Arta populară romanească: broderiile huțule

Detalii

Categorie: Cultura

Publicat: Vineri, 28 Martie 2014 00:11

Scris de Iulia Iavoriszki

Accesări: 2379

Căntecele populare si cusăturile populare sunt o manifestare a forțelor de creație ale poporului. Ele se transmiteau impreuna cu căntecul, de la mama la copii, se dezvoltau permanent, se îmbogățeau cu motive noi, cu mijloace de realizare si structuri compoziționale, ajungănd astfel pana in zilele noastre.
  În broderia populară, ca și în alte genuri ale artei,se contopesc într-un mod armonios măiestria de realizare,aptitudinile,talentul natural si gustul estetic rafinat. Broderia este o arta indeobște anonimă,creată de meșteri populari pe pănza. Acesta putea fi observată  în îmbracămintea huțulilor: la cămăsi pentru femei,bărbați și copii, cingătoare, pieptare, cojoace, basmale de nuntă,  iar la biserică:in veșmintele preoțești, prapuri, ștergare, draperii.etc.
O trăsătură caracteristică a broderiei huțule este ornamentul geometric.

Aproape fiecare model este alcătuit  din forme de romb,triunghi și dreptunghi,în care sunt situate elementele principale și secundare.Cele mai răspăndite sunt cruciulițele,inelele.Mai rar sunt folosite elementele plate,așa-numite(de suprafața).                    
Gama cromatică a broderiilor din Carpați este un tablou original cu culori vii-fierbinți si un model negru care încadrează contururile desenului.Acesta este întegită cu o gama de culori roșu-galben aprins,întarită cumva cu culoarea brazilor verzi,dar rareori in modele vom întalni culoarea albastră.  
Meșterii încă din timpurile străvechi alegeau si potriveau cu atenție ațe de diferite culori pentru brodat:broderiile erau atat  cu motive de  ornament geometric cat si cu motive florale.
Desenele geometrice sunt un fel de scriere originală: ornamentele pot fii transcrise.
 În ornamentul transcris sunt reprezereprezentați: soarele, stele, flori, cerbi, copaci, oameni, etc.  
 Desenele geometrice cu cruciulițe erau folosite cel mai des de către femeile huțule din timpuri străvechi pănă în anii 1930.
 Desenele  erau făcute     pe o pănză albă de casă, de in sau cănepă, din care erau croite apoi cămăși femeiești, bărbătești și pentru copii.  Brodarea cămășilor este o tradiție panslavă veche. Ea a cunoscut o dezvoltarevdeosebită în Ținutul huțulilor. Aici s-au pastrat formele vechi de confecționare a lor:croitul, modelarea, principiile de situare  a broderiilor pe anumite parți de suprafața ale  camășilor, tehnica brodatului,  modelele,  cromatică.            Huțulii păstrau cu sfințenie obiceiurile locale,din neam in neam transmiteau credința populara despre cămașă care, pe lăngă toate celalalte, îndeplinea rolul de păzitor, ocrotitor al sănătății, crezănd că ea poate  prevesti un destin mai bun.    
Caracterul brodării,a transcrierii cămășilor este condiționat de normele de viața statornicite,de eticheta populară,de obiceiuri si ritualuri.Pentru realizarea cămășilor era folosită cea mai bună pănză,țesută manual din fire subțiri de in si cănepă. Oamenii știau bine cum trebuie să albească pănza,cu ajutorul apei si a soarelui. Lejeritatea funcționala determina croitul.
