The Best bookmaker bet365 Bonus

 

Din ciclul ”Istoria Băii Mari” de Toma GROSS ROCNEANU


    Nici la alții nu-i mai dulce,

  ”Mai stați și voi pe acasă !” erau vorbele mamei mele  care-și vedea cei 6 prunci doar la ora mesei. Dar îndemnurile mamei parcă ne-au legat de glie, cu toate că nu avem pământ...
    Și a venit și Revoluția din 1990 și rândurile de altădată de la alimentare s-au mutat la pașapoarte.
    Auzeam într-o vreme, că trebuie așteptat  o lună pentru un pașaport. Am petrecut 11 zile ca să pot să-mi cumpăr apartamentul, să îl înscriu în CF și nu aveam ”dragoste” așa de mare pentru a vinde-n Ungaria sau Turcia hârtie igienică românească, în Serbia miez de nucă... de fapt nu are  rost să vă spun asta, deoarece se vindea orice și de ”dincolo” se cumpăra orice...
    Au trecut 10 ani și puteam merge fără pașaport să văd Europa. Nu vă înșelați, Europa nu mă aștepta, dar unii dintre ”ai noștri” care considerau că am fost OM cu ei mi-au trimis chemare, de care nu era agățată nici o clauză.

Ultima fotografie a lui Mihai Eminescu. În trei ani s-a schimbat aproape cât în trei decenii


 Tulburarea psihică de care suferea şi-a pus amprenta asupra chipului poetului Mihai Eminescu, a cărui înfăţişare s-a transformat vizibil în ultimii ani din viaţă.
„Între fotografia de la Iaşi, din 1884, când avea 34 de ani (studioul Nestor Heck), şi cea din 1887 (studioul Jean Bieling, Botoşani) e o distanţă de trei ani, dar transformarea chipului lui Eminescu arată, parcă, o trecere a timpului pe trei decenii. Poetul este acum (în 1887, la 37 de ani) în perioada de instalare totală a bolii psihice, decăderea fizică e vizibilă, iar celebra privire tăioasă şi penetrantă e deja amintire; ochii privesc golul interior, ca şi pe cel din afara propriei fiinţe, o deşertăciune a existenţei prinsă cu atâta profunzime în opera sa”, scrie muzeograf Liviu Apetroaie din cadrul Muzeului „Mihai Eminescu” într-un articol care însoţeşte ultima fotografie a poetului postată pe site-ul Muzeului Naţional al Literaturii Române Iaşi.

ANTOLOGIA „POEZIA BĂIMĂREANĂ DE PANDEMIE”


Motto: „Poezia este filozofia unei idei, vibrația unei trăiri reale, e matricea lirică a zbaterilor și întrebărilor existențiale”-(Viorica Șuțu, n.1955, membru L.S.R.-jud. Mureș)

Creatorii de frumos artistic și scriitorii nu au  astâmpăr, se asociază, editează și fac să apară antologii cu cele mai frumoase poezii.

 Un promotor și un sprijin de nădejde al acestei aspirații este editorul și poetul Ioan Romeo Roșiianu. În paginile antologiei denumită mai sus apar ca debut mulți autori tineri-dar și alții consacrați în scrierea de poezii originale care-i propulsează în câmpul literaturii române și-n atenția cititorilor și iubitorilor de poezie. Astfel printre alții publică poezii: Ioan Andreica, Carmena Băințan, Vasile Bele, Radu Botiș, Gelu Dragoș, Mihai Ganea, Vasile Dan Marchiș, Vasile Morar, Olimpia Mureșan, Ioan Potop, Ioan Romeo Roșiianu, Vasile Tivadar, Radu Ulmeanu, Aurelia Velea…și mulți alții.

MIRCEA BUIE, POST MORTEM | OM AL CETĂȚII…EROULUI MIRCEA BUIE


Motto: „Se moare doar odată, se-nvie-n nesfârșit/ Dar, a tale fapte bune vor fi de pomenit/ Cât următorii încă ți-aduc o mulțumire/ Mereu te vei renaște, în fală și-n mărire!”

