Nelica Hotea sau căutarea eternă a fericirii umane

Detalii: Categorie: Cultura; Publicat: Vineri, 21 Iulie 2017 07:31; Scris de Gelu DRAGOŞ; Accesări: 1150

Am citit recent mai multe cărţi de debut şi aşa cum e şi firesc şi logic pe undeva, cărţile ca şi poeziile cuprinse între coperţile lor erau inegale în valoarea, unele de-a dreptul penibile, cel mult nişte versificaţii uşoare, adolescentine. Este adevărat că astăzi cine are bani poate să publice orice, oriunde (editurile au răsărit ca ciupercile după ploaie şi sunt dornice să facă bani), nu mai este cenzură, nici măcar al bunului simţ. La fel de adevărat este faptul că în acest mileniu literatura actuală este bolnavă, virusată cum ar spune internauţii, este străbătută de felurite curente literare perisabile în timp.
Mi-a atras atenţia volumul de poezii „Tic-tac contra TAC” a poetei Nelica Hotea, Editura „Ecou Transilvan” Cluj Napoca, prima dată prin jocul de cuvinte din titlul cărţii iar mai apoi prin aşa zisa prefaţă a actorului Claudiu Bleonţ, mai mult o mărturisire a cunoscutului actor pentru prietenia ce o leagă de autoare.

