VERNISAJ POETIC

Detalii

Categorie: Cultura

Publicat: Luni, 08 Februarie 2016 08:04

Scris de Stirimm

Accesări: 960

Roşiianu  Ioan Romeo a produs şi a publicat o galerie cu poeme şi poeţi contemporani,  în volumul PICTORII CUVINTELOR (Editura TIPO MOLDOVA, colecţia Opera Omnia,Publicistică şi eseu contemporan, 2015). Acest  vernisaj  de comentarii merge pe urma autorului   cu selecţii din  volum.   Un volum avertizor, un volum aplicat la texte şi la autori, cu măsură, cu bun gust şi cu intenţie discret formativă. Spunem “ avertizor” pentru că  trăim indiscutabil,  într-un sezon poetic în care riscăm să fim asediaţi din  interior, de impostură şi de grafomanie.  Un sezon poetic care se măsoară  deja în câteva decenii . Toată lumea scrie , lansările de carte se lasă cu ospeţe asezonate cu ditirambi pentru ofertantul poetic şi culinar . La cenacluri, găşcuţele  domină autoritar şi strict personalizat.

Opinii improvizate, aiuritoare, lipsa de cultură critică este devastatoare. Iar critica de text a amuţit demult. Mai există nişte texte de prezentare în beneficiu  de autor, dar şi aici să nu ne mai facem că nu vedem parti-pris- ul  cointeresat. În acest context nu tocmai pur, se mai găsesc şi temerari care se iau în serios. Primul act de generozitate şi de curaj este că aceşti oameni fac ce nu face aproape nimeni în România consumistă: Citesc, citesc poezie. Apoi se ocupă şi de prezentarea avizată a textelor poetice, poeţii all inclusive.  Roşiianu Ioan Romeo a semnat, texte de referinţă critică pentru mai mult de 200 de cărţi.  În volumul Pictorii Cuvintelor, avem  exponate critice pentru  mai mult de 50 de volume.   Deschidem, sub bune auspicii, sperăm , expoziţia  cu “pictori ai cuvintelor “.
Roşiianu Ioan Romeo:  
                                            Remember
          Hâtru cum era, Laurenţiu Ulici i-a contrazis pe cei de faţă şi le-a spus că eu nu sunt critic literar, ci un pictor al cuvintelor, unul care face poezie din poezia altora, unul care de multe ori scrie cu mai multă metaforă şi forţă cronica literară , decât a făcut-o poetul comentat.