Mircea Dorin Istrate(1945-)Președintele L.S.R. Mureș, poet patriot
1.Erou este acela care și-a dăruit viața unui lucru mai important ca el însuși.-Joseph Campbell
2. Cred că stă în firea oamenilor să fie eroi atunci când li se dă șansa.-James A. Autrey
3.Eroismul se simte, nu se explică și de aceea este întotdeauna corect.-Ralph Waldo

TEATRUL CETĂȚII - ANTOLOGIE DE TEXTE SCRISE și apărute la editura eCreator, Baia Mare, 2020


Aflăm din scrierile publicate în antologie păreri despre teatrul ca spectacol, texte referitoare la „spectacolul vieții”-opinii despre teatrul ca operă literară a scriitorilor, despre teatrul ca spectacol cu actori pe scenă, dar și despre teatru ca spectacol cu actori pe scenă-fără spectatori, aceștia urmărind spectacolul de acasă-transmiterea fiind online.
 Promotorul și realizatorul acestei antologii este editorialistul prolific, directorul editurii eCreator-scriitorul poet Ioan Romeo Rossianu; cartea apare în anul 2020 ca un corolar al atragerii spre comunicare prin scris a creatorilor din Maramureș și nu numai-de la cei mai în vârstă până la cei mai tineri care, așa cum afirma Ioan Romeo Rossianu că :„numai în ochii lor abia limpeziți spre maturitate-putem vedea viitorul și să investim toate cunoștințele, emoțiile și aprecierea noastră în ei, măcar pentru faptul că și alții, cândva, pe noi, ne-au învestit cu toate acestea.”

Lecţia primăverii cuvântului


(Raul Alexandru Mitruţi – „Scările imaginaţiei”, Ed. eCreator, 2020)


             Greu de crezut că se mai petrec şi lucruri minunate, nu neapărat la modul închipuit, ci mai degrabă în sensul declinării fericite a accepţiunii de firesc. În vremuri de tâmpire progresivă, când analfabetismul funcţional ajunge legalizat din umbră, mai sunt însă pajişti însorite unde umbra nu ajunge. Încă mai avem dreptul la emoţie, şi şansa ca aceasta să se producă. Curios, surprinzător sau aproape interzis, nativul şi educaţia încă îşi mai pot determina rostul lor în acceptul valoric.
             Raul Alexandru Mitruţi este un tânăr deja visător, nu doar din pricina vârstei sale, ci şi din perspectiva visurilor pe care le poate ajunge. Conştient de sine, cu toată peisagistica visurilor la îndemână,  el îşi rezervă de pe acum locul la ospăţul vocilor care merită ascultate. „Scările imaginaţiei” i-au fost prilejuite de mama sa, ea însăşi un exemplu de visare, de când o întâlneşti până când nu mai ajungi să te saturi.



             Intrăm aici în sfera energiilor pozitive, care trebuie să supravieţuiască fie şi numai pentru a ţine piept valurilor de nenorociri care se străduie să înghită lumea. Printr-o gândire vioaie şi un limbaj limpede, dar extrem de selectiv, serios în esenţa viziunilor sale, cel care îşi lasă amprenta proaspătă în imaculare, reuşeşte să incumbe sâmburele său de univers palpabil.
             Pornind de la mediul obşnuit, nuanţat în anumite circumstanţe, trecând prin fluxul evolutiv al transformărilor fireşti şi culminând cu un ştiinţifico-fantastic ingenios. La confluenţa aceasta, într-un registru în formare, determinat de experienţe devreme, sunt posibile alcătuiri cât de diverse.    
            Atrag atenţia construcţii extatice, unele demne de a fi continuate pentru suportă arhitecturi suplimentare. Ceea ce surprinde, este luarea în serios a jocului, convingerea că aceste altfel de respirări aflate într-o prelungire a realului, chiar există în realitate.
            Cu totul specială este „Schiţă pentru viitor”, unde se întâmplă câteva fenomene scăpate din manual, cum ar fi acela al omeniei – de când e omenia un fenomen, chiar aşa? – lucru de la o vreme uitat la masa tratativelor despre a mai avea viitor. Iar schiţa se află pe măsura sincerităţii, a inocenţei şi a gândului bun.
            Cum de altfel tânărul autor spune: „Când voi fi mare, dar deocamdată sunt copil”, pare un motiv de speranţă, de încredere că ziua de mâine nu ar fi chiar utopică, mai avem de tras o seamă de nebunii ale vremilor, dar măcar ştim că merită.
            Aşadar, baftă, copilule care culegi simplele grozăvii şi le plăsmuieşti sensuri în regulă, astfel încât incredibila normalitate să devină posibilă!  

În CUVÂNT există SPERANȚĂ!


