The Best bookmaker bet365 Bonus

Când opoziția mimează, nici moțiunea nu-i mai brează...

    Recenta moțiune de cenzură (a treia dacă nu mă înșel), inițiată de liberali împotriva Guvernului Dăncilă și – chipurile – susținută de întreaga opoziție (mai degrabă un amalgam fistichiu-conjunctural prin formalul sprijin pontauriano-udemerist) a picat, adică a avut soarta tuturor protestelor constituționale îndreptate împotriva actualei făcături cârmuitoare, care făcătură face încă o dată dovada că deține majoritatea parlamentară, că nu-i dispusă să renunțe la privilegii doar pentru a face pe placul adversarilor săi de idei și că europarlamentarele nu influențează cu nimic jocurile politrucianiste interne.

Doar trei zile cu papa și iarăși cu ale noastre

Cu toate că vizita papei Francisc în România a durat numai trei zile, parcă întru susținerea spusei „Orice minune ține doar trei zile”, eu sper din toată inima mea de creștin străduitor că efectele moral-spirituale ale prezenței și inspiratelor vorbe ale acestui veritabil apostol al îmbogățirii lăuntrice prin voluntara renunțare la toate acele comori/însemne exterioare pe care „le mănâncă moliile și rugina”, nu doar că vor persista în inimile și cugetele românilor, dar – aidoma recomandării Mântuitorului din Pilda sămănătorului – chiar vor da roade („un grăunte a dat o sută, altul șaizeci și altul treizeci”, Matei 13/8).

În România centenară, necinstea e prima vioară!

Fiind an centenar (un veac de la înfăptuirea României Mari), anul 2018 trebuia să fie altminteri ca toți anii anteriori (interbelici, postbelici, bolșevici, postdecembriști) în ceea ce privește prosperitatea materială, progresul moral-spiritual și echilibrul social, cei trei factori puși la treabă de o cârmuire vrednică și datorită cărora națiunea are tendința de-a confunda mulțumirea generalizată cu fericirea.
    Dar cum în România centenară se declară mulțumiți de nătângia lor materială doar procentul sfidător-nesemnificativ și, totuși, jignitor-opresiv al descurcăreților cu năravuri ciocoiești, cum neamul prost a ajuns atotputernic în această țară, încât codrinștefăneștii nu se sfiesc să marșeze potrivit acelui „facem pentru că putem”, și cum echilibrul social este extrem de fragil acolo unde politrucii mișelnici și semidocți își bat joc în mod programat de grosul cetățenilor prin dezastruoasa politică internă și externă pe care o promovează (tâlharii cu ștaif să scape basma curată, infractorii să nu mai stea după gratii, spitalele și școlile să se degradeze în continuare, starea de sănătate a poporenilor să se înrăutățească, infrastructura să bată pasul pe loc, românii din străinătate să fie aduși acasă cu arcanul lui Orlando de la Finanțe, țara să nu mai fie o „colonie” a Uniunii Europene, ci o vacă de muls pentru Liviu Dragnea, Darius Vâlcov, Călin Popescu Tăriceanu și ciracii lor), iată de ce spusa „Se poate comite asasinat și din prea mult entuziasm” se dovedește deosebit de actuală pe aceste meleaguri.

Amintiri din Maramures

Am strâns în suflet ca într-un fagure de miere, atâta lumină cât mi-a fost îngăduit, să nu risipesc prea plinul. Zile de prietenie, ca aurul ce stă ascuns sub pământ, aşteptând să fie descoperit.
Nu credeam, în vremi de încercări şi disensiuni, în an de centenar, că tocmai aici unde harta se pune în cui şi de unde spre zările lumii ca să ne fie secătuită puterea, s-au scurs nesfârşite convoaie de căruţe pline cu aur; nu credeam să pot găsi tocmai aici, un filon de minereu cu siguranţă mai valoros decât aurul care ne poate asigura viitorul.
Două momente mi-au rămas puternic în memorie în vremea taberei literare organizate de Romeo Ioan Roşiianu sub patronajul Consiliului Judeţean Baia Mare la care mă voi referi ca să explic.
Siseşti. O toamnă superbă, stejari seculari înconjurând un spaţiu plin de istorie. Intrăm în şcoala ridicată de Vasile Lucaciu pentru copiii românilor. Bănci de lemn aşezate pe două rânduri. Tabla pe care e desenat cu creta portretul lui Vasile Lucaciu. Un glob pământesc, o hartă a Daciei Mari şi o socotitoare cu bile din lemn. Soba de teracotă, cancelaria, Câteva cărţi şcolare din acele vremi… Modestie, sobrietate şi rigoare.
Mergem mai departe conduşi de primarul comunei. Biserica greco-catolică a cărei arhitectură imaginată de V. Lucaciu seamănă cu cea a Catedralei Sf. Petru din Roma, are înscris pe frontispiciu sub acoperiş "Pro S Unione Omnium Romanorum" care se traduce „Pentru Unirea Tuturor Românilor.

Jandarmii nu sunt vinovați că mitingiștii-au fost gazați!

Cred că niciun om cu scaun la cap din țara asta și din străinătate nu se mai îndoiește de faptul că toate atrocitățile comise de jandarmi (cică forțele de ordine) împotriva protestatarilor pașnici din Piața Victoriei pe data de 10 august (tunuri cu apă, gaze lacrimogene, grenade, lovituri cu bastoanele și picioarele ca într-o adevărată jandarmeriadă, sute de răniți) au avut loc cu știrea și la comanda politrucilor cârmuitori, însuși tartorul Dragnea fiind permanent informat în legătura cu situația din teren. În sprijinul acestei afirmații vin ticăloasele măsuri luate de autorități pentru înfăptuirea celor trei momente ale dramei românești, prin care fragila noastră democrație a primit lovitura de grație, astfel că – din punct de vedere moral-atitudinal și politico-social - țara a revenit la nefericita vreme a mineriadelor iliesciene:
    1)Faza pregătirilor în vederea compromiterii mitingului, ba prin știrile vehiculate de actuala putere în legătură cu presupusa lui agresivitate („Se va lăsa cu sânge”) și lipsa unui organizator, ba prin surprinzătoarele declarații/prevestiri făcute de purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei în ajunul fatidicei date, ba prin indiscutabila transformare a forțelor de ordine în brutale forțe de represiune

Expulzӑri, expulzӑri...