De la sfașitul secolului al XIX-lea s-au păstrat cămășile  cu croi drept,care se compun din două părți.partea de sus-talie(stanoc) și cea de jos- poale.Mănecile largi erau cusute in zona pieptului.  Sub măneci se coseau mici dreptunghiuri de pănză-(altițe). Ele faceau măneci mai largi și asigurau mișcarea liberă a măinilor.La cămăși erau brodate părți clar determinate-mănecile,pieptul,partea de jos a poalelor.Broderiile  populare huțule din vechime se disting printr-o oarecare masivitate,densitatea modelelor,bogăția și coloritul strict al tonurilor calde cu ața de cusut.     Din cele mai vechi timpuri ,pentru ornamentarea cămășilor  sunt folosite dantelele. Ele împodobesc pieptul cămășii,partea de cadru din jurul gătului,partea de jos a mănecilor si a poalelor.Printr-o fășie  subțire  de dantelă erau îmbinate pieptul,măneca și bucăți de pănza de sub măneca(altițe). În construcția de ansamblu a cămășii,dantelele aveau o importanță practică și decorativă specială. Ele scoteau in evidență si accentuau rezonanța coloritului broderiei huțule.    
La cămășile de sărbătoare,femeiești  sau bărbătești,modelele erau mai complicate,mai mari ca proporție,iar poalele erau cusute  cu niște fășii ornamentale, la cele de zi cu zi,desenele erau mai modeste,mai înguste ,iar poalele aveau doar danteluța sau tivitură.De la sfărșitul secolului am XIX-lea –inceputul secolului XX s-au păstrat  atăt cămăși femeiești ,căt și bărbătești,brodate cu ața din lănă și din bumbac. Brodatul cu ațe de lănă vopsită  cu tighel mărunt, pe pănză albă subțire de casă, arată extrem de frumos, însă modelele sunt mai complicate ,distribuite des,in relief,încrețite,se disting pe pănză,printr-o diversitate de culori și nuanțe. Cu ațele de lănă erau cusute modele dese, stufoase, proprii covoarelor,care cuprindeau toată suprafața  mănecilor,o făsie largă pe piept,fiind mai inguste pe manșete. Și pentru că ațele de in s-au adeverit a fi mult prea groase  pentru brodat,ele trebuiau împarțite in două. Cu timpul, femeile au încetat de a mai broda cu ațe din lănă deoarece la spălatul cămășii lăna se decolora,vopselele se suprapuneau una peste alta și cămașa putea fi compromisă. Pentru a evita acest lucru trebuia cunoscuta tehnica spalarii, cămașa trebuia spălată în apă rece, numai vara și apoi să fie uscate intr-o zi de arșița și vănt, pentru ca sa se usuce  căt mai repede  vopselele din ațele de lănă, ca sa nu se poată sa se întindă una peste alta.
Putem explica in detaliu două cămăși brodate cu ațe din lănă vopsită din satele Ulma și Nisipitu (judetul Suceava), anul confecționării lor fiind 1910.
Cămașa din satul Ulma este cusută dintr-o pănza fină de in.Cu fire de lănă vopsite în negru,vișiniu,galben,cafeniu,cu negru sunt brodate mănecile,ea avănd doua fășii late pe piept și o fășie îngustă de ambele părți ale tăieturii.Predomină culoarea vișiniu-portocalie.Ornamentul este geometric.Motivele principale sunt cruciulițele,romburile și buclele.Toată suprafața mănecilor este acoperită cu ”ferăstruici”dreptunghiulare,cu cruciulițe în interior.Ornamentele de pe piept și de pe măneci se îmbină armonios.