                                              PICTORII CUVINTELOR
GABRIELA CREȚAN,    MIC TRATAT DESPRE ARTA TRĂDĂRII( Editura Eminescu, 1995)
                     Fantezia fină, din plin perceptibilă, discursivitatea amplă, retorica bogată în expresive paranteze, fac din Gabriela Creţan o poetă despre care, sigur se va mai auzi.
NORA IUGA,  DACTILOGRAFA DE NOAPTE (Asociaţia scriitorilor din Bucureşti&Editura Cartea Românească, 1996)
                 Versuri în șir {…} fac dovada unei poezii scrise cerebral, cu disperare chiar, o disperare a cuiva care pare părăsit de inspiraţie şi care înceacă să supravieţuiască literar şi spiritual mizând totul, dar absolut totul, pe o singură carte.
DUMITRA NEGUŞA , CUVINTE NESPUSE(Editura Destine, Bucureşti, 1994)
În marea majoritate a poemelor, poeta ni se relevă ca fiind dominată de trecut. Astfel, cuvinte ca “amintiri” sau “aduceri aminte” îşi fac veacul prin poemele sale.{…} Nu ştiu cât o torturează pe ea un „vers”, dar ştiu că pe ea o chinuie foarte mult cuvintele.
DUMITRA NEGUŞA ,  IARBA NEUITĂRII (Editura Casa Omnia, 1995)
O rază de lumină şi bucurie , mi-a dat poeta prin poemul Numai cuvinte . În partea a doua a poemului, poeta dă cu bâta în balta propriei creaţii. Şi are dreptate: după ea, după ce auscăpat din mintea şi din mâinile ei, cuvintele redevin „flori parfumate”.
DUMITRA NEGRUŞA-   FRUCTUL ANCESTRAL (Editura Casa Omnia Cartexim, 1996))
Fiecare nou an înseamnă pentru ea o nouă carte.   Prin care se încăpăţânează, acesta este termenul, să ne convingă de nurii săi poetici.
RHEA CRISTINA-  OCHIUL STRĂINULUI ( Editura du Style, 1996)
Starea de atrofiere a voinţei pare ţesută dintr-o pânză de păianjen, în care de multe ori, însăşi poeta se pierde. Atunci ea se revoltă, punând în cuvinte toată obida.
ADRIAN ALUI GHEORGHE,   POEME ÎN ALB NEGRU (Editura Junimea, 1987)
Da, am convingerea  că acest poet este  cu adevărat călăuzit de  Lumina Cuvântului.
 ADRIAN ALUI GHEORGHE,  CÂNTECE DE ÎNGROPAT PE CEI VII (Editura Pantheon, 1993)
Poetul reuşeşte să se definească pe sine într-un complex context poematic, în care, pe lângă o distincţie aristocratică a scriiturii, are şi o solaritate neostentativă...
FLOREA BURTAN ,  VALEA PLÂNGERII(Editura Teleormanul Liber 1994)
Poetul suferă de o diluţie a ideilor, textele pătimind din cauza descriptivismului inutil...
THEODOR GEORGE  CALCAN ,  CONFESIUNI DESPRE NEANT(Casa de Editură Panteon, 1996)
Poetul începe să-şi traducă numai sieşi, sensurile emoţionale, sociale sau culturale ale unei lumi în care se vede obligat să trăiască.
NICOLAE COANDE,  ÎN MARGINE  (Editura Ramuri,1995)
Poetul se caută pe sine vorbind despre tot şi despre toate.
 DANIEL CORBU,  DOCUMENTELE HAOSULUI,(Casa de Editură Panteon, 1993)
Acest poet repune Poezia în drepturile ei sacre, o reinstalează în altarul de mulţi veleitari întinat, după un ritual propriu...
 DANIEL CORBU,  PLIMBAREA PRIN FLĂCĂRI (Editura Cartea Românească, 1988)
Poetul găseşte puterea împăcării cu sine, dar şi pe cea a împăcării cu lumea înconjurătoare.
DANIEL CORBU- INTRAREA ÎN SCENĂ,( Editura Albatros, 1984)
...Poeme sugrumate  de sensibilitate şi sinceritate, scriitură care l-a şi impus în peisajul nostru literar...
  DANIEL CORBU; SPRE FERICITUL NICĂIERI ,( Editura Panteon, 1995)
...Poetul „născut în anotimpul friguros al întrebărilor”{…}este doar o unealtă prin care Divinitatea vrea să ne mai vorbească o dată despre frumuseţile lumii, despre faptul că puterea de schimbare  a „ordinii”cuvintelor  stă în noi.
  TRAIAN COŞOVEI , IOANA RUPE POEME ( Românească,1994)
Universul său poetic luxuriant, plin de profunzimi şi conotaţii, dar şi de porţiuni de drum sclipitoare, dă, la  fiecare , o nouă impresie, creează, de fiecare dată, o nouă imagine.
 STAN V. CRISTEA, STRĂLUMINĂRI,  (Editura Teleormanul Liber, 1996)
Limbajul simplu, vibrând de o anumită înclinare spre arhaic, trădează un truditor al slovei, un împătimit al „imaginii de suflet”.
   GELLU DORIAN, ÎN CĂUTAREA POEMULUI PIERDUT ,(Editura Axa, 1995)
