Umilind logica, dispreţuind normalitatea, unora (din PSD) le place…….absurdul!

Detalii

Categorie: Politica

Publicat: Luni, 15 Septembrie 2014 11:39

Scris de Gheorghe Mihai Bârlea

Accesări: 1306

In marginea ordonanţei O.U.G. 45 /2014 , ordonanţa traseismului politic, reprezentanţii puterii, din  vârful ei sau din zona activismului provincial , consumă  un potop de vorbe în încercarea de a convinge că finalitatea acestei “ opere” legislative urmăreşte nici mai mult nici mai puţin decât restabilirea echilibrului politic la nivel local ( ?!). Scurt şi sentenţios !  Precaritatea argumentelor violentează însă logica, cad jalnic în registrul minor al demagogiei  de serviciu. Lovită de amnezie , puterea a uitat că în ultimii 25 de ani arareori s-a întâmplat ca alianţele constituite în scopuri electorale să rămână înţepenite la putere sau în opoziţie timp de 4 ani în aceiaşi formulă.

Au avut loc recombinări, uneori bizare , ca să nu mai vorbim de faptul că la nivel local regula simetriei cu puterea centrală nu funcţionează mecanic, interesele primând şi frecvent s-a întâmplat , ca partid , să fi la putere la Bucureşti, iar  în diverse consilii locale sau judeţene din provincie să fi în opoziţie. Mi se pare normală o astfel de exprimare a democraţiei politice, care nu permite unui singur actor ( partid,alianţe) să aibă monopolul discreţionar al exerciţiului puterii. Dar o astfel de logică este departe de P.S.D. El vrea totul. Invocă blocaje mai mult sau mai puţin imaginare, vrea un culoar privilegiat în toate instituţiile. Mai lipsesc inscripţiile cu mesaje de genul : “ Nu deranjaţi. Puterea lucrează!”  Invocă ipocrit USL-ul, neantizând apartenenţa originară a candidaţilor la partidele componente ( PSD,PNL,PC. etc), ceea ce este aberant chiar şi pentru P.S.D. Alianţele se fac pentru maximizarea votului, şi se desfac, mai devreme sau mai târziu, datorită neonorării unor angajamente între parteneri  şi în cel mai fericit caz faţă de electorat , fără să urmeze întodeauna imperativ organizarea de noi alegeri  ( soluţia ideală ), având loc reconfigurări la cei doi poli- putere versus opoziţie ( soluţia practică ). Grija, respectul faţă de votul primit de USL în 2012 , invocat de PSD , sunt, în esenţă, un exerciţiu de manipulare a electoratului, în care domnul Tăriceanu şi  ceilalţi ex-uselişti de la putere au o utilitate pur instrumentală ,saturaţi/săturaţi cu poziţii de conjunctură si cvasiformale în exercitatrea puterii centrale sau locale.
    Iată cum discursul politic al PSD-ului şi al aspirantului la preşedenţie îşi divulgă ( involuntar?) gena mentalităţii de partid totalitar. Este de tot hazul să invoci imposibilitatea realizării unor ( mega) proiecte ( pe hârtie ) când este de notorietate , conform datelor oficiale, diminuarea bugetului pentru investiţii.  In prezent asistăm la o avalanşă de cadouri electorale , unele fără nici o justificare , dependente fix de pixurile domnilor Ponta şi Dragnea. Dar după doi ani şi jumătate  nu s-au crerat nici măcar un sfert din cele un million de locuri de muncă  promise.
    Să invoci ca precedent la această aberaţie politicianistă legea 204/2006 supranumită  “ Legea antimigraţie “ ( mult comentată şi ea   sub raportul constituţionaliţăţii şi a soluţiilor propuse ) este e ori prostie , ori convingerea unora că oamenii pot fi minţiţi când vor liderii PSD. Atunci a existat un consens politic, inclusive procedural,prin dezbatere parlamentară , între toate partidele pentru o lege care , dacă nu stopează, măcar descurajează tentaţia migraţiei de dragul unor profituri politice conjuncturale pentru primari sau consilieri oportunişti ( ei se  consideră pragmatici). De altfel migraţia politică este marcă înregistrată PSD încă de la începutul anilor ’90, din vremea domnilor Iliescu şi Văcăroiu, de care s-au contaminat păgubos toate forţele politice, din păcate. Nu spun că dacă la un moment dat nu te  mai regăseşti într-o echipă politică trebuie şă fi ţinut cu forţa , dar soluţia nu trebuie să survină din oferte perverse , care viciază şi decredibilizează şi mai mult mediul politic.
    Din păcate, domnului Ponta şi altora  asemenea lui le place absurdul , iar buna guvernare e un joc secund în preocupările actualei puteri. Păcat.