  A doua cămașă,cea din satul Nisipitu,este din pănză subțire de in de casă.Este brodată pe măneci și pe piept,în locul tăieturii are o fășie ornamentală lată.Culorile firelor pentru brodat sunt roșu,portocaliu,vișiniu,galben,cafeniu și negru.Tehnicile brodatului sunt cruciulița si bobina ,iar ornamentul este geometric.Motivele dominate sunt soarele;distribuit pe rănd pe anumite fețe dreptunghiulare.
Aceste două cămăși sunt monumente unice ale brodatului cu fire de lănă.Ele dau o impresie de festivitate,deosebindu-se în ansamblul complex al costumelor huțulilor.Broderiile de la aceste cămăși demonstreză bogăția ingeniozitații ornamentale si coloristice a poporului.În același timp,între ele există deosebiri în ceea ce  privește croitul și situarea desenelor pe unele suprafețe.Dar sunt pastrate și trasăturile tipice vechi ale broderiei  huțule.Cămășile de sărbătoare  sunt destinate pentru a ieși din  casă în sat,pentru a merge la biserică,în ospeție sau la nuntă.  
Fiecare femeie huțulă vroia să aibă cea mai frumoasă cămașă brodată,să demonstreze lumii că ea știe cel mai bine să îmbine cel mai bine culorile.
  Brodatului garniturilor se acorda o atenție deosebită,ca unui accent de bază în întregul sistem de ornamentare a cămășilor. Broderiile huțule cu garnituri sunt opere de artă populară originale care se disting printr-oarmonie deosebită,îmbinare perfectă a materialelor,a tehnicii de realizare,a ornamentelor,a compozițiilor și gamei de culori.  Ele sunt cele mai importante elemente în brodatul cămășilor.Imediat după garnitură,pe mănecă este brodată așa-numită-ante-manecă care este un izvod     îngust,neapărat geometric de 5-12cm în lățime,cusut,de obicei,cu fire de aceeași culoare-galben pal,portocaliu,rareori verde.    Mai jos de fășia orizontală a antemănecii este brodată toată lățimea mănecilor.Ornamentul este geometric.Motivele principale armonizează cu desenul garniturilor.Situarea izvoadelor pe măneci depinde de brodeză,mai răspăndite sunt cele pe linie verticală,orizontală sau oblică.  Părțile de jos ale mănecilor largi sunt strănse în manșete,asa –numitele brățare.Ele sunt brodate orizontal,fiind aplicate acele motive ornamentale și culori ale firelor de ață ce sunt folosite pe garnituri și măneci.Broderiile –brățărilor- sunt înrămate cu –șireturi- ca și pe garnituri.Broderia pe verticală și orizontală a mănecilor formează un tot întreg compozițional.Broderiile pe părțile de la piept ale cămășilor huțule,așa -zisele    -pieptare-,spre deosebire de cele romănești,sunt mai puțin complicate.Ele au neapărat izvoade pe marginile tăieturii de la piept.Dacă la cămășile romănești sunt brodate două-trei fășii ornamentale,situate pe partea de la piept a cămășii și la spate,la cămășile huțule pe spate nu se brodeaza nimic.

