The Best bookmaker bet365 Bonus

„Ziua bună, Maramureş” sau despre cum să profiţi de moartea arhiepiscopului ca să dai cu pietre în adversarii politici

Cu o fiţuică de campanie, adversarii PSD profită cu nesimţire de moartea arhiepiscopului Justinian Chira. După falsa smerenie de început, în care se sugerează făţiş faptul că penalul Cătălin Chercheş ar fi urmaşul acestuia, indivizii îşi dau arama pe faţă şi pornesc o cruciadă discriminatorie împotriva acelor PSD-işti care susţin căsătoriile gay, deşi în text se referă la tot spectrul politic, dar ţinta erau… „roşii”. Tot ca o „coincidenţă” şi ca o confirmare a faptului că e mâna liberalilor libertini la mijloc, paginile cu osanalele aduse lui Viorica Cherecheş şi Mircea Dolha sunt relevante. Şi, cum altfel, urmează alta lovitură la PSD, deputatul Călin Matei fiind atacat acum cu exact aceleaşi „argumente” cu care în urmă cu vreo şapte ani îl arăta cu degetul mânjit de şpăgi Cătălin Cherecheş, cel împotriva căruia s-a întors acum… pâra.

Decât un vot la nimereală, mai bine greva generală...

Se subînțelege că situațiile limită, generate de crize prelungite și/sau de corupția generalizată (profunda distorsiune moral-spirituală), reclamă mijloace adecvate pentru cunoașterea, dar mai ales pentru depășirea lor: Curățenie de sus până jos acolo unde corpusul social are capacitatea să producă anticorpii trebuincioși întru neutralizarea ticăloșiei, imposturii și a tuturor celorlalte forme majore de lichelism politico-social, adică în statele unde încă există demnitate și cu adevărat nimeni nu este deasupra legii, respectiv prin revolta maselor, încăierări și jertfe umane acolo unde abuzurile și nedreptățile cârmuitorilor s-au înmulțit până la totala lor banalizare, căci pe aceste meleaguri, susținea Traian Băsescu, „legile sunt făcute de hoți pentru hoți”.

România între speranțe muribunde și promisiuni bolunde

Obrazul de toval al aleșilor cu venituri nesimțite se ține, iar ambalajul (ne)democrației originale cu legi pe măsura inegalabilului lor fariseism, precum aceea cu limita maximă a cheltuielilor de campanie, mărimea afișelor, inscripționările și dosirea sub preș a pomenelor electorale. Adică, gata cu flecuștețe de felul pachetelor cu alimente, berilor și mititeilor, gecilor, tricourilor și găleților, ba chiar și a pixurilor cu care în precedenta campanie încă se scria primitiva istorie a mitei electorale de pe aceste meleaguri. Prin majorarea lefurilor din învățământ și sănătate s-a trecut la faza legal-îndreptățită a mituirii în masă...

Vin alegerile!

Uraaaaaaaa! Vin alegerile! Vine „Moș Crăciun”(ul) poporului român, unul dintre cele mai oropsite popoare din câte există. Sosesc alegerile, sosesc și promisiunile electorale. Normal, NU!
Pentru prima dată de la masacrul în masă al statului român asupra poporului român, caTindații vin cu ceva nou, cu ceva… modern, promisiune nouă: Reducerea taxelor!
Ce nebunie! Păi, dacă se reduc din taxe , înseamnă că acelea au fost impuse ilegal și atunci ar trebui să ni se returneze banii luați cu japca, iar cine a greșit să plătească!

Dinspre partide șansa-i moartă să fim din nou ce-am fost odată!

Chiar dacă pe oficialii noștri de două parale (cîrmuitori, academicieni, istorici) îi lasă rece, avem un trecut atât de fabulos în ceea ce privește cultura, civilizația și limba traco-geților (aria de răspândire și colosala influență exercitată de ea asupra familiei de limbi indo-europene), încât săpăturile arheologice scot neîncetat la lumină dovezi mai mult decât concludente în acest sens, precum avansul de peste 2000 de ani al tăblițelor de la Tărtăria în fața celor sumeriene, iar tot mai mulți dintre istoricii și culturologii străini nu prididesc să se minuneze și să afirme cu tărie că teritoriul României de azi este axul universului cultural al omenirii!
    Cu toate astea (sau, cine știe, poate că tocmai de aceea), nici faimoșii regi ai traco-geților și nici voievozii de mai târziu n-au socotit că aceste pământuri îndelung râvnite de diverși  cotropitori sunt ale lor, ci ale urmașilor lor.

