The Best bookmaker bet365 Bonus

Cât din România mai este a românilor?

Aidoma omului, orice ţară este formată din corp (componenta statică sau fizico-geografică din interiorul graniţelor stabilite de istorie sau de tratatele internaţionale) şi din spirit (componenta dinamică, constituită din limbă, cultură şi tradiţii, care – în zilele noastre – cunoaşte o necontenită revigorare prin turism şi marile migraţii dinspre Est spre Vest şi dinspre Sud spre Nord, dar mai ales prin intensificarea fără precedent a legăturilor diplomatice şi a schimburilor informatice, respectiv a produselor destinate consumului imediat şi a celor cultural-spirituale care intră în patrimoniul universal).
    Până la Decembriada din 1989 (fireşte, din cauza neroadei politici comuniste de închidere ermetică a graniţelor ţării), românii – siliţi de acele cumplite decenii de constrângere până la depersonalizare şi de sterilizare spirituală până la deplina uniformizare – şi-au prelungit în arta de-a supravieţui seculara îndatorire exprimată clar şi concluziv de Eminescu prin „eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul”...

Chinezii zburdă şi gonesc, românii doar nădăjduiesc

Un popor îşi îndeplineşte menirea sa istorică atunci când nu se resemnează în faţa ostilităţii prezentului, astfel conştientizând că-i jalnic să trăiască cu firimituri căzute de la masa înaintaşilor (cam aşa cum se screm grecii zilelor noastre), ci – chiar învins, dar niciodată îngenuncheat! – el are puterea morală şi spirituală, alimentată de măreţia trecutului, să-şi înfrângă slăbiciunile de moment, pentru că numai astfel poate să-şi vadă de rosturile lui fixate de Creator în structura sa intimă cu sute, ba în unele cazuri chiar cu mii de ani în urmă.
    Această introducere, aşa cum se vede chiar din titlu, îi vizează deopotrivă pe români şi pe chinezi, două popoare situate la mare distanţă în spaţiu, dar care în timp sunt aproape, şi – cine ştie – poate că în negurile începuturilor omeneşti chiar se înrudesc prin formidabilele lor civilizaţii şi culturi plăsmuite de tainicul sincronism al fiorului divin, ce pulsează etern neliniştitor pentru scormonitorii în existenţele pământeşti multimilenare.

Dezlegarea la cultura si soarele rasarit pe strada artistilor

A fost nevoie de un singur gand salutar al primarului Catalin Chereches ca sa rasara soarele si pe strada artistilor.
Dintr-o data oamenii de cultura de tot felul spera, au redescoperit speranta.
Poate si-un suras complice a inflorit in coltul ochilor si-n coltul gurii.
Proiectul „Baia Mare – capital cultural 2021” a inceput in forta, cu adevarate declaratii de dragoste facute celor care, pana mai ieri, pareau a fi pleava societatii.

Gheorghe Glodeanu trebuie sa plece imediat de la „Nord Literar”

In cadrul „Zilelor Maramuresului” s-a organizat, la Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu” din Baia Mare o destul de inedita manifestare literara.
Spun asta pentru ca datorita profesorului Gheorghe Glodeanu, om cu manifestari literar critice numai despre scriitorii raposati – ca acolo nu poate gresi in evaluarea valorii acestora, uitandu-se si la ce au scris altii despre acestia, in identificarea unui anume destin si drum literar al preopinentilor – ea a devenit una despre preamarirea scriitorilor satmareni.
Totusi, datorita abilitatilor lingvistice ale poetilor Radu Ulmeanu si Ioan Nistor s-a salvat cumva situatia, deoarece acestia au vorbit de o anumita cale comuna a scriitorilor din Maramures si Satu Mare, chiar nominalizand scriitori cu radacini intr-un judet sau altul, dar cu manifestari plenare in celalalt.

Propagandiștii fățarnici și decontul a 10 ani de minciună și manipulare!

Fost director general în Ministerul Transporturilor în Guvernul Comunist condus de Constantin  Dăscălescu, fost Primar General al Capitalei în perioada iunie 2000 – decembrie 2004, TRAIAN BĂSESCU a reușit „performanța” incredibilă de a fi ministru al transporturilor în CINCI (!!!) guverne postrevoluționare: 30.04.1991 – 16.10.1991 (Guvernul Petre Roman 2), 16.10.1991 – 19.11.1992 (Guvernul Theodor Stolojan), 12.12.1996 – 11.02.1998 (Guvernul Victor Ciorbea), 17.04.1998 – 22.12.1999 (Guvernul Radu Vasile) și 22.12.1999 – 26.06.2000 (Guvernul Mugur Isărescu).

