Cum se va schimba spatiul public in anul electoral 2016?

Detalii: Categorie: Politica; Publicat: Luni, 18 Ianuarie 2016 07:02; Scris de IFP; Accesări: 1070

Echipa Infopolitic trece in revista principalele perspective politice pentru anul 2016, incercand sa scoata in evidenta posibilele schimbari la care vom asista in ceea ce priveste echilibrul de putere si comunicarea politica in Romania.

Sintetizand, ne asteptam la un an in care echilibrul instabil din prezent isi va cauta o stabilitate mai mare, pentru a asigura o noua arhitectura de putere pentru urmatorul ciclu electoral.

Anul 2016 pare deja a fi dominat de proximitatea noului moment electoral. In ciuda unui aparent echilibru electoral intre cele doua forte principale – PNL si PSD, competitia este in continuare influentata de imaginea cu care partidele intra in cursa electorala. PSD pare in acest moment un partid invins, incapabil sa lupte nici macar pentru ce a realizat in anii de guvernare. Aceasta perceptie face ca asteptarile PSD pentru anul electoral 2016 sa fie mici, in ciuda datelor din sondaje. Prin opozitie, asteptarile din partea liberalilor sunt ridicate, si tocmai aceasta poate fi principala vulnerabilitate a PNL. Orice infrangere liberala poate sa conteze mult mai mult in economia confruntarilor din acest an. Problema este complicata si de faptul ca succesele partidului se datoreaza fie esecurilor PSD, fie actiunilor intreprinse de actori externi (presedintele Iohannis, DNA).

In conditiile in care discursul public este deja dominat de mantra „reformarii partidelor”, este de asteptat ca din zona guvernamentala, dar si a PNL, sa se accelereze procesul de atragere in aparatul de stat si in partid a unor personalitati din zona civica, pe fondul intensificarii discursului pro-Iohannis si pro-guvernare al societatii civile.

Cu toate acestea, unul dintre factorii luati in calcul mai putin si ocultat de discursul mediatic este reprezentat de influenta puternica in plan local a celor doua partide principale. In cele mai multe zone electoratul deja inclina balanta in favoarea celor doua partide mari, iar aceasta polariare are efect mobilizator si este dezavantajoasa pentru partidele mici sau cele noi care vor sa se impuna pe scena politica. Cu toate ca fragmentarea politica pare a dezavantaja mai degraba liberalii (PSD nu are practic competitori pe zona de stanga), atat sistemul electoral, cat si importanta in teritoriu a partidelor favorizeaza in continuare actorii sistemici.

In zona media, in ciuda cresterii in importanta a spatiului online, acesta nu este inca mediul suficient pentru garantarea unei victorii electorale. Este adevarat ca alegerile din 2016 pot consemna o premiera – alegerile cele mai putin influentate de presa scrisa. Cei doi poli, televiziunea si internetul, recruteaza oameni din medii sociale diferite. Polii sunt puternic inegali ca numar de aderenti, dar se compenseaza prin influenta, publicul TV mai pasiv. Prin opozitie, consumatorii SocialMedia sunt mai putin interesati de politica si cand o fac in general incurajeaza votul de dreapta. La alegerile din 2016, va continua sa fie fundamental modul in care se comunica pe TV, pentru ca aceasta este inca zona dominanta. Agenda online poate domina agenda TV doar in situatii exceptionale, care au insa consecinte de amploare, asa cum anul trecut a demonstrat-o.

In egala masura, studiile arata ca intre agenda mediatica si cea politica si preocuparile ori interesele impartasite social, suprapunerea este una imperfecta. In majoritatea topurilor privind agenda guvernarii preocuparile romanilor sunt mai degraba axate pe subiecte ce tin de bunastarea materiala – domina preocuparile despre lipsa locurilor de munca, salarii si pensii mici sau preturi mari. Coruptia, dezvoltarea institutionala si securitatea nationala apar ca ingrijorari principale pentru mai putin de 3 din 10 romani. Temerile de natura fizica (frica de violenta sau de razboi) sunt impinse intr-un plan secundar, comparativ cu lipsurile materiale sau cu oportunitatile reduse de a obtine o stare materiala sigura. Grupul dominant (cca 55-60% din populatie) este unul care accentueaza mai degraba valorile de supravietuire, avand asteptari mai degraba materiale din partea statului, fata de care se pozitioneaza intr-un mod dependent. Grupul alternativ, care vrea valori de dezvoltare (cca 40-45% din populatie) este mai puternic atras de modelul occidental si se pozitioneaza fata de stat intr-un mod mai degraba activ si critic.

