The Best bookmaker bet365 Bonus

Temeiul legal pentru creşterea punctului de pensie de la 1 septembrie 2019

chValora punctului de pensie va creşte, începând cu 1 septembrie 2019, de la 1.100 de lei la 1.265 de lei.
Având în vedere faptul că 1) în ţara noastră sunt circa 5.180.000 de pensionari, și 2) nici în mass-media, și nici pe Internet nu se prezintă, corect și complet, care este temeiul legal, pentru creşterea punctului de pensie, începând cu 1 septembrie 2019, de la 1.100 de lei la 1.265 de lei, am procedat la elaborarea acestui material.

Dintre cei circa 5.180.000 de pensionari care sunt în România, numeroşi doresc să ştie, clar și precis, care este temeiul legal în baza căruia are loc creşterea punctului de pensie, de la 1 septembrie 2019, de la 1.100 de lei la 1.265 de lei.

Cum ne calculăm singuri care ne este pensia după fiecare mărire a punctului de pensie

chÎncepând cu 1 septembrie 2019, valora punctului de pensie va creşte de la 1.100 de lei la 1.265 de lei.
Orice cetăţean, care doreşte să ştie cât îi va fi pensia începând cu 1 septembrie 2019, va proceda astfel:
Varianta 1. Va înmulţi pensia pe care o are până la 31 august 2019, cu 1,15.
Raportând 1.265 de lei la 1.100 de lei rezultă indicele 1,15 care, procentual, se exprimă printr-o creştere de 15%.
Deci, în modul cel mai simplu, orice cetăţean care doreşte să ştie cât îi va fi pensia începând cu 1 septembrie 2019, îşi va înmulţi pensia pe care o are până la 31 august 2019, cu 1,15.
Exemple pentru varianta 1.
O pensie, care până la 31 august 2019 a fost de 1.680 de lei, începând cu 1 septembrie 2019 aceasta va fi de 1.680 x 1,15 = 1.932 de lei. Pensia fiind de sub 2.000 de lei nu este supusă impozitului de 10%.

Cerșetoria sau profitabila artă a nedemnității umane

    Constatând că, în Sighetu Marmației și în întreaga țară, cerșetoria ia amploare și se impune ca un tot mai sâcâitor fenomen cotidian-citadin, în martie 2016 precizam (printre altele) în articolul Dezvoltarea și diversificarea cerșetoriei în România postdecembristă: „Iar de ai curajul să ieși pe stradă, făcând obligatoriul slalom printre biciclete, cărucioare și mașini (unele cățărate cu totul pe trotuare, altele doar parțial), îndată ești luat în primire de feluriți cerșetori: ba de pirande tinere și cu câte un mucos în brațe, care se agață de tine mai ceva ca scaiul de oaie, ba de cutremurătorul cor al infirmilor tineri și bătrâni (orbi, paralitici, ciungi, ologi), fie târându-se pe jos ca niște uriași crabi ai nefericirii umane și implorând la nesfârșit mila trecătorilor, fie așezați în fața bisericilor, locuri predilecte de cerșit, în chip de icoane vii ale deznădejdii – cu brațele întinse după un bănuț și cu melopeea vocilor tânguitoare”.
    Și îmboldit de iluzoria speranță că apelul meu va intra în atenția numeroaselor noastre organe de ordine publică (altele decât Poliția comunitară, cea ocupată până peste capul ei pătrat cu eterna problemă a parcărilor pe unde, cum, când și unde se nimerește), mi-am încheiat scrierea cu următoarele cuvinte: „Sunt și alte forme de cerșetorie în plină zi și la vedere: ajutoarele sociale dobândite de persoane neîndreptățite la așa ceva, banii smulși naivilor de indivizii ce le toarnă povești despre bolnavi incurabili, călugări și călugărițe care fac o concurență neloială cerșetorilor de meserie…”

Când opoziția mimează, nici moțiunea nu-i mai brează...