Și pănă in zilele noatre,la veșmintele huțule sunt păstrate,principiile vechi de situare a ornamentelor pe unele părți si componente ale hainelor.  Cămășile bărbătești la sfărșitul secolului al-XIX-lea inceputul secolului XX erau brodate cu aceleași fire de ața ca și cele femeiești și cu desene asemănătoare.În același timp,se păstra strict tradiția aplicării numai a ornamentelor geometrice.  La piept de-a lungul tăieturii pe ambele părți,brodezele aplicau fășii verticale în culori lungi pănă aproape de brău.  Se putea întămpla ca la cămășile pentru bărbați să se brodeze un izvod compact lat care acoperea întreaga tăietură de la piept.Pe o bucățică dreptunghiulară de pănză de 5-8cm în lățime și în funcție de grosimea gătului bărbatului,în lungime se broda un izvod din broderia de pe piept.Dar mai tărziu acest  izvod era cusut pe tăietură  în jurul gătului.Acesta era așa-numitul guler drept. Mănecile lungi,strănse în manșete-brățare-,modele pe guler,pe piept,inconjurate- de panglici înguste-șireturi-.Gulerul se incheie in jos cu nasturi,iar sus cu ațe colorate și răsucite. Analiza capodoperelor păstrate de la sfărșitul secolului al XIX-lea-inceputul anilor 20 din secolul XX confirmă că la cămășile huțule pentru bărbați și femei broderiile erau situate în locuri strict determinate:pe măneci,piept,brățare. Culoarea,ornamentul,structura compozitioanală-toate aveau o argumentare logică,reguli tradiționale stabile ce se supuneau greu schimbărilor.Huțulii păstrau cu grijă ceea ce se ținea de trecut.Aceasta a contribuit la faptul că pănă acum avem capodopere de artă populară ornamentală foarte prețioase.
Anumite modificări în sistemul de brodare a veșmintelorhuțulilor au început să apară în anii 30.Atunci întalnim tot mai des cămăși cu noi fasoaneb de croire,cu altă situare arhitectonică a desenelor.La drept vorbind,în acele timpuri brodatul geometric huțul tradițional treptat cedează locul motivelor florale.Erau brodate mănecile și pieptul.Cămășile de sărbătoare erau cu flori mari,iar cele de zi cu flori mici. Schimbări similare a cunoscut brodatul cămășilor bărbătești.Pe piept  și brățare au început să apară modele florale.Cea mai mare răspăndire aaau avut motivele florale,vegetale:trandafirul,bujorul,vița-de-vie,s.a.Viața impreună a romănilor cu huțulii(în acelați sat saun în sate vecine) a influențat reciproc într-o anumită măsură modelarea unor componente ale veșmintelor și înfrumusețarea lor artistică.Tehnica brodării motivelor florale la huțuli este cruciulița,iar la romăni-de suprafața ,plană.Pentru acest brodat erau folosite mai multe ațe de diverse culori.Pe lăngă cele roșii,portocalii,galbene si verzi de diferite nuanțe,apar ațe de coloare albastra,bleu și cafenii.Tot atunci huțulii au inceput sa brodeze cu mărgele,mătase,cu fire de ața metalică de culoarea argintului sau aurului,cu dantele mărunte.Toate acestea au venit din satele romănești vecine și au lăsat influențe asupra broderiei huțule.    
Procesele complexe în evoluția structurii ornamental-compoziționale de construcție a broderiilor s-au desfășurat și continuă neuniform. Broderia huțulilor ba este influențată activ de cea a vecinilor,ba se întoarce din nou la tradițiile strămoșești,descoperindu-le parcă din nou.De la începutul anilor 40 pănă astăzi broderia,cum relatează huțulii,a trecut prin mai multe schimbări.Imediat dupaă război femeile au început din nou să brodeze pe pănză de casă din cănepă și în desene  geometrice,iar rareori vegetale.Din lipsa ațelot necesare,modelele care se coseau pe cămăși,în mare parte,pierdeau coloritul specific huțul.În anii 50 pănza de casă pentru cămăși tot mai des este înlocuita cu cea de fabrică.Pe cămășile din pănză albă de fabrică femeile brodau cu fire de ața desene geometrice paralel cu modelele florale.De menționat că modelele geometrice erau brodate ,indeobște,pe cămășile de sărbătoare,iar pe cele de zi,motive vegetale.Și in acei ani se simte influența brodezelor  romăne vecine,mai ales în alegerea gamei de culori.Femeile huțule au început să brodeze modelele geometrice numai cu fire negre,iar cele vegetale le încadrau cu negru,și le umpleau cu fire cafenii și verzi.De acest fel de broderii era pasionat,de obicei tineretul.  Brodatul in stil vechi,era răspăndit la oamenii mai in vărsta,la cămăși,ștergare,fețe de masa ,fețe de pernă,șervete,etc.Din cauza insuficienței de țesături din cănepă,in și bumbac,generația tănără a început să coase cămăși,draperii,șervete pe pănză rară de naylon,împodobindu-le cu fire multicolore.Ornamentul este numai cel geometric,destul de complicat prin diferite-i forme.Bineîntelen acestea erau exclusiv de sărbătoare și sunt îmbrăcate vara.Cu parere de rău,acestea,deși brodatul lor necesită multă muncă,n-au nici o viața prea lungă,nici frumusețea și farmecul ce caracterizează cămașa huțulă străveche. Se înțelege că acum există multe variante noi,combinații de modele vechi brodate pe pănză de fabrică,deseori chiar și pe pănză de casă din bumbac.Dar  aproape în fiecare casă se află la loc de cinste broderia străveche.