Din ciclul picanterii (ori parodioare) someşene | Uite cine vorbește!

Știut este că arma apărării (adesea cu toate meschinăriile ei) este atacul. Deunăzi, unul îmi spune, mai bine zis vrea să-mi dea lecții de caracter, șifonat fiind, că se aflase de cele câteva milioane (doar 12) pe care și le-a însușit din buzunarele celor care se așteaptă să se facă o minune legat de retrocedarea pădurilor.
 Caracter impulsiv, acest „atoateștiutor” al satului, folosind un ton amenințător, ține să-mi amintească faptul că el este cel care m-a făcut cu un hectar de pădure. Îi răspund pe această cale, că nu este binefăcătorul,  ci bunicii și străbunicii mei, oameni harnici și cu măsura bunului simț, care au știut să-și agonisească prin muncă cinstită ceea ce a rămas până astăzi.

Naşterea anticlericalismului românesc

Păna zilele trecute de bine de rău românii erau ortodocşi indiferent că mergeau sau nu la biserică. Fie că se împărtăşeau sau nu, că credeau sau nu în Dumnezeu, românii se considerau ortodocşi, iar vocile care criticau fenomenul religios erau marginale şi, cel mai adesea, non-violente.  Rezerva faţă de cler se putea manifesta la nivel personal dar niciodată ca un fenomen de masă. De acum însă, anticlericalismul a prins curaj să se manifeste ca o voce rezonabilă în spaţiul public. Anticlericalismul şi necredinţa sunt fenomene diferite, necredinţa e personală şi vine în urma unor întrebări pe care cineva şi le pune, anticlericalismul e un fenomen de masă violent şi cu care nu te poţi lupta cu argumente.

De sub imperiul resemnarii

In lumea in care ne este dat a trai acum s-a instaurat, s-a inscaunat Resemnarea. E ca o molima, e ca o pecingine. Tot ce atinge distruge. De la oameni de topate felurile si marimile, pana la peisaje. Totul incepe-n jur sa aiba patina de vechime, rutina destrama tot.
Intr-o astfel de lume traind sansele sa devii sau macar sa redevii tu insuti devin sau raman infime. Pentru ca oameni prea multi si-au pierdut busola existentiala, pentru ca prea multi nu mai stiu incotro s-o apuce. Mult prea multi s-au pierdut increderea in ei insisi.

Patriarhia a trecut la ochiul dracului european

 În București există, din 1908, o clădire care astăzi se cheamă “Palatul Patriarhiei”. Dar acea clădire n-a fost de la început a Bisericii, ea fiind destinată Camerei Deputaților. Care a și funcționat acolo până în 1996, cu o întrerupere în perioada comunistă, când clădirea a fost ocupată de Marea Adunare Națională.
În 1996, prin Hotărârea de Guvern 941 din 8 octombrie, clădirea proiectată de arhitectul Dimitrie Maimarolu a fost cedată Patriarhiei Române și, conform unui articol din ziarul Patriarhiei, Lumina, din 2008, “construcția a fost preluată de Administrația Patriarhală, care s-a îngrijit să întrețină în bune condiții amplasamentul, prin efectuarea de reparații exterioare și reamenajări interioare, precum și de remedieri la instalația electrică, de apă, canalizare și încălzire centrală.

RUȘINE ... POLIȚIA LOCALĂ BAIA MARE !

Spre informarea cetățenilor municipiului Baia Mare și părinților elevilor de la Școala ”George Coșbuc” (nr. 14) din Baia Mare:
În după-amiaza zilei de 12.06.2014 s-a desfășurat serbarea copiilor de la Școala ”George Coșbuc” (nr. 14) din Baia Mare, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Baia Mare.
În timp ce părinții își urmăreau copii pe scena Casei de cultură, în timp ce copii dădeau spectacolul e sfârșit de an, rezultatul unui an de muncă și strădanii, ce se gândesc deștepții de la Poliția Locală Baia Mare (coordonată de primărie și direct de primar, plătită din banii publici, deci din impozitele și taxele pe care noi toți cetățenii municipiului le dăm la bugetul local!) – hai să dăm o raită prin parcarea de la Casa de Cultură, că e rost să îndeplinim planul la amenzi pe luna iunie! Gândire profesionistă, de adevărați funcționari în slujba cetățeanului!

The best bookmaker bet365

Free Premuim Templates by BIGTheme

Copyright © 2009-2021  StirileMM.ro