilecte de cerșit, în chip de icoane vii ale deznădejdii – cu brațele întinse după un bănuț și cu melopeea vocilor tânguitoare”.
    Și îmboldit de iluzoria speranță că apelul meu va intra în atenția numeroaselor noastre organe de ordine publică (altele decât Poliția comunitară, cea ocupată până peste capul ei pătrat cu eterna problemă a parcărilor pe unde, cum, când și unde se nimerește), mi-am încheiat scrierea cu următoarele cuvinte: „Sunt și alte forme de cerșetorie în plină zi și la vedere: ajutoarele sociale dobândite de persoane neîndreptățite la așa ceva, banii smulși naivilor de indivizii ce le toarnă povești despre bolnavi incurabili, călugări și călugărițe care fac o concurență neloială cerșetorilor de meserie…”

Când opoziția mimează, nici moțiunea nu-i mai brează...

    Recenta moțiune de cenzură (a treia dacă nu mă înșel), inițiată de liberali împotriva Guvernului Dăncilă și – chipurile – susținută de întreaga opoziție (mai degrabă un amalgam fistichiu-conjunctural prin formalul sprijin pontauriano-udemerist) a picat, adică a avut soarta tuturor protestelor constituționale îndreptate împotriva actualei făcături cârmuitoare, care făcătură face încă o dată dovada că deține majoritatea parlamentară, că nu-i dispusă să renunțe la privilegii doar pentru a face pe placul adversarilor săi de idei și că europarlamentarele nu influențează cu nimic jocurile politrucianiste interne.

Doar trei zile cu papa și iarăși cu ale noastre

Cu toate că vizita papei Francisc în România a durat numai trei zile, parcă întru susținerea spusei „Orice minune ține doar trei zile”, eu sper din toată inima mea de creștin străduitor că efectele moral-spirituale ale prezenței și inspiratelor vorbe ale acestui veritabil apostol al îmbogățirii lăuntrice prin voluntara renunțare la toate acele comori/însemne exterioare pe care „le mănâncă moliile și rugina”, nu doar că vor persista în inimile și cugetele românilor, dar – aidoma recomandării Mântuitorului din Pilda sămănătorului – chiar vor da roade („un grăunte a dat o sută, altul șaizeci și altul treizeci”, Matei 13/8).

The best bookmaker bet365

Free Premuim Templates by BIGTheme

Copyright © 2009-2020  -  powered by DSdata