Despre cum să faci văzut nevăzutul

Detalii

Categorie: Cultura

Publicat: Miercuri, 11 Septembrie 2024 07:40

Scris de Ioan Romeo Roșiianu

Accesări: 233

O carte despre cum să faci văzut nevăzutul este cea pe care ne-o propune dr. Gheorghe Mitrofan, un om ce a făcut dintr-un serviciu o misiune de onoare și viață.
Un amestec inedit de jurnal și (re)evocări a ascuns într-o consistentă carte despre lumea televiziunii românești, o poveste ce-a început pentru el încă din data de 1 aprilie 1961.
N-a fost, nu este și nu va fi o farsă istorică acest adevăr cioplit meșteșugit pe albul unei hârtii ce-i rămâne datoare confesării.
E ca un balerin ce merge pe vârfuri Gheorghe Mitrofan, unul ce se teme cumva să nu tulbure liniștea lemnului ce-a nemurit greutăți, poveri și amintiri.
La vârsta de 30 de ani deja scria o istorie tehnică pentru TVR, iar tânărul rebel și visător a fost cel care-a inovat titratea cu caracter transparent sau peliculă transparentă, premieră mondială altfel.
Ca om care a trăit aproape trei decenii în studiourile de televiziune, ca reporter, redactor, realizator sau moderator știu mirarea vederii la televizor, reținerea uimirii între ce se vede de acasă din fotoliu și ce meșteresc tehnicienii de platou și nu numai.

Despre lumea din spatele ecranului, lumea aia nevăzută, îndestulată de-ntrebări scrie dr. Gheorghe Mitrofan acum, iar zugrăvirea omului plin de griji și frământări dă greutate profesionistului ce se detașa de problematica cotidiană.
Emoționante sunt trecerile de la astfel de stări la grijile firești ale unui părinte la vremea Revoluției, dar și reacțiile avute în nume propriu sau și al altor colegi pe marginea evenimentelor ce au urmat acesteia, evenimente personale soldate cu anchetarea domniei sale pentru vina libertății de  exprimare.
Cred că sunt persoana cea mai capabilă în a înțelege acest fapt, personal trăind vremea noroaielor prin care a fost târât de sisteme și grupuri de interese, până când am reușit să îmi demonstrez nevinovăția și nedreptățile superite la CEDO, vezi cazul Roșiianu vs România.
Adevărate pagini de istorie ascunsă sunt cele alocate televiziunii SOTI, prima televiziune liberă de după decembrie 1989.
Mărturii și mărturisiri de credință sunt pasajele alocate CNA-ului și vremii în care (și) aici/acolo a poliandriei în ceea ce însemna firava mass media audiovizuală din acele timpuri.
Cu abilități de magician trece dr. Gheorghe Mitrofan de la starea confesivă, veritabile pagini de jurnal intim a la Mircea Zaciu la bombardamentul tehnic clar destinat celor avizați, că nu toată lumea cunoaște totul despre elementele, despre televiziunea tridimensională, în fapt o percepție spațială a obiectelor, percepție dată de vederea binoculară.
Dincolo de asta este nevoie realmente de vederea acestor obiecte din cât mai multe puncte diferite, în fapt baza televiziunii moderne, în care camerele de filmat sunt poziționate diferit și capabile să cuprindă aproape toate unghiurile.
Este o (re)confirmare clară a faptului că nu poți să susții ceva despre un lucru până nu te poziționezi în jurul lui pe o sferă, pentru că fiecare direcție din care privești generează un desen tehnic absolut diferit.
La fel de importante îmi par – dar din perspectiva omului care a văzut, știe și cunoaște televiziunea din interior – povestea ecranului plat, una la care dr. Gheorghe Mitrofan lucra încă din anul 1984.
Trecerile bruște de la pagini tehnice la stări confesive emoționante – cum sunt paginile alocate regretatului Dumitru Iuga - un cunoscut militant anticomunist care a fost închis la Rahova, Jilava și Aiud în perioada 1984 – 1989, apoi președinte al Sindicatului Liber din TVR.
Meticulozitatea de cercetător și explorator face ca în această carte să nu avem doar narațiuni de jurnal, ziaristul din el argumentând temeinic susținerile personale cu articole apărute în presa zilei.
Sunt interesante paginile în care-și evocă pregătirea profesională temeinică și instructia avută la Sankt Petersburg în perioada 1956 – 1961, una aflată sub conducerea lui Nichia Hrușciov, cel (re)cunoscut drept destabilizator al URSS.
Întors de acolo a putut parcurge implementarea tehnicilor în TVR, cu trecere de la sistemele de lucru PAL, SECAM și NTSC, sisteme absolut diferite de filmare și înmagazinare a informației/imaginii captate, a sunetului, totul dincolo de perturbațiile zgomotului ambiental, prin focalizare.
Profesionalismul dovedit i-a permis recunoaștearea internațională altfel, el publicând încă de prin anii 70 în reviste de specialitate din Franța, Germania sau SUA, țări vizitate și în care a aprofundat cunoștințe.
Apoteotic aș spune se încheie cartea supusă atenției noastre de suflet prin cele două interviurile ce îi sunt luate de arhicunoscuții Marina Almășan și Ion Vasiu, doi specialiști ai genului.