Apel către români

A mai rămas o lună până la alegerile generale (11 decembrie), timp în care toți alegătorii români din țară și străinătate trebuie să cumpănească temeinic lucrurile și să decidă: Doresc adâncirea dezastrului postdecembrist, ori o reală schimbare în bine?

            Pentru prima variantă (adepta lozincii „Continuăm ce am început atât de bine pentru noi și ai noștri”, respectiv a evoluției de la rău la catastrofal), românii n-au nevoie de propria judecată, ceea ce în era informației impecabil ambalată și apoi servită pe tavă se cheamă efort inutil, ci numai de disciplina inerției.

            Da, căci în virtutea lenei de-a gândi, obișnuință devenită regulă pentru cenușiul trai indistinct („Ce să-mi mai bat capul cu alde astea, că doar nu voi schimba eu lumea!...”), totul este să posezi instinctul supraviețuirii cu orice chip și să nu înoți împotriva curentului (foarte plastic se spune „să nu faci pipi contra vântului”).

Politica-i nemernicie pentru tot omul de-omenie!

Văzând că în cei 27 de ani scurși de la Decembriadă lucrurile merg din prost în mai prost (economia culcată la pământ, țara scoasă la mezat, datoria externă de circa 100 miliarde dolari, moralitatea și educația în cădere liberă, tâlhăria și ciocoizarea în necontenit progres, sărăcirea devenită un fenomen de masă), tot mai des românii mințiți și dezorientați se întreabă cu năduf: „Unde sunt cetățenii capabili și onești ai acestei țări? Că doar nu ducem lipsă de asemenea oameni. Atunci de ce stau deoparte?!...”
    Da, România postdecembristă nu duce lipsă de oameni cinstiți și înzestrați de la natură.

Concurs pentru directori în şcoala românească, sau concurs de memorat mecanic?

Înainte de mijlocul lunii octombrie se va desfăşura concursul pentru ocuparea „ştiintifică” a posturilor de directori de şcoli. E dată o bibliografie pe care candidaţii trebuie s-o parcurgă şi să reţină cât mai mult din ea.

La ce-o folosi memorarea, nu prea înţeleg. În plus, materialele care trebuie parcurse de candidaţi sunt adunate de pe alte meleaguri, care n-au legătură de niciun fel cu sistemul de învăţământ de la noi. Pregătim directorii de şcoli după teoria altora, dar vom face aşa cum e pe la noi. Mi-am ales pentru câteva observaţii cartea „Leadership” a lui Bush. Tony Bush.

Doar insul fără caracter e nimerit să fie lider!

Întrucât, vrând-nevrând, prin mult trâmbițatul progres al omenirii trebuie să înțelegem o relativă prosperitate (câțiva bogați din ce în ce mai bogați și uriașa masă a săracilor tot mai săraci), o dezvoltare fără precedent a triadei egoism-cruzime-nedreptate, mama fioroasei triade neomenie-ipocrizie-tâlhărie, și un tot mai mare decalaj între intelect și morală (atotștiințificul om modern este mândru nevoie-mare de ateismul și lipsa lui de scrupule), nu cred că mai poate surprinde pe cineva dementa realitate cu gunoaiele ce se fac luntre și punte ca să iasă în față prin implacabil-hazoasa logică a destinului orb și surd de a croi lideri din ipochimeni fără caracter.

Dar dacă…

O întrebare care aproape şi-a cerut de la sine dreptul de a fi: dacă aşa suntem cu adevărat? Dacă ce-a făcut Sîncrăian e modalitatea românească general valabilă de a fenta?
Halterofilul român a crezut că poate trece cu halteră cu tot de sita din ce în ce mai deasă a controalelor antidoping. La Jocurile Olimpice, controalele pentru depistarea fărădelegilor sunt şi mai aspre…

Mă întrebam dacă nu cumva metoda “strecuratului” prin viaţă folosind diferite mijloace - evident interzise!- ni se inoculează de la primele vorbe, primele poezii pe care le auzim în viaţă. Toţi ştim o poezie cu un căţeluş care are părul creţ, face un lucru rău (fură un ou-versificaţia e absolut întâmplătoare!). Nu-şi recunoaşte fapta, dar e prins cu minciuna, adică are oul furat în gură.

The best bookmaker bet365

Free Premuim Templates by BIGTheme

Copyright © 2009-2021  StirileMM.ro