The Best bookmaker
bet365 Bonus
EDUCAȚIA PATRIOTICĂ... AZI!
- Detalii
- Categorie: Editorial
- Publicat: Marți, 08 Februarie 2022 06:11
- Scris de Olimpia Mureșan
- Accesări: 1256
,,Patriotismul” nu-i brățară, sau papion sau pălărie. Să-l porți sau nu. Să ți se pară că-ți vine sau nu-ți vine. Te naști cu el. Ți-e-n datul sorții. N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porți ca pe-o cămaș-a morții, nu-l cumperi de la curți străine. Și de vândut n-ai cui să-l vinzi. E un fel de suferință crustată dureros pe grinzi de suflet vechi și de credință. Aud și văd, citesc și tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de rușine c-am fost dac și c-am ajuns zăbală în gura știrbă a nu știu cui, care-mi molfăie mândria și-mi bate lacrimile-n cui și-mi răstignește poezia”.
Tudor Gheorghe, actor, compozitor, cântăreț, patriot român.
A pune în discuție, azi, tot ce ține de cuvântul ,,PATRIOTISM” necesită mult curaj; nu știi cum trebuie abordat acest subiect fiindcă el a devenit unul de mezat, de joncțiune politică; câte partide politice atâtea referințe patriotice în funcție de necesitățile lor în diferite alianțe, pentru a da bine la final. Să nu mai spun că în unele situații devii ridicol, ca român – să discuți despre patrie și țară; toate națiile pot să-și exprime atașamentul național, dar noi românii, imediat suntem etichetați: naționaliști, extremiști, tradiționaliști. Când este vorba de granițele noastre ni se reproșează că suntem în ,,Europa cea fără granițe”, pe când unele state devin revizioniste, cu atitudini obraznice și chiar periculoase; când este vorba de steagul românesc neapărat trebuie să fie însoțit și de cel european dar și al altei țări fiindcă nu se întâmplă nimic... rău. Când este vorba de imnul țării il schimbăm ca și cămașa de Paști, sau mai grav cum spune un obraznic prezentator de la un post ardelean din Cluj, ce nevoie mai avem de imn? Dacă ne uităm la diferite manifestări culturale și nu numai, când se intonează imnul unei țări totul îngheață; buzele tuturor cântă; inimile lor vibrează; noi, românii am ajuns să nu mai știm care este imnul și să-l mai intonăm.
Și totuși... care sunt cauzele acestui regres spiritual, patriotic, cultural și social?
A dezvolta acest subiect trebuie să abordăm tema pe două paliere, asemenea zeului Ianus cel cu două fețe; una a trecutului și alta a prezentului.
Până la revoluția tinerilor din 1989 tot ce ținea de ,,patriotism” era ceva înălțător și îți dădea siguranța unei apartenențe și demnități. Școala era primul factor decizional; dascălii români aveau o pregătire demnă de numele acesta.; profesorii de istorie aveau o prestanță și transmiteau o putere lăuntrică pe care astăzi nu o mai întâlnim. Erau momente atât de fascinante încât te trezeai cu ochii-n lacrimi... de fapt era chemarea pământului, glasul părinților, oftatul strămoșilor. Este greu azi de implementat în sufletul tinerilor trăirile patriotice dat fiind faptul că elementele decizionale: școala, instituții speciale ale statului nu iau în plenitudinea cuvântului, o atitudine corectă și responsabilă. Înainte pentru a ajunge dascăl era nevoie de o muncă asiduă sau pentru unii era chiar o muncă de Sisif cu mari sacrificii din partea părinților. Azi, găsim tinerii noștri cu două trei masterate și doctorate dintre care unii sunt agramați, fără o idee pur românească, sau în cel mai grav caz ajung la mâna unor magnați trădători de neam românesc, și plătiți bine, care falsifică adevărul istoriei, sau transformă tot ce ține de ,,PATRIOTISM” într-un adevărat calabalâc. Situația a scăpat de sub control și este foarte gravă. Trebuie să ne trezim la realitate. Trebuie ca materia cenușie românească să reînvie, avem nevoie de o elită de profesori și cercetători în istorie pentru a veni odată pentru totdeauna cu o ,,Istorie a românilor” una și adevărată. Este grav că s-a ajuns la momentul când ,,DRAGOSTEA DE PATRIE”, exprimarea atașamentului național să devină uneori chiar o frică și de aici de-lăsarea în voia soartei pentru acest subiect atât de ardent azi.
