Poetul Ioan Dragoș, membru al Uniunii Scriitorilor, împlinește jubiliara vârsta de 70 ani! La mulți și fericiți ani!

Detalii

Categorie: Cultura

Publicat: Duminică, 14 Septembrie 2025 08:58

Scris de Gelu DRAGOȘ

Accesări: 101

Triunghiul domesticit şi viziera trasă
 
„am înţeles
călătorul stă pe platforma din spate
a ultimului vagon
şi nu vede pe unde trece
decât după ce a trecut deja
primeşti răspuns numai la întrebările
pe care nu le rostești
în grădină înveți
civilizația mişcărilor mărunte
printre numeroase mustăți
de mărar
şi melcul se încurcă pe drumul lui
spre infinit
două vorbe şi o melancolie ocultă
nu se văd nicăieri
doar foșnesc

să visăm până când suntem în stare
să ne amintim
raţiunea rămâne în urmă
ca o căruță pe drumul de ţară
stau în spatele meu
şi visez
persoane tăcute ca nişte fotografii
la urma urmei
pâine, lapte, miere şi amintiri
şi lumea se croiește
de jur împrejur
liniștită
gura de aer
viziera trasă
în unele împrejurări o voce
străină
vorbeşte despre lucruri străine
urma incertă a triunghiului domesticit
chei căzute
în tăvile verzi ale ierbii
pe cărările secrete ale grădinii
şi nimeni să nu te certe
că ai făcut şi ai dres
că nu ai făcut
şi n-ai dres”
 

 Tăcem în linii mari despre aceleaşi lucruri
 
„există locuri ascunse pline
de bunătăți
până terminăm de căutat
îmbătrânim
organizăm panica
tăcem în linii mari despre acelaşi lucru
în hățișurile libertăţii
nu tot ce poate fi numărat contează
încearcă să nu te împotrivești
prefacerilor care se abat asupra ta
nu te îngrijora
că traiul îţi este întors pe dos
n-ai de unde să știi
că faţa cu care te-ai obișnuit
e mai bună
decât ceea ce o să vină
imagini stratificate
frunzele-s cu toamnă scrise
viitoare dovezi
lista de tăceri
te așezi pe scaun
e o simplă sfârșeală
sau mai mult
pierzi numai cheile
cuvintele nu mai leagă nimic
dezleagă tot
intri din grădină
te descarci de curenții în exces
din sacul de piele
care se strânge
simţi reptila umedă
care te pândește din ungherul
întunecat
ca întotdeauna
ceea ce este neclar
fascinează
chei rupte
de-a dreptul cătușe
un consens de ferestre mate
până una alta pe trepte nu urcă nimeni
nemișcată e uşa dintre camere”
 

 Pauzele dintre voinţă şi acţiune
 
„îmi înșel așteptările
deşi sunt lucruri şi întâmplări
pe care le pot înţelege
iar în cântul zece
tristețea devine parte din adevăr
nu este răspunsul cel care luminează
ci întrebarea
întâmplarea demult trecută
adie răcoros din tâlcuri
ia-ţi din mine
dreapta parte
din cerc nu mai sunt ieșiri
detaliu infim
e drogul tău
îmi înșel așteptările
înţelepciunea
înseamnă să nu te mai aglomerezi
scrie în roșeața matinalilor
au sosit lucrătorii
şi-au dat silința
veselindu-se zilnic în chip strălucit
luca
şaisprezece cu nouăsprezece
nu mă tem de veștile bune
aşa-i semnul de toamnă
ochii
mi s-au schimbat mult
în faţa noilor priveliști
case din ce în ce mai bătrâne
arbori
tot mai groşi
scara de serviciu
scara de incendiu
şi capcanele drumului
pauzele
dintre voinţă şi acţiune
mila caută ucenici
o fereastră
amestecată cu o ușă
ca vinul amestecat cu apă
anotimpul acesta
cu sintaxa lui veștejită
iar tristețea
devenită parte din adevăr”


Degetul nu este încă pe rană
 
„uneori mă cuprinde oameni buni
amețeala şi spaima
când vă văd nepăsători călcând
pe asfalt
cum de nu ştiţi
pasul vostru drept
strâmb
uşor s-ar putea ridica în văzduh
pe invizibile trepte de oxigen
şi azot
dacă nu l-ar reţine sufletul
ancora aceasta de plumb
despre trupuri
spiritul însetat de real
ochiul sfielii
se împarte în două
viitorul există între degetele tale
adnotând frăgezimii
plutești în ceața unui păcat fericit
cum pușcăriașul
fumează din țigara aproapelui său
lângă un vis prea vechi
vlăguit de o capcană
degetul
nu este încă pe rană
fiecare caută cenușa răspândită anume
se afle drumul înapoi
așezi nodul în papură
după cum cade zarul
mergi pe drumul de care ai fost lipit
totdeauna
în memorie ne întoarcem singuri
fără nici un ajutor
după ce se cade cu toată greutatea
se cade zile în şir
până la adâncimea cea mai mare
a abisului propriu
ancora de plumb
multe feluri de zile
statornic narcoticul
absenţa dăunează grav sănătăţii”
 

 Lecţia de prudenţă
 
„tot ceea ce se petrece între oameni
explică trufaș regele
alb
nu este altceva
decât imitație confuză şi variante încurcate
ale marilor partide de şah
ce se desfăşoară între noi
aşa sună
structura netedă şi lapidară
a preambulului
din hărţi picură drumul
când ţi-e lumea mai dragă
poezia te desface de lucruri
m-am învăţat cu traiul greu
şi o duc bine
în poezie
întorci mai uşor
ziua de ieri
cum spune ioana
închiriază-mă cu ora
cu minutul
cu secunda
plutonul tău de execuţie
este tot mai disciplinat
fărâmă de viaţă
în adăpost de hârtie
păpușa mică
în păpușă mare
lecția de prudență printre frunzele
țelinei pătrunjelului mărarului
ce rezistă în toamnă
formularele ţin loc de paravan
regele alb
şi-a desfăcut cu răbdare povestea
în amănunte minuțioase
am stive de vederi
îmi par ciudate şi străine
tot mai citesc prin grădină
inscripții trecătoare
mai făcând o milă
mai luând o măslină”

de Ioan DRAGOȘ