Alcoolismul ţăranului român în secolul XIX: „Băutura lui de dimineaţă şi înaintea fiecărei mâncări este rachiul. Bea rachiu tot anul“
- Detalii
- Categorie: Social
- Publicat: Miercuri, 03 Iunie 2015 07:05
- Scris de Remus Florescu
- Accesări: 1377
Alcoolismul în secolul XIX a devenit o problemă generalizată care a trecut de mult de mediul rural, orăşenii întrecâdu-i pe ţărani la acest viciu. „Beau tinerii şi bătrânii, bem vara să ne răcorim, iarna să ne încălzim – e foarte natural! Bem dimineaţa să ne întârim, luăm aperitivul – bem la masă şi după masă -, seara, asemenea”, scrie unul dintre medicii citaţi în lucrarea „România Medicilor“, a istoricului clujean Constantin Bărbulescu.
„Casa ţăranului beţiv e o mizerie, casa murdară nespoită, geamurile sparte, uşa pleznită, niciun pom, curtea pustie: Nu-i vită, nu-i pasere, nu-i nimic; Copiii goi, neîmbrăcaţi, căci tot ce a avut le-a dat la cârciumă pe băutură şi a mai rămas încă dator ca să plătească cu munca. Şi mai la toţi e aşa căci ţăranul e foarte des alcoolic”, scrie medicul Poenaru Căpleascu în 1904.
„Monopolul vânzării alcoolului”
„Săteanul consumă în orice regiune a ţării mult rachiu”
Anul 1895, este fas pentru discuţia privind alcoolismul. Doctorul Manolescu atestă larga utilizare a rachiului de către ţărani. „Săteanul consumă în orice regiune a ţării mult rachiu (...) Săteanul consumă ţuică sau rachiu de prune, basamac, sau rachiu de bucate şi rachiu de tescovină sau boştină sau prăştină; Rar delenii mai beau şi rachiu de drojdii, muntenii, în genere, consumă ţuica, delenii – rachiul de tescivină, câmpenii pe cel de bucate. Săteanul bea rachiu în tot cursul anului, băutura lui de dimineaţă şi înaintea fiecărei mâncări este rachiul. La muncă săteanul crede în rachiu ca într-o fântână de puteri, iată pentru ce oricine are muncă la el sau la altul rachiul trebuie să-l aibă”.