Mai este ceva: marii noștri istorici de ieri au fost uitați, să nu spun mai mult comentați și persiflați de unii ,,atotștiutori”; istoricii tineri de azi scriu și vorbesc după cum bate vântul politic și interesele proprii, ceea ce este foarte grav fiindcă duce la degradarea ființei naționale printr-o prezentare superficială a adevărului istoric cu tot ce ține de el.
În seara zile de 9 martie, la o oră de maximă audiență, pe un post de mare tiraj, era o discuție pe tema istoriei între analistul Radu Tudor, profesorul Pârvulescu (erudit își spune el), și un parlamentar udemerist. Acesta a avut obrăznicia să înfrunte un întreg neam românesc, o istorie întreagă spunând: ,,Unirea de care se face vorbire a lui Mihai Viteazu este un chici, o minciună” și a început să înșire tot felul de inepții; grav a fost că ambii moderatori români au tăcut fără să spună nici un cuvânt la acest subiect. Rușine românilor; ne-ați umilit prin tăcerea voastră sau ați crezut că tăcerea e mai bună? Un proverb înțelept spune că: ,,Tăcerea, capul nu-l taie”, dar domnilor români lași: ,,NICI SOARELE NU-L VEDE”.
Un poet și patriot, Adrian Păunescu, transmitea din interiorul său un patriotism cum n-o să mai întâlnim curând; el aduna zeci de mii de oameni; fremătau sălile; plângeau inimile. Te simțeai ,,ROMÂN CU ADEVĂRAT”. Ce am făcut cu el? l-am neglijat. La Târgu Mureș unde a fost parlamentar și ctitor al unei biserici, a fost umilit; când s-a cerut ca o școală să-i poarte numele, udemeriștii consilieri și patru trădători români, liberali, au votat contra, trădând prin gestul lor neamul românesc. Rușine și Dumnezeu să vă dea după cum faceți! Aici este problema: nu ar trebui să ne axăm prea mult pe dorințele altora, fiindcă ei cer și merg de multe ori la cacealma. Dar lașitatea și prostimea românească tot cedează până rămânem fără urmă de demnitate românească. Cuvintele cantautorului Tudor Gheorghe ne vor trezi la realitate, un izvor nou de apă cristalină, de care poporul român are nevoie. Chiar domnia sa a fost uitat de marii oameni de cultură post-decembristă, fiind înlocuit de maneliști și falși autori, care apar la televizor și mai mult strică decât zidesc la temelia ființei naționale. Noi, românii, azi suntem mai dezbinați ca niciodată. După Aricescu maxima tiranilor este: ,,Dezbină, pentru a domni!” dar a noastră ar trebui să fie: ,,Unirea face puterea!”. Dar cine ne mai poate uni? Nimeni, în afară de Dumnezeu, pe care studiindu-l în marea noastră deșteptăciune pe planul al doilea, culegem acum tot ce am semănat: ,,adică... furtună și culegem vânt”. Ni se cere, sau mai degrabă ni se impune politic, să renunțăm la unele momente, chiar la limba sfântă și scumpă românească, uitând ce spunea marele Cipariu: ,,Limba românească este cel mai scump tezaur primit de la părinții noștri”.
Ceea ce se întâmplă în toată societatea românească se aseamănă cu ceea ce spunea odinioară Petre Constantinescu-Iași: ,,a da poporului noțiuni greșite și vagi, e mai rău decât a nu-i da nici o cultură; pseudodidacticismul este cheia neseriozității vieții politico-sociale și culturale ale unei țări!” Azi, toți suntem cu păreri separate dar... ale noastre sunt cele mai bune. Câte alegeri atâția miniștrii de cultură, atâția inspectori școlari, atâția profesori în școli după preferințele politice, care sunt uneori otravă pentru sistemul școlar și relațiile dintre cadrele didactice care au luat pur și simplu frica politicului în activitatea lor, și care se mulțumesc a murmura și blestema în ascuns, pe toți neaveniții în activitatea educativă. Soluția o găsim tot în Sfânta Scriptură care ne spune ca fiecare dintre noi să activăm ,,talanții” pe care i-am primit și pentru care ne-am pregătit. Încă nu este ,,PREA TÂRZIU” adică cum ar spune patriotul Vasile Goldiș: ,,...numai credința în noi înșine, în neamul românesc ne poate salva și mântui”.