...Aşezându-se în faţa Cuvântului, poetul îşi descoase sufletul, „la umbra poemelor în floare”, lăsându-se atins de plăcuta obsesie a inconfundablilului Rilke.
   MARIAN DRĂGHICI, LUNETISTUL( Editura Pontica, 1996)
Volumul cu „lunetişti” e unul plin de ecouri livreşti, ecori vizibile, dar nu şi  prea ostentative, ele trădând o apartenenţă la ceea ce s-a numi, destin, întâmplare.
  MARIAN DRĂGHICI, PARTIDA DE BILIARD DIN PĂDUREA RUSEASCĂ, (Editura Eminescu,1995)
Sumedenia de sintagme poetice cu care-şi pomădează faţa poemelor, au în esenţa lor, zbuciumul interior al poetului, zbucium trădat uneori prin transcriei de imagini de-a dreptul apocaliptice.
 AURELIAN TITU DUMITRESCU, DEŞERTĂCIUNEA ŞTERGE FAŢA MORŢII( Editura Cartea Românească, 1996)
Autorul mizează pe acelaşi mod de alternare a registrelor lirice, sufleteşti, existenţiale sau imagistice.
  AURELIAN TITU DUMITRESCU  ,,ANTUMELE (Editura Litera, 1985)
Poetul amână spre sfârşitul poemului închegarea imaginii de esenţă, se joacă puţin cu răbdarea cititorului...
  AURELIAN TITU DUMITRESCU, MELANHOLIA DEŞERTĂCIUNILOR , (Editura Vinea, 1996)
O uşoară aplecare pentru vestigiile limbii române strabate versurile, o reinvestire a unor cuvinte  dă poeticii  sale prospeţimi nebănuite.
  AURELIAN TITU DUMITRESCU, APROAPE TAC, APROAPE PLÂNG, APROAPE SUNT ( Editura Vinea 1995)
Maestru în arta disimulării, poetul îşi îngăduie jocul, flirtul cu registrele lirice...
  NICOLAE ESINESCU, DISCIPLINA MONDIALĂ(Editura ART&X Chișinău, 1995)
Remarcabilă rămâne forța poetului, încercarea lui de a  umaniza poezia, de a face din ea un cod inteligibil{…}  chiar și cu riscul de a cădea în descriptivism.
  ANGHEL GÂDEA, SUPUNEREA PE ARBORI, (Editura Cuvântul, 1995)
Poetul se dezvăluie cititorului în toată frumuseţea truditorilui de slovă, lăsând a se întrezări că modurile de întâlnire a conştiinţei sale cu existenţa cotidiană, faţă de care manifestă un interes deosebit, sunt multiple.
  ANGHEL GÂDEA , MAI JOS CU O NOAPTE,(Editura Litera 1993)
Starea poetică este una de somnolenţă, de transă, prin care conceptele sale despre lume  şi viaţă pulsează ca o sinapsă în vid.
  BOGDAN GHIU,  MANUALUL AUTORULUI( Editura Cartea Românească, 1989)
Bogdan Ghiu a cpnfirmat şi prin această carte că este un poet care-şi cunoaştelungimea păturii spirituale cu care-şi înveleşte creaţia, un poet pentru care lumea de gheaţă a ideilor, „se topeşte” în momentul în care pixul atinge chipul imaculat al hârtiei.
 CONSTANTIN HREHOR, NINSORI PROVIDENŢIALE  ( Editura Licurici, Suceava,1994)
În mod sigur reîntoarcerea la picioarele lui  Dumnezeu i-a fost grăbită poetului de durul contact cu urâţenia şi micimea multora dintre semeni. Atunci, din acest motiv, invocă el, aproape urlând, intervenţia divină.
  CONSTANTIN HREHOR , TÂRZIU ÎNCLINAT (Editura Eminescu, 1991)
Poeme în care superb redată lupta omului cu el însuşi, continua căutare a lui Dumnezeu. {…} Unui asemenea poet nu îi pot rămâne porți de suflet închise.
  CONSTANTIN HREHOR, PĂSTORUL VIZIUNILOR  (  Editura Euroland, 1996)
Într-o vreme în care se plăteşte tribut  unui teribilism exacerbat, consecvenţa sa, clădită pe soclul  unei depline cunoaşteri a propriei sale identităţi lirice, oferă cititorului portetul robot al celui care poartă pe umeri hlamida Frumosului.
  VALENTIN IACOB, PETROGRADUL ÎNTR-UN PAHAR DE ŞAMPANIE ,( Editura Integral, 1996)
Volumul.... cuprinde „vaietul „ pe care poetul şi-l smulge, numai că lucrează în sfera cuvântului , „sugumat de emoţii”, cu ambiţie, cu încăpăţânare.
  GHEORGHE IZBĂŞESCU , COBORÂREA DIN TABLOURI  ( Editura Plumb, 1993)
Poetul jonglează cu mai toate registrele lirice, în acelaşi timp, pentru ca, la terminarea spectacolului, să-i rămână cititorului sufletul încărcat de emoţia întâlnirii cu o poezie- lăcaş pentru suflet.
ŞTEFAN VIDA MARINESCU-LIRICA LUI CONSTANT  TONEGARU(Editura Euro-Vida, M., 1997)
S. V. Marinescu nici nu înţelege seriozitatea unui demers critic. El încurcă mahalaua cu miştocăