The Best bookmaker
bet365 Bonus
Ioan Romeo Roșiianu sau viață de poet într-un mozaic alcătuit din poeme scrisoare
- Detalii
- Categorie: Cultura
- Publicat: Vineri, 19 Decembrie 2014 09:43
- Scris de Marian Ilea
- Accesări: 1480
Străzi, aglomerație, lume, oraș, tristețe, aduceri aminte sau VIAȚĂ – toate într-o suită de poeme scrisoare. Poetul despică firul iubirii, căci deasupra a tot și toate stă IUBIREA împărtășită, parțial împărtășită, abandonată, rămasă în cotloanele memoriei mai vie decât în momentul trăirii ei efective. De fapt, la Roșiianu poemul își trăiește clipa în vreme ce aglomerarea clipelor (poemelor) e radiografia vieții.
Nu avem ranchiună, păreri de rău, metafore ori învățăminte...Miza vieții e trăirea clipelor unei imposibile (tot timpul repetate) iubiri.
Dacă se cunoaște finalul, mai are rost să trăiești iubirea? E o întrebare retorică precum cea ce spune că de cunoști sfârșitul vieții mai trebuie s-o și trăiești.
Pe vremea aceasta prinsă în fiecare scrisoare-poem s-ar putea scrie mult mai bine fără a răspunde unei întrebări
De fapt, poemele nu dau răspunsuri, nu e ”obligația lor de serviciu”. Poemele stau mărturie existenței... iubirii și (i)repetabilității ei. Fiecare story (cuvântul e forțat oreșcâtva) încarcă energetic un mesaj tensionat ce dă muzicalitate cuvintelor. Avem atmosferă, bucurie, durere, tristețe, căci poetului nimic din ce e omenesc nu-i străin.
Poemele scrisori sunt o ”aventură” arar întâlnită în literatura română. Ici-colo găsim la poeții reprezentativi ai câtorva generații câteva scrisori-poem. Roșiianu oferă o carte pe piața literară, o carte poem în care scrisoarea devine pretext și liant.
Tensiunea lirică de necontestat se aproprie... paradoxal... de ceea ce aș numi proză poem. Nu avem în volumul acesta proză... e poezie de frontieră fără a deveni exercițiu experimental. Și cum e vorba de un poet ce-și contiunuă drumul literar e de salutat constanța și înnoirea stilistice.
Roșiianu revine în literatura română cu o carte inedită într-un peisaj saturat de experimente. Redescoperirea omului care iubește cu disperare e pretextul oricărei cărți spectacol într-o literatură ternă. E mai mult decât suficient!
















