Poezie (ne)vie !

Detalii

Categorie: Cultura

Publicat: Luni, 29 Septembrie 2014 00:33

Scris de Vasile Tivadar

Accesări: 1500

− Hai la o dupămasă de poezie ...vie.
− Sunt prins, am program dar hai că vin cu tine să aibă audienţă organizatorul.
Acesta a fost îndemnul prin care am asistat la cea mai jalnică formă de prezentare a elucubraţiilor unor epuizaţi care plini de sine schelăiau şi luau în deşert ceea ce în limba română s-ar putea numi cu indulgenţă anamneză maladivă. Nefiind greţos din fire am ascultat cuminte şi încrezător expresiile fără formă a refulaţilor aduşi cu ciotura în sala de exposeuri a Bibliotecii judeţene. Nemulţumiri, frântuiri de idei filosofice, dureri ventrale precum şi oblojeli de interjecţii umpleau sala.

O maşinărie de expus neputinţe a fost despuiată în faţa unei clase de liceeni care se priveau şi se întrebau din priviri ...oare cât mai durează calvarul. Mi-era ruşine. Oameni de vârstă mijlocie, apţi de multe cele, la prima vedere se prosteau în numele poeziei. Ultima babă meşter dintr-un sat neelectrificat putea să pună în bocetul ei rutin mai multă emoţie decât toată această adunătură la un loc. Se aplaudau între ei după fiecare frază.. se lăsau adulaţi şi apoi fără pic de ruşine îndrugau nimicuri. Nici o fereastră pentru cei care se aşteptau la un şuvoi de lumină literară. Nici un cuvânt de sperare. Nici o vorbă de duh... doar neputinţe, doar regrete, doar îndemnuri draconice spre nihilism. Sub vălul postmodernismului şi cu permisiunea liberei exprimări se profită de bunăvoinţa şi bunăcuviinţa unor gazde ce aşteptau gândire, sentiment pus armonic pe corzile sufletului. Dar ei, care au asteptat muguri de simţire, cupe de lamură, disoluţii de iubire, au primit în schimb, deliruri şi excremente de limbă română.
Din nefericire au lipsit poeţii, doar un doctor veterinar daruit de un Dumnezeu universal a lipit afişe poetice pline de caii lui inorogi cărora le-a tăiat aripile spălând cu sânge animal neputinţa unor semeni prea plini de sine.