    Recenta moțiune de cenzură (a treia dacă nu mă înșel), inițiată de liberali împotriva Guvernului Dăncilă și – chipurile – susținută de întreaga opoziție (mai degrabă un amalgam fistichiu-conjunctural prin formalul sprijin pontauriano-udemerist) a picat, adică a avut soarta tuturor protestelor constituționale îndreptate împotriva actualei făcături cârmuitoare, care făcătură face încă o dată dovada că deține majoritatea parlamentară, că nu-i dispusă să renunțe la privilegii doar pentru a face pe placul adversarilor săi de idei și că europarlamentarele nu influențează cu nimic jocurile politrucianiste interne.

Doar trei zile cu papa și iarăși cu ale noastre

Cu toate că vizita papei Francisc în România a durat numai trei zile, parcă întru susținerea spusei „Orice minune ține doar trei zile”, eu sper din toată inima mea de creștin străduitor că efectele moral-spirituale ale prezenței și inspiratelor vorbe ale acestui veritabil apostol al îmbogățirii lăuntrice prin voluntara renunțare la toate acele comori/însemne exterioare pe care „le mănâncă moliile și rugina”, nu doar că vor persista în inimile și cugetele românilor, dar – aidoma recomandării Mântuitorului din Pilda sămănătorului – chiar vor da roade („un grăunte a dat o sută, altul șaizeci și altul treizeci”, Matei 13/8).

În România centenară, necinstea e prima vioară!

Fiind an centenar (un veac de la înfăptuirea României Mari), anul 2018 trebuia să fie altminteri ca toți anii anteriori (interbelici, postbelici, bolșevici, postdecembriști) în ceea ce privește prosperitatea materială, progresul moral-spiritual și echilibrul social, cei trei factori puși la treabă de o cârmuire vrednică și datorită cărora națiunea are tendința de-a confunda mulțumirea generalizată cu fericirea.
    Dar cum în România centenară se declară mulțumiți de nătângia lor materială doar procentul sfidător-nesemnificativ și, totuși, jignitor-opresiv al descurcăreților cu năravuri ciocoiești, cum neamul prost a ajuns atotputernic în această țară, încât codrinștefăneștii nu se sfiesc să marșeze potrivit acelui „facem pentru că putem”, și cum echilibrul social este extrem de fragil acolo unde politrucii mișelnici și semidocți își bat joc în mod programat de grosul cetățenilor prin dezastruoasa politică internă și externă pe care o promovează (tâlharii cu ștaif să scape basma curată, infractorii să nu mai stea după gratii, spitalele și școlile să se degradeze în continuare, starea de sănătate a poporenilor să se înrăutățească, infrastructura să bată pasul pe loc, românii din străinătate să fie aduși acasă cu arcanul lui Orlando de la Finanțe, țara să nu mai fie o „colonie” a Uniunii Europene, ci o vacă de muls pentru Liviu Dragnea, Darius Vâlcov, Călin Popescu Tăriceanu și ciracii lor), iată de ce spusa „Se poate comite asasinat și din prea mult entuziasm” se dovedește deosebit de actuală pe aceste meleaguri.

Amintiri din Maramures

Am strâns în suflet ca într-un fagure de miere, atâta lumină cât mi-a fost îngăduit, să nu risipesc prea plinul. Zile de prietenie, ca aurul ce stă ascuns sub pământ, aşteptând să fie descoperit.
Nu credeam, în vremi de încercări şi disensiuni, în an de centenar, că tocmai aici unde harta se pune în cui şi de unde spre zările lumii ca să ne fie secătuită puterea, s-au scurs nesfârşite convoaie de căruţe pline cu aur; nu credeam să pot găsi tocmai aici, un filon de minereu cu siguranţă mai valoros decât aurul care ne poate asigura viitorul.
Două momente mi-au rămas puternic în memorie în vremea taberei literare organizate de Romeo Ioan Roşiianu sub patronajul Consiliului Judeţean Baia Mare la care mă voi referi ca să explic.
Siseşti. O toamnă superbă, stejari seculari înconjurând un spaţiu plin de istorie. Intrăm în şcoala ridicată de Vasile Lucaciu pentru copiii românilor. Bănci de lemn aşezate pe două rânduri. Tabla pe care e desenat cu creta portretul lui Vasile Lucaciu. Un glob pământesc, o hartă a Daciei Mari şi o socotitoare cu bile din lemn. Soba de teracotă, cancelaria, Câteva cărţi şcolare din acele vremi… Modestie, sobrietate şi rigoare.
Mergem mai departe conduşi de primarul comunei. Biserica greco-catolică a cărei arhitectură imaginată de V. Lucaciu seamănă cu cea a Catedralei Sf. Petru din Roma, are înscris pe frontispiciu sub acoperiş "Pro S Unione Omnium Romanorum" care se traduce „Pentru Unirea Tuturor Românilor.