Gândul realizării unul număr special de revistă închinat în întregime debutanților din acest colț de țară m-a bântuit de multă vreme.
Fac parte din rândul celor care nu și-au uitat începuturile, iar aportul unor nume ca Geo Bogza, Eugen Barbu, Alexandru Boboc, Romul Munteanu, Henri Zalis sau Alexandru George în devenirea mea literară m-a mânat spre această mână întinsă mai tinerilor confrați.
Deși vremurile pandemice m-au încurcat mult în munca de găsire, chiar de descoperire a acestor voci și talente extrem de promițătoare, existența revistelor școlare a fost ușurătoare și îmbucurătoare, la fel îndestulătoarele biblioteci.
Așa am adunat între coperți caractere și destine aflate la început de drum, cel mai fraged vlăstar fiind Teodora Anastasia Calaidjoglu, cel mai vârstnic Cornelia Vaida.

Ioan Aurel Pop afirmă că, în acest moment, „negru” din românește nu are sensul de „nigger”, „nigga”


Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, susține, într-o postare pe Facebook, că termenul „negru” din românește nu are sensul de „nigger”, „nigga”, „cioară”, „cioroi” din engleza americană.
„Îmi amintesc de o întâmplare nostimă de acum câțiva ani, când un distins intelectual român mi s-a plâns că un italian a folosit, într-o conversație cu el, cuvântul ‘morbido’, adică ‘morbid’, fapt care i s-a părut profund jignitor. E drept că interlocutorul meu, ca mulți alți români, credea că știe italiană fără să fi învățat această limbă. Noroc că lucrurile s-au lămurit și întâmplarea a rămas benignă, fără urmări. Adjectivul ‘morbido’ din italiană se traduce în românește prin ‘moale’, ‘pufos>’, ‘lin’, ‘delicat’ și nu prin ‘morbid’, ‘bolnav’, ‘nesănătos’, ‘patologic’. În limba italiană, expresia ‘pelle morbida’, adică ‘piele delicată’, ‘piele fină’, ‘piele gracilă’, este una curentă și exprimă, adesea, un adevărat compliment făcut sexului frumos. Faptul acesta banal arată că limbile au felurite capcane și că există cuvinte de aceeași formă, dar cu înțeles diferit (omonime) și chiar cuvinte de aceeași origine (cu etimologie comună) și cu sensuri deosebite în limbi diferite”, a scris Ioan Aurel Pop pe rețeaua de socializare.

Tinere talente: Raul Alexandru Mitruți


Iată că tânărul adolescent, Raul Alexandru Mitruți de la Școala Gimnazială I.L.Caragiale din Baia Mare își duce visul până la capăt. Cu o imaginație fantastică, scriitorul conturează personaje, peisaje și acțiuni care captează atenția cititorului.
În volumul bilingv român-englez “SCĂRILE IMAGINAȚIEI”, apărută la editura eCreator din Baia Mare, autorul cuprinde câteva povești demne de merit și, arătând că se poate mai mult, în volum cuprinde și două proze scurte, una dintre ele fiind “Schiță pentru viitor” cu care a câștigat premiul de excelență internațional la Olimpiada Mondială de poezie la secțiunea proză. Cu a doua proză, “Captivi pe munte”, câștigă premiul întâi la concursul fulger ASCIOR 2020.
Fiindcă își dorește să fie un autor complet, Raul Alexandru Mitruți își traduce singur creațiile, ba mai mult, grafica îi poartă semnătura.

Cultură și atitudine în Revista „Teleormanul Cultural”, Nr. 5 (14) / 15 Octombrie, 2020


    Revista teleormăneană, aflată în al patrulea an de existență, propune o vastă selecție literară, susținând, încă de la început, necesitatea culturii și importanța adoptării unei atitudini clare în aceste vremuri de restriște mondială. Astfel, Cristian Gabriel Moraru amintește, în Editorial, că „Setea de cultură este o nevoie ontologică a omului care-și depășește limitările și își disciplinează spiritul astfel încât să nu fie doar parte a creației, ci și un creator desăvârșit în templul libertății”, iar cultura în sine este „ un surâs al veșniciei în fața morții și a efemerului”. Atitudinea însoțește această nevoie de cultură, fiindcă „este important să facem disocierea între cultura de tip maimuță, nefolositoare, manelistică, diletantă, haotică, imitativă, servilă, care n-a creat niciodată capodopere fundamentale, și cultura de tip leu sau cultura leonină, definibilă prin ordine, cerebralitate, noblețe, putere de inovație și harismă, care a produs întotdeauna valori perene și creații emergente care ies precum stâncile din apa mării.”. Întrebarea din încheiere („Unde este turma de lei a zilelor noastre?”) îndeamnă cititorul să caute aceaste sclipiri de „inovație și harismă” (și) printre paginile revistei.

The best bookmaker bet365

Free Premuim Templates by BIGTheme

Copyright © 2009-2021  StirileMM.ro