The Best bookmaker bet365 Bonus

A MAI CĂZUT O STEA…


Regretatul I. M. Lazăr a fost profesor, scriitor și poet contemporan; mai presus de toate a fost un mare patriot! Cred că a știut să insufle învățăceilor săi  din Motiș dragostea de patrie, cunoașterea eroilor și a momentelor importante din istoria greu încercată a poporului român. Mărturie stă în acest sens cartea: „Răsunet de clopot din Codru și Chioar” apărută-n 2008-un cântec adresat plaiurilor natale pe care le-a iubit ca nimeni altul! Cu gândul la obârșie-I. M. Lazăr trece în revistă momentele de glorie din istoria poporului român, oprindu-se asupra anului revoluționar 1848-mergând spre 1989; multe din cele relatate se referă la lupta pentru libertate și dreptate a oamenilor din cele două unități administrative surori. Apare astfel personalitatea luptătorului George Bariț- alături de cea a „bătrânului neamului nost” George Pop de Băsești, lupta prin scris-dar și prin reprezentare în forurile conducătoare a deputatului  Teodor Mihali, luptători pentru drepturile ardelenilor, figuri de eroi din primul război mondial, la marele act al Unirii a participat și un grup de Lăzăreni din Purcăreț -membri ai P. N. R.(strămoși ai autorului I.M. Lazăr)care„ erau îmbrăcați în cioareci alb-gri de lână, cămașă albă ca spuma de cânepă, pieptar din piele de oaie, căput de lână de culoarea cioarecilor,  în picioare opinci cu obiele albe ca laptele, iar pe piept fiecare avea un medalion cu Maica Sfântă, ocrotitoarea satului având ca fundal o panglică tricoloră. Având acest port, peste ani au rămas cu numele de „vânjoșii lupi din Purcăreț”.


Iată, stimați cititori ai acestui articol despre ce fel de om vorbim, cu astfel de înaintași-nici regretatul poet I. M. Lazăr nu putea fi mai prejos!
În această carte mai vorbește despre AL Doilea Război Mondial în timpul căreia îi găsim pe mulți codreni și chioreni în urma Dictatului de la Viena mobilizați în armata maghiară, plecați pe front, de unde în multe cazuri nu s-au mai întors, se redau alocuțiunile rostite cu diferite ocazii în cursul anilor la Cehul Silvaniei, la Zalău, cu ocazia Festivalului Cântecului și Dansului Codrenesc, cu ocazia Zilei Naționale a României, Ziua Eroilor etc.
Așa cum zicea prietenul său prof. Traian Rus din Oarța de Sus-I. M. Lazăr       , ne-a lăsat drept moștenire patriotismul, fiind originar din Purcăreții Chioarului se trăgea dintr-o veche familie nobiliară românească, au găsit în arhive blazonul acestei familii nobiliare.
Participând împreună la ședințele Ligii Scriitorilor Români în Baia Mare scriitorul M. I. Lazăr sosea mai devreme cu autobuzul ca și ceilalți colegi de ligă, uneori ajungeam și eu mai devreme și astfel făceam schimb de idei despre școala de ieri și de azi; trebuie să amintesc că atunci când lua cuvântul mereu recita sau citea câteva poezii patriotice și nu de puține ori ne încânta și cu câte o doină sau o priceasnă cu vocea lui puternică. Românul cântă la fel de frumos și fericirea ca și durerea, și veselia ca și tristețea…
Profund religios ne-a împărțit pliante cu biserici, cu citate din Sf. Scriptură, o carte filatelică, alta cu imagini ale marilor scriitori români, basme și legende din literatura universală(probabil le-a folosit și la predarea lecțiilor la clasă)-altă carte prezenta sfinții ale căror sfinte moaște se află în lăcașuri de cult din România „Grădina Maicii Domnului”-culege poezii de ieri și de azi-înainte și după1989-pe unele le cizelează, le transformă și le adaptează timpurilor noi-:„Bate ceasul deșteptării/ Veniți frați la Baia Mare/ Ștefan –domnul nost cel Mare/ Pune pieptul iar la hotare/ Din nou-zid de apărare!”-în 2016 se apleacă asupra vieții și activității „preaînaltului văzduhurilor”-Costache Ioanid-cel ce-a zis: „Acum pot să mor, există Dumnezeu!”-Nu, nu suntem un vis, o întâmplare/ Un lut de sine frământat/ Ci ne-a zidit o forță creatoare/ O  înțelepciune fără de stare/ Există Dumnezeu cu adevărat!”
Participă și este semnalat la proiectul inițiat de scriitoarea și editoarea Voichița Pălăcean Vereș și anume :„Oglinda Ligii Scriitorilor Români la 10 ani-O altfel de istorie a literaturii române actuale” cu autobiografia și cu poezii patriotice.
A pus bazele „Asociației Culturale Dr. Ilie Lazăr” în cadrul căreia a fost principalul factor activ cultural și social.
Voi reda o strofă dintr-un colind redat într-o carte de colinzi scoasă de același scriitor I. M. Lazăr: „Pe marginea Someșului/ Colindă Craii Domnului/ Dar colinda lor e mută/ Și cu lacrimi împletită/ Că e suferință multă/ Leru-i ler! Și „Colind de Anul Nou” găsit în volumul „Viața ca  o ață!”-apărut în 2015: „Din Pomul Vieții/ A mai căzut o floare/ După vis sub lună/ Și surâs sub soare./ A căzut sub vânt/ Și câte vieți oare,/ Și câte doruri oare,/ Doamne, nu s-au frânt?/ În locul florii duse/ Azi vine altă floare,/ Pe fete să-îmbete/ Cu negustat parfum/ Pe al vieții nou drum./ Și cum primăvara/ Mugurii-i desface,/ În stropii de rouă/ Floare înflorită/ Nouă ne aduce / O nădejde nouă.”
Ca încheiere redau ultima pagină dintr-un manuscris: „Toți cei care ne conduc/ Sunt mari iubitori de țară/ Dar oare câți sunt, Doamne în stare/ Pentru ea să moară?
 Nu trebuie să fii conducător ca să spui că iubești țara și poporul și să spui că ești patriot, fii harnic și muncește, bucură-te pentru bucuria tuturor și fii supărat pentru supărarea celorlalți și când e vorba de neam și țară-stai cu fruntea sus la hotară…iată un bun patriot!”
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The best bookmaker bet365

Free Premuim Templates by BIGTheme

Copyright © 2009-2020  -  powered by DSdata