România e solidarӑ cu UE şi USA (Uniunea Sovieticӑ Ailaltӑ-cum zice Nicolae Iuga atât de sarcastic şi de bine ţintit) şi va expulza şi ea – dacӑ n-a fӑcut-o deja pânӑ acum – un diplomat rus de la Bucureşti.
Dacӑ aş încerca un transfer de la substantivul propriu la verbul cu aceeaşi rӑdӑcinӑ, îmi vine sӑ pun întrebarea: sӑ ne bucurӑm, sau sӑ nu ne bucurӑm?
Pentru a putea da un rӑspuns cât de cât valabil, ar trebui sӑ reconstituim puţin faptele. Aşadar, Serghei Skripal, un fost spion rus în Marea Britanie, se desconspirӑ – sau este dibuit de agenţii contraspionajului englez – şi drept recompensӑ, este acceptat cu reşedinţӑ permanentӑ în insula care s-a retras din UE.
Ruşii n-au stat mult pe gânduri şi i-au ʺtratatʺ cu un agent neurotoxic pe Skripal şi pe fiica acestuia chiar în noua reşedinţӑ din Anglia a fostului dublu agent secret. Rӑsӑritenii nu stau mult pe gânduri în astfel de situaţii. Cazul Alexandr Litvinenko nu poate fi uitat.

Viorica Dăncilă între primul PRIM MINISTRU femeie şi prima femeie ministru

Prima femeie MINISTRU din istoria României a fost Florica Bagdasar.
O dată cu cu desemnarea Vioricăi Dăncilă la premier, când conjudeţeana mea s-a apucat să-şi întocmească, ori doar să-şi (ad)noteze lista cabinetului său, jurnalişti de toate mărimile şi calibrele au început să gândească cu voce tare şi să fie vocali.
Astfel, ideea că avem de-a face c-o premieră absolută-n istoria politicii locului s-a propagat cu repeziciune şi, dată din gură-n gură şi din pix în pix s-a propagat cu viteza fulgerului.
Nimic mai (ne)adevărat!
Incultura analiştilor se vede de la o poştă distanţă, superficialitatea îşi face simţită prezenţa, iar istoria României este iar rescrisă de oameni pur şi simplu certaţi cu cartea, cu lectura, cu bibliotecile.
Da, România este pe cale să aibă în premieră un prim ministru femeie!

El este Bobotez, ea este Boboteaza. Şi mulţi cred că aşa e...

Circulă o „molimă” pe internet pusă pe seama ministrului Liviu Pop pe care n-o pot lăsa să treacă fără comentariu.

Citesc şi eu pe www.ponturifierbinţi.com :
„Ministrul educatiei, Liviu Pop, a postat un nou mesaj controversat pe pagina sa de socializare, desi se pare ca a avut cele mai bune intentii. Astfel, Liviu Pop a postat o felicitare cu textul: „La mulți ani tuturor românilor care poartă numele de Bobotez și Boboteaza! Fie ca ziua internațională a noului an să vă ducă bucurii, fericiri și binefacerii. Vă urăsc tuturor să petreceți frumos, cu mâncare, beutură și muzică populărească, așa cum e tradiția. Vă pupă ministrul care îl iubiți, Liviu Pop!”

„Majestate, nu pleca…”

Regele Mihai a fost condus pe ultimul drum de un număr incredibil de mare de oameni. Incredibil de mare pentru că propaganda a funcţionat neîntrerupt vreme de zeci de ani în legătură cu trenul burduşit cu obiecte preţioase cu care Regele şi Regina mamă Elena ar fi plecat din ţara infestată de comunişti de import.
Românii l-au regretat pe regele lor şi l-au însoţit în ultima sa călătorie pământeană. Şi acum s-a strigat, la fel ca în anul de referinţă 1992, „Majestate, nu pleca! România-i tara ta!”
Dar Majestatea Sa a plecat, aşa cum pleacă fiecare om când îi vine rândul. Poate va veni cândva alt prilej pentru ca rugămintea să-i fie adresată altei Majestăţi. Până una-alta, ar trebui să ne gândim dacă nu cumva am putea reflecta la cuvintele „Monarhie nu pleca...”
Nu ştiu cum a trăit omul de rând sub celelalte domnii regeşti (nu i-ar fi ajuns viaţa pentru a trăi sub toate şi a le compara), dar ceva se vede clar: dezvoltarea României s-a produs în perioada regilor!

Ipocrizia din Parlament

11 decembrie 2017. Scriu data pentru că ar trebui să ne aducem mereu aminte cât suntem de ipocriţi în momentele de răscruce ale naţiunii române.
Omagierea personalităţii Regelui Mihai în Parlamentul României. Lume multă şi bună(?)...
Citez câteva fragmente din luările de cuvânt, pline de respect, chiar de evlavie pe alocuri. Toţi au recunoscut că Majestatea Sa defunctă a fost un foarte bun conducător, că dacă ar fi fost el la putere altul ar fi fost traseul ţărişoarei noastre fărâmiţate în partide şi interese de grup sau de...group.

The best bookmaker bet365

Free Premuim Templates by BIGTheme

Copyright © 2009-2021  StirileMM.ro