In aceste conditii, actiunile principalilor actori de pe scena politica sunt determinante pentru confruntarea politica. In conditiile in care ramane cel mai popular politician, precum si datorita parghiilor institutionale, actiunile lui Klaus Iohannis definesc in mare masura contextul politic al anului 2016. Presedintele Iohannis tinde sa se impuna ca vector central al scenei politice, in detrimentul unei majoritati parlamentare difuze. Din aceasta pozitie, seful statului pare mai putin interesat sa arate public cum controleaza toata puterea (asa cum a incercat sa faca predecesorul sau). Miza sa este aceea de a ramane axul central al scenei politice, polul in jurul caruia graviteaza ceilalti actori. In acest sens, strategia sa este de a-si neutraliza principalul adversar politic (PSD), oferindu-i acces la anumite parghii de putere. Tactic, tandemul Iohannis-Ciolos pare tentat sa iasa din capcana lipsei de adversar prin raportari, nuantate pentru moment, dar negative la adresa Parlamentului, preluand astfel, la scara mai mica, modelul lui Traian Basescu.

Abordarea consensuala pe care taberele politice o afiseaza deschide insa culoare pentru actori radicali, anti-sistem. Fostul presedinte Traian Basescu incearca deja sa ocupe un astfel de culoar. Si tocmai acest compromis este principala vulnerabilitate a actualului Guvern. Pentru a putea tine lucrurile sub control, Guvernul Ciolos este obligat sa dea cate putin fiecarui actor, astfel incat ”sa fie bine la toata lumea” Presedintele se va implica tot mai mult in sustinerea publica a PNL, pe masura ce ne vom apropia de alegerile locale. Nu este exclus chiar ca Iohannis sa fie prezent in diverse zone din teritoriu si sa mizeze pe cresterea asocierii cu Dacian Ciolos. Traian Basescu nu va fi actor politic principal, dar cu siguranta va fi una dintre vocile cele mai agresive de pe scena campaniei. Acest lucru poate duce inclusiv la reactivarea unei parti din electoratul sau.

In plan extern, capacitatea Romaniei de a fi un factor activ in politica europeana ramane una limitata. Coruptia si eficienta institutionala redusa, nivelul de dezvoltare economica si sociala, cultura politica si leadership-ul national limiteaza semnificativ posibilitatea ca Romania sa fie un actor determinant pe scena europeana. Episodul opozitiei romane in problema refugiatilor a fost unul exceptional. Cel mai probabil Romania se va ralia la opinia majoritara din UE, mai ales in conditiile in care aceasta strategie nu a functionat, iar aderarea la Schengen ramane un obiectiv virtual inaccesibil. Romania are grija sa se diferentieze de Ungaria si de Polonia, incercand sa preia locul de „copil model” al post-tranzitiei si al consolidarii economice si democrative.

Consolidarea prezentei americane in Romania va fi sustinuta de elita politica romaneasca intr-un acord tacit transpartinic. Romania va sustine continuarea regimului de sanctiuni impuse Rusiei. Este de asteptat, de asemenea, ca Romania sa ramana un partener al relatiilor mai stranse dintre UE si SUA.

Cu toata importanta acordata SUA, abia dupa intrarea in confruntarea directa (in toamna) spatiul politic si mediatic romanesc se vor concentra asupra cursei electorale din SUA, in absenta unor referiri directe in discursuri la probleme de interes.

Vezi studiul complet: http://infopolitic.ro/studii/cum-se-va-schimba-spatiul-public-in-anul-electoral-2016.html