Victor Ponta, blocat la prezidențiale? De ce nu ar avea dreptul legal să candideze

Detalii

Categorie: Politica

Publicat: Luni, 22 Septembrie 2014 00:35

Scris de PP

Accesări: 1247

Blogul ”Ascunzisuri Constitutionale” a publicat o demonstrație din care rezultă motive solide pentru respingerea candidaturii lui Victor Ponta la prezidențiale. Sub semnătura lui Valeriu Mangu, care de 14 ani s-a dedicat descoperirii ”ascunzișurilor constituționale” (slăbiciunile sau imperfecțiunile legislației), textul respectiv descrie, printre altele, dubla calitate a lui Victor Ponta, de prim-ministru și de candidat, care îl pune în postura de candidat privilegiat în raport cu ceilalți.
Pentru cunoscătorii în domeniul constituțional, autorul a făcut o demonstrație clară, cu argumente de natură legală, care probează neconstituționalitatea candidaturii lui Victor-Viorel Ponta. Textul poate fi citit integral AICI.

Mangu, care nu este jurist de profesie, declară că nu va contesta candidatura lui Victor Ponta deoarece nu dorește ca, prin decizia de respingere a contestației sale, Curtea Constituțională să-i decredibilizeze motivația de natură juridică. Dar argumentele sale pot servi partidelor de opoziției și asociațiilor neguvernamentale, dacă își doresc cu adevărat să facă lumină în privința candidaturii lui Victor Ponta.

Prezentăm mai jos textul integral semnat de Valeriu Mangu, care explică în preambul de ce nu va contesta personal candidatura lui Ponta la prezidențiale:

    Motivul este simplu: deoarece Curtea Constituțională nu se ridică (încă) la înălțimea misiunii sale rezervate de Constituție. O astfel de afirmație are nevoie de explicații. Iată-le:

    În anul 2000 au fost depuse de alegători o serie de contestații împotriva înregistrării unor candidaturi la funcția de Președinte al României. În unele din deciziile sale Curtea Constituțională din acea vreme a statuat că prevederile Constituției privitoare la candidatura la funcția respectivă au caracter limitativ și expres. Când a fost contestată prevederea legală potrivit căreia erau necesare pentru înregistrare 100.000 de semnături de susținere, condiție care nu este prevăzută de Constituție, respectiva Curte a dat-o la întors – de astă-dată, prevederile în materie ale Constituției urmau să fie considerate drept “condiții de fond esențiale”. Ce fel de judecată mai este aceasta?

    De atunci încoace, Curtea Constituțională a judecat în unele situații nu potrivit principiilor Logicii, așa de bine și de frumos sistematizate acum 2.000 de ani de Aristotel, ci din considerente de oportunitate. În mod rușinos ea a acoperit în anul 2003 o gravă neconstituționalitate, pe care o acoperă și azi: revizuirea neconstituțională și nelegitimă a Constituției. În acel an Curtea Constituțională s-a substituit Președintelui României, dispunând intrarea în vigoare a unei “Legi de revizuire a Constituției” falsificată cu ocazia republicării – de fapt, un text fără semnăturile președinților celor două Camere ale Parlamentului, din care, față de forma originală, a dispărut articolul II. Cu respectiva ocazie Curtea Constituțională a dovedit că nu cunoaște logica internă a Constituției, situație valabilă și azi.

    În toată existența sa Curtea Constituțională n-a dovedit îndestulător că este independentă, imparțială și – de ce nu?! – integră. A întreținut, fie și prin tăcere, impresia, chiar convingerea unora că este “politizată”. A ascuns sub preș o serie de neconstituționalități flagrante ale legislației în vigoare – a se vedea, de exemplu, lovitura de stat de tip tehnico-juridic din anul 2012, când, timp de 3 zile, forțele armate ale țării nu au avut comandant, iar statul român nu a avut reprezentant. Apoi, a dat un alt caracter decât cel constituțional statului, prin adoptarea formulei “Majoritatea decide, opoziția se exprimă”. Despre ce “majoritate”, respectiv despre ce “opoziție” poate fi vorba într-un stat declarat de Constituție drept stat de Drept, democratic și social, în care cetățenii sunt – ori trebuie să fie – egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări?

    Din cuprinsul Deciziei Curții Constituționale nr. 102/2013, din care s-a citat în articolul precedent, rezultă în mod limpede că inregistrarea candidaturii dlui Victor-Viorel Ponta este neconstituțională. Acesta a fructificat atât en-gross, cât și en-detail funcția de prim-ministru pe care o deține pentru a-și face campanie electorală, înmânând, de exemplu, chei ale unor autobuze școlare servind, până la urmă, drept maxi-taxi. Sub conducerea sa au fost adoptate o serie de acte normative favorizându-l în mod mai mult decât limpede. Faptul că cei care le-au contestat nu au invocat motivele necesare de neconstituționalitate nu înlătură neconstituționalitatea unor astfel de acte – de pildă, despre ce urgență poate fi vorba în cazul Ordonanței de Urgență privind migrația aleșilor locali?

    Cum rămâne cu decizia Curții Constituționale potrivit căreia regulile privind organizarea alegerilor nu pot fi schimbate înlăuntrul unui an?

    Dublul statut al dlui Victor-Viorel Ponta – de prim-ministru și, respectiv, de candidat la funcția de Președinte al României – crează o gravă confuzie în rândul alegătorilor. Când apare, de pildă, în public, în ce calitate o face? De prim-ministru sau de candidat? Candidatul Victor-Viorel Ponta înmânează cheile autobuzelor școlare sau primul-ministru Victor-Viorel Ponta, altfel o treabă care nu este de competența unui astfel de demnitar?

    Respingerea de către Curtea Constituțională a unei contestații pe care aș înainta-o acesteia nu ar face decât să decredibilizeze toată munca mea de 14 ani dedicată descoperirii și, respectiv, scoaterii la lumină a unor “ascunzișuri constituționale”. Bune, mai puțin bune ori chiar proaste, raționamentele mele au ridicat probleme. Au arătat, de pildă, cât de vulnerabilă este ordinea constituțională – de ce n-ar fi, bunăoară, posibilă demiterea Președintelui României prin ordonanță de urgență, în condițiile actuale de adoptare, respectiv de intrare în vigoare a unui astfel de act normativ? De ce n-ar fi dizolvată printr-un astfel de act normativ Curtea Constituțională? De ce n-ar fi dizolvat chiar Parlamentul? Garantează Curtea Constituțională că nu se poate întâmpla așa ceva? Dacă da, cu ce garantează? Are Curtea Constituțională sub comandă vreo forță armată cu care să impună respectarea prevederilor Constituției? Dacă da, din cine ar fi formată? Din cei doi jandarmi de la intrarea în sediul respectivei Curți?

    Fiecare alegător are dreptul să conteste una sau alta dintre candidaturi. Inclusiv a dlui Victor-Viorel Ponta. Dubla situație în care se află acesta, evidențiată mai sus, îl deosebește net de ceilalți (posibili) candidați. Dar, până la urmă, există motive de contestare a tuturor înregistrărilor candidaturilor. În ce măsură fiecare dintre alegători are sau nu încredere în independența, imparțialitatea, integritatea membrilor Curții Constituționale – și chiar în probitatea profesională a acestora – este o problemă până la urmă personală. În ceea ce mă privește, răspunsul se degajă din cele expuse mai sus.

http://www.paginadepolitica.ro/victor-ponta-blocat-la-prezidentiale-de-ce-nu-ar-avea-dreptul-legal-sa-candideze/