Din ciclul picanterii (ori parodioare) someşene | Uite cine vorbește!

  • Tipărire

Știut este că arma apărării (adesea cu toate meschinăriile ei) este atacul. Deunăzi, unul îmi spune, mai bine zis vrea să-mi dea lecții de caracter, șifonat fiind, că se aflase de cele câteva milioane (doar 12) pe care și le-a însușit din buzunarele celor care se așteaptă să se facă o minune legat de retrocedarea pădurilor.
 Caracter impulsiv, acest „atoateștiutor” al satului, folosind un ton amenințător, ține să-mi amintească faptul că el este cel care m-a făcut cu un hectar de pădure. Îi răspund pe această cale, că nu este binefăcătorul,  ci bunicii și străbunicii mei, oameni harnici și cu măsura bunului simț, care au știut să-și agonisească prin muncă cinstită ceea ce a rămas până astăzi.

Ar fi mai bine să-și facă „binefăcătorul” acesta un proces de conștiință vis-a-vis de vremea în care făcea plecăciuni pentru a se pricopsi cu haiosul carnet roșu, de matraplazâcurile la care s-a făcut părtaș cu ocazia primelor alegeri democratice care, s-au nimerit și dincolo de râul Someș, aducându-i prosperitatea, care în cele din urmă, plecat-a pe apa sâmbetei (cum venise așa se duse). Uite cine vorbește de caracter?! Bine ar fi dacă ne-am pune în balanță tot ceea ce am făcut bine, care este exemplul pe care îl putem da la momentul prezent, iar dacă ne simțim conștiința și caracterul umbrite de îndoială, să mestecăm ceva…
Tu poți vorbi de caracter, tu cel ce porți pe umeri mistere ce zac în bezna timpului? Dialogul civilizat pe care ți l-am propus nu a avut nici un efect. De ce? Nu poți discuta în limita bunului simț, tu cel care știi jongla atât de hărțuitor cu limba română? Tu care ai terfelit cu lucruri inutile în ziar consătenii pentru care pozezi în mare luptător? Pardon! Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face! Ar mai fi multe de spus, dar mi se pare penibil. În rest, sănătate şi luminare de minte.