Jandarmii nu sunt vinovați că mitingiștii-au fost gazați!

Cred că niciun om cu scaun la cap din țara asta și din străinătate nu se mai îndoiește de faptul că toate atrocitățile comise de jandarmi (cică forțele de ordine) împotriva protestatarilor pașnici din Piața Victoriei pe data de 10 august (tunuri cu apă, gaze lacrimogene, grenade, lovituri cu bastoanele și picioarele ca într-o adevărată jandarmeriadă, sute de răniți) au avut loc cu știrea și la comanda politrucilor cârmuitori, însuși tartorul Dragnea fiind permanent informat în legătura cu situația din teren. În sprijinul acestei afirmații vin ticăloasele măsuri luate de autorități pentru înfăptuirea celor trei momente ale dramei românești, prin care fragila noastră democrație a primit lovitura de grație, astfel că – din punct de vedere moral-atitudinal și politico-social - țara a revenit la nefericita vreme a mineriadelor iliesciene:
    1)Faza pregătirilor în vederea compromiterii mitingului, ba prin știrile vehiculate de actuala putere în legătură cu presupusa lui agresivitate („Se va lăsa cu sânge”) și lipsa unui organizator, ba prin surprinzătoarele declarații/prevestiri făcute de purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei în ajunul fatidicei date, ba prin indiscutabila transformare a forțelor de ordine în brutale forțe de represiune

Expulzӑri, expulzӑri...

România e solidarӑ cu UE şi USA (Uniunea Sovieticӑ Ailaltӑ-cum zice Nicolae Iuga atât de sarcastic şi de bine ţintit) şi va expulza şi ea – dacӑ n-a fӑcut-o deja pânӑ acum – un diplomat rus de la Bucureşti.
Dacӑ aş încerca un transfer de la substantivul propriu la verbul cu aceeaşi rӑdӑcinӑ, îmi vine sӑ pun întrebarea: sӑ ne bucurӑm, sau sӑ nu ne bucurӑm?
Pentru a putea da un rӑspuns cât de cât valabil, ar trebui sӑ reconstituim puţin faptele. Aşadar, Serghei Skripal, un fost spion rus în Marea Britanie, se desconspirӑ – sau este dibuit de agenţii contraspionajului englez – şi drept recompensӑ, este acceptat cu reşedinţӑ permanentӑ în insula care s-a retras din UE.
Ruşii n-au stat mult pe gânduri şi i-au ʺtratatʺ cu un agent neurotoxic pe Skripal şi pe fiica acestuia chiar în noua reşedinţӑ din Anglia a fostului dublu agent secret. Rӑsӑritenii nu stau mult pe gânduri în astfel de situaţii. Cazul Alexandr Litvinenko nu poate fi uitat.

Viorica Dăncilă între primul PRIM MINISTRU femeie şi prima femeie ministru

Prima femeie MINISTRU din istoria României a fost Florica Bagdasar.
O dată cu cu desemnarea Vioricăi Dăncilă la premier, când conjudeţeana mea s-a apucat să-şi întocmească, ori doar să-şi (ad)noteze lista cabinetului său, jurnalişti de toate mărimile şi calibrele au început să gândească cu voce tare şi să fie vocali.
Astfel, ideea că avem de-a face c-o premieră absolută-n istoria politicii locului s-a propagat cu repeziciune şi, dată din gură-n gură şi din pix în pix s-a propagat cu viteza fulgerului.
Nimic mai (ne)adevărat!
Incultura analiştilor se vede de la o poştă distanţă, superficialitatea îşi face simţită prezenţa, iar istoria României este iar rescrisă de oameni pur şi simplu certaţi cu cartea, cu lectura, cu bibliotecile.
Da, România este pe cale să aibă în premieră un prim ministru femeie!

The best bookmaker bet365

Free Premuim Templates by BIGTheme

Copyright © 2009-2018  -  powered by DSdata