Propun să aflăm, atât cât se poate, de pe ultima copertă, cine este Nelica Hotea: „M-am născut în Sighetu Marmaţiei la data de 30.04.1971 din cei mai frumoşi părinţi (şi eu care credeam că ai mei sunt...) şi am crescut într-o casă cu 11 fraţi, doruri şi nevoi destule. După ce fraţii mei mai mari m-au învăţat să stau pe picioarele mele, am frecventat Şcoala Generală nr. 3 cu clasele I-VIII din localitate, unde cel mai mult mi-a plăcut pauza mare. (de aplaudat sinceritatea autoarei). Apoi am urmat Liceul industrial nr. 2 (presupunem că tot la Sighetu Marmaţiei, autoarea nu ne mai informează) de unde, datorită unor dascăli prieteni am fost expulzată către facultatea din Bucureşti, fiind liicenţiată în drept, ca mai apoi să absolv cursurile postuniversitare de drept comercial şi master în dreptul afacerii la Universitatea de Vest din Timişoara, iar în prezent sunt avocat în cadrul Baroului Maramureş.”
Cum pe noi ne interesează poeziile autoarei, am constatat că autoarea a fost destul de prolifică, publicând un număr de peste 100 de poezii în volumul ei de început, un fel de jurnal sentimental, minuţios şi la secundă scris, având în vedere că unele poezii în loc de titlu au datată o anumită oră, asemeni ceasurilor electronice.
Dar cine este, cum este, cum gândeşte, cum simte, cum trăieşte avocata şi poeta Nelica Hotea?!
Propun să aflăm chiar din versurile dumneaiei: „Sculptată mi-e fiinţa/De doruri şi de temeri/În lacrimi ce se sparg/Ciocnindu-se-ntre ele/Şi-o flamă pâlpăindă/Arzând sub scrum alene/Ce scânteiează clipa/Dintr-un ceas stricat/Din când în când un TIC/Şi-apoi acelaşi TAC...(00:01 h); „Ce mai contează viaţa/Când nu ştiu s-o trăiesc,/Să sper într-un refuz/Sau într-un efemer/M-aş păcăli degeaba,/Cum am făcut-o ieri...”(05:45 h); „Sărmana noastră fiinţă/Devine un simplu cod,/Din când în când/Şi el frunzărit,/Şi-n graba fără judecată,/Expulzată şi damnată/De fraţii noştri buni,/Orchestrând un blam/Compus într-un juriu/Ce doar a afişat/Sentinţa omului condamnat.../Ispăşind astfel o vină/Atât de străină!”(Devreme); „Mă sperie verticalitatea/Indicatoarelor spre cer/Desprinse dintr-un albastru/În care nu mai sper,/Când mă privesc şi observ/Micimea-mi obscenă/Rămasă pe o scenă/Ca stropii dintr-un val/Şi valul dintr-o mare/Izbindu-se de diguri/La ţărmuri mult prea fade...”(08:44 h); „Am vrut să fentez canoane/Şi m-a îngenuncheat iubirea,/Dezvelindu-mi nesimţirea,/Infatuarea şi îngâmfarea,/Doamne, ce mă doare seara!”(Aviz conceptualilor); „Dar asta-i firea mea, nemernică sau ba,/Ce nu cunoaşte renunţarea,/Şi totuşi umbra mă cuprinde seara,/Eu sunt din aia care mor/Acum, atunci sau poate-n zori/Şi mor în fiecare dimineaţă,/Căci nu cunosc drumul spre viaţă...”(12:11 h); „Nu sunt posesivă şi nici inteligentă,/Ci doar o talentată ce se vrea absentă./Nu-ţi fie teamă, absentul n-are vamă...”(19:25 h).
Nelica Hotea ne surprinde plăcut cu un număr de 24 de acrostihuri, iar cele mai reuşite mi se par a fi: „Excentrică în zadar”, Inimă zburdalnică”, Prăpădită şi bizară”, „Două ceasuri albastre”, „Absent la indulgenţă”, „Estompare monahicească”, „Repudiere adjectivală” şi „Luceafărul dimineţii”.
Citind şi recitind poeziile autoarei am constatat că se inspiră din trăirile proprii, din tumultoasa viaţă a ei, deşi vorbim de o poetă relativ tânără, de doar 46 de ani (să nu uităm că Tudor Arghezi a debutat la 47 de ani şi ce poet important al românilor a ajuns!) în care întâlnim aproape toate temele pe care le abordează poeţii:a condiţiei umane şi a societăţii în care trăim („Peronul”, „Societatea antipatică”, „07:07 h”, „22:10 h”); a vârstelor, a copilăriei şi a dorului de mamă („09:30 h”, „07:21 h”, „01:09 h”); a iubirii („A fost”, „Întoarce-te”, „19:05 h”, „20:55 h”, „11:04 h”, „11:11 h”); tema timpului („Timpul”, „Ceasornicarul”, „12:00 h”, „Paşaport de octombrie”); a raportului dintre om(autor) şi Dumnezeu („Cheia”, „01:25 h”, „Întâlnirea”). Poeta ne aminteşte de cele 4 anotimpuri care se regăsesc în multe din poeziile sale dar se pare că este obsedată de iarnă, atât prin puritatea zăpezii albe cât şi a frigului care-i inundă uneori sufletul, vezi poeziile: „04:15 h”, „Copacul alb” sau „Niciun pas nu e la fel”.
Nu supără şi nu abuzează de termenii juridici (fiind avocată la bază) deoarece ştie să-i utilizeze şi plaseze la locul potrivit. Exemple: „Dreptatea”, „Judecată la blitz” şi „03:43 h”.
Am găsit şi câteva versuri banale, care cred eu, nu-şi aveau rostul în această carte, per ansamblu valoroasă, care ne transmite ceva din sufletul mare, sincer, pozitiv al Nelicăi Hotea: „M-am pierdut de neamul meu/Şi-am ajuns un derbedeu,/Sparg pahare rezistente,/Cioburile îmi sunt culese”(„00:15 h”); „Mi-am pierdut busola aseară/Şi aşa dezorientată/M-am trezit străină-n gară,/Fără ceas şi fără haină,/Şi nici urmă de parale,”(„18:10 h”) ori „Neluată-n seamă plec,/Mă mut la geografie,/Apoi aleg chimie,/Dar cine să se-nscrie,/Reacţia fiind târzie?”(„13:13 h”).
Să o felicităm pentru cartea de debut pe autoarea sigheteancă şi doresc să închei cu câteva gânduri ale lui Claudiu Bleonţ despre Nelica Hotea: „Femeie, m-ai surprins. Nu ştiam că ai această ascunsă, nu a sensibilităţii, aş fi stupid, ci a plăcerii discrete şi duioase de a mărturisi prin poezie. Tot gust din poeziile tale de când mi le-ai trimis, hrănindu-mă din amestecul lor de senzaţii: blânde şi lucid tăioase, cinice, dar în acelaşi timp tandre. Când le citesc parcă vorbesc în mine, într-un acord firesc, Tata cu Mama, Plusul cu Minusul, Yang-ul cu Yin-ul.”.