În acest sens: Domnule președinte al României; Domnule prim-ministru; Domnilor guvernanți, Domnilor responsabili ai instituțiilor statale, Domnilor scriitori, cercetători, artiști, actori, poeți, profesori, învățători, preoți, șefi de instituții aveți datoria de a salva România de la un viitor dezastru. Sunt convinsă că puteți face lucrul acesta, dar trebuie să o faceți având în spatele vostru atitudinea strămoșilor noștri față de tot ce a fost: ,,ȚARĂ, PATRIE, CULTURĂ, PATRIMONIU, ȘCOALĂ , BISERICĂ, PĂMÂMT ȘI OAMENI”. ,,Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă trezească în ceasul al douăsprezecelea, Dumnezeu să binecuvânteze poporul român!”
SENTIMENTUL PATRIOTIC
Pentru a înțelege sentimentul patriotic al omului voi aminti pe marii noștri gânditori care s-au referit la acesta. Poetul nepereche Eminescu – prozator și publicist scrie: ,,Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut, ci, mai ales iubirea trecutului fără de care nu există iubire de țară”, iar Sadoveanu Mihail scria: ,,patriotismul nu înseamnă ura împotriva altor neamuri, ci datoria către neamul nostru, nu înseamnă pretenția că suntem cel mai vrednic popor din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic”. Scriitorul R. Rolland spune: Patria sunt eu, ești tu, e tot ceea ce iubim, tot ce visăm, tot ceea ce va fi când nu vom mai fi noi”. În aceeași ordine de idei pe placa unui monument închinat eroilor români scrie: ,, Călătorule, tânăr sau vârstnic de câte ori vei întâlni în drumurile tale o cruce, pe a cărei piatră este săpat un nume de erou, oprește-te măcar o clipă, descoperă-te și gândește-te că fără jertfa lui de acolo, ar fi imposibil să trăiești tu astăzi liber, să iubești soarele, munții, râurile și florile pe care le-a apărat și ți le-a lăsat moștenire infanteristul, tanchistul, marinarul și aviatorul -eroi-”, iar versurile găsite în ranița unui soldat mort în 1918 pe munte, în Carpații de Curbură, sunt tot atât de grăitoare, întregind imaginea nobilului sentiment patriotic:
,,Nu plânge Maică Românie,
Că am să mor ne-mpărtășit
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit...
Nu plânge, Maică Românie,
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde,
Nici o fărâmă să nu dăm!
Nu plânge Maică Românie,
Pentru dreptate noi pierim,
Copiii noștri peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!
Nu plânge Maică Românie,
Adună tot ce-i bun sub soare,
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi mare!
Marele istoric Nicolae Iorga spunea că cei ce nu-și cunosc trecutul, tind să repete greșelile lui, iar noi cei de azi preferăm să nu-i uităm pe eroii noștri. Nu trebuie să uităm că suntem printre puținele popoare care au rămas pe locurile unde ne-am născut, nu trebuie să uităm jertfa celor care au apărat acest pământ -AL NOSTRU- credința vie -A NOASTRĂ- deoarece există uneori o nepăsare generală în fața adevăratelor valori istorice.
Se spune că nu există granițe culturale sau istorice, totul trebuie uniformizat acum în condițiile globalizării. Nimic mai fals! Atunci ne întrebăm pentru cine și-au dat viața mii de eroi necunoscuți în primul și al doilea război mondial, pentru cine și-au dat viața Decebal cel Viteaz, Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii, convins că și-a apărat neamul și credința, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul – căzut la datorie și trădat și mulți, mulți alții iubitori ai gliei străbune. Omul nu poate fi gândit în lipsa unei patrii, sentimentul patriotic nu va dispărea decât odată cu ultimul om. Dragostea de patrie este ceva ce nu poate fi exprimat în cuvinte. Iubirea față de țara în care te-ai născut este o datorie morală a fiecăruia, așa cum este datoria noastră să-L cinstim pe Dumnezeu-Creatorul nostru. Cu toții trebuie să ne iubim țara, s-o apărăm, s-o cinstim, s-o dăm întreagă celor ce vin. Iubirea față de țară și-au exprimat-o sportivii premiați la olimpiade precum Nadia Comăneci. Apoi luptătorii militari care și-au dat viața pentru poporul român, au murit pe front pentru ca noi să avem azi, O ȚARĂ.
Trebuie să ne punem mereu întrebarea: -Ce suntem noi? Ce căutăm noi aici? De unde venim și unde mergem? La această întrebare educatorii de azi trebuie să răspundă cu multă forță și convingere! Suntem datori să le sădim copiilor, încă de la grădiniță, din clasele primare, sentimente, convingeri, atitudini patriotice, respect față de înaintași, care trebuie să devină modele demne de urmat. Prin lecțiile de istorie elevii vor cunoaște trecutul de luptă și jertfă. Prin întâlniri cu veteranii de război pot cunoaște mai bine ororile războiului și să ne întrebe: cum a fost posibilă destrămarea țării noastre în anul 1940, fără ca nimeni să împiedice acest lucru? Să utilizăm poeziile despre eroii necunoscuți, cântecele cu tematică istorică: Hora Unirii, Pui de lei, Imnul Unirii, Tricolorul, Cântecul lui Avram Iancu, -înființarea unor cercuri- ,,Cultul Eroilor”, cunoașterea culturii naționale, a tradițiilor, a obiceiurilor, a portului popular în general și al limbii române în special -acum când se zice ,,că în România sunt tot mai puțini vorbitori de limbă română” (Mircea Cărtărescu) elevii și cadrele didactice vor îngriji mormintele eroilor și monumentele comemorative care se află în localitatea lor. Elevii vor participa, ca de obicei, la sărbătoarea Zilei Eroilor, Ziua Drapelului Național -26 iunie- etc. uneori românii parcă au uitat de acești eroi și atunci ne întrebăm: Oare vom mai avea eroi? Dacă nu, atunci ne merităm soarta!!!
Fiecare trebuie să iasă și să lupte pentru țara lui, nu trebuie să ne lăsăm în voia sorții, trebuie doar să ne organizăm, să fim încrezători în noi înșine, să avem conducători mai buni în administrarea bogățiilor țării și atunci vom reuși! Înaintașii noștri au fost UNIȚI, au luptat, că doar luptând se poate câștiga o bătălie (a se vedea lupta dusă de Ștefan Cel Mare și Sfânt pentru apărarea țării). Prea mulți se întreabă ce face țara pentru ei, în loc să întrebe ce pot face ei pentru țară. Nu România trebuie să-ți ofere ceva, tu trebuie să faci ceva pentru țară. Dragostea de patrie nu are legătură cu sistemul politic, cu gropile de pe asfalt, cu salariile mici, cu știrile de prost gust. Dragostea de patrie e cel mai nobil sentiment pe care-l poate simți un om. Fiecare a simțit de mic dragostea față de părinți, de mirosul pâinii coapte făcute de bunica, gustul ciorbei de fasole, a murăturilor și a altor mâncăruri care nu au același gust nicăieri în lume, a dragostei față de felul cum merg oamenii cu lumânările aprinse în noaptea de Înviere.
Fiindcă am fost la catedră patruzeci și trei de ani- pot să amintesc unele diferențe de conținut și de predare la obiectul istorie. Manualul de istorie la clasa a IV – a nu mai e axat doar pe istoria României așa cum erau manualele pe vremea lui Ceaușescu, când se învăța doar despre marii noștri luptători pentru dreptate, libertate și independență. Acum se amintesc la unitatea de predare nr. 2 ,,popoare de ieri și de azi” pe lângă români și grecii, galii, slavii, turcii, francezii, ungurii, germanii, rușii, sârbii, bulgarii, apoi la capitolul 3 ,,Momente ale istoriei” pe lângă eroii noștri naționali: Dragoș, Decebal, Mircea Cel Bătrân, Vlad Țepeș, Ștefan Cel Mare Mihai Viteazul etc, se descoperă personalitatea lui Alexandru cel Mare sau Napoleon Bonaparte, considerați de istoricii noștri sau de autorii de manuale demni de luat în seamă, deși într-o istorie a Franței de exemplu, nu se amintesc eroi ai altor popoare; iar unitatea nr.6 pledează pentru o Europă Unită având ca și conținut simbolurile U.E. și ziua Europei... posibile pârghii de încadrare a României în universul european.
Unii și-ar da viața pentru țară dacă ar ști că s-ar schimba ceva și nu ar mai fi hulită chiar de unii dintre fiii ei. Niciun englez, italian, francez sau ungur nu a spus și nu va spune cuvinte urâte despre țara lor, așa cum spun uneori românii despre România. Trist- dar adevărat!
România merită iubită pentru trecutul ei, pentrucă aici ne-am născut, pentru frumusețile ei naturale, pentru portul național inconfundabil, pentru jocul ,,fetele de la Căpâlna”, pentru minunatul oraș Cluj Napoca locul unde mi-am desăvârșit studiile și care mi-a dat o cultură pe care nu mi-o poate lua nimeni.
Dacă un popor n-are o tinerime entuziastă, cultă și cu dor de țară este pierdut pentru totdeauna! Aceste vlăstare ale tinerimii țin pe umerii ei viitorul precum odinioară Atlas ținea pământul (V Conta). Acum TINERII de la noi merg la lucru în cele patru zări străine și nu se poate spune despre ei că nu sunt patrioți, pentru că mulți se întorc să-și construiască locuințe în țară sau își cumpără apartamente. Nu sunt patrioți conducătorii țării noastre care-i lasă să plece și nu le dau de lucru aici în țărișoara lor. De fapt ȚĂRANII duc greul în România, ei nu vor pleca niciodată afară și nu urmăresc visul american al îmbogățirii peste noapte. Ei practică o agricultură de subzistență, așa cum au făcut-o secole de-a rândul. Nu arareori îi mai ajută și pe cei tineri până-și găsesc un rost în viață.
Voi termina incursiunea mea în viața societății românești actuale cu acele cugetări ce dăinuie de secole și sunt mereu actuale: ,,Fără muncă nu există bunăstare, fără adevăr nu există cultură”. Munca unui om se poate plăti, caracterul, cultura lui nicicând”, și nu în ultimul rând cuvintele lui EMINESCU care sunt mai actuale ca oricând ca și cum poetul ar fi încă printre noi, ar tresări de mânie ori revoltă față de ceea ce se întâmplă în politică, educație, școală, economia și viața socială a României: ,,Școala va fi școală când omul va fi om și statul va fi stat” sau „țara aceasta să fie în adevăr românească sau nici nu merită să fie”!
Concluzia se găsește în RUGĂCIUNEA ROMÂNULUI:
Doamne preasfințite Doamne, care ai creat pământul / Și muntele și marea, și soarele și vântul / Acum când nu știu încă ce zile-mi mai rămân / Dă-mi Doamne iar mândria că m-am născut ROMÂN! Nu-ți cer nici bogăție, nici glorie, nici avere, / Pământuri, acarete sau slavă și putere / Un singur lucru, Doamne, îmi este de ajuns / Să am iar fericirea, să mor cu fruntea sus / De ce-ai lăsat Tu, Doamne, acest pământ blajin / Ce te-a slujit deapururi cu cuget de creștin / Ce ți-a-nchinat biserici în fiecare sat / S-ajungă iar să umble cu capul aplecat? / Când azi totul se vinde și se cumpără cu bani. / Când țara e condusă de hoți și șarlatani, / Ascultă Doamne Sfinte! și
ULTIMA MEA RUGĂ
,,Fă Doamne-n țara asta să fiu stăpân, nu slugă,
Dă-mi Doamne iar tăria să lupt cu toți dușmanii
Ce cred că sunt puternici, fiindc-au furat toți banii.
Când conștiința tace în ȚARA ROMÂNEASCĂ
Fă Doamne ca poporul DIN SOMN SĂ SE TREZEASCĂ,
Și ca un nou Vlad Țepeș și ca un nou Ștefan,
Să curețe moșia de orice hoțoman.
S-alunge paraziții ce i s-au urcat în spate
Și să trăiască mândru, în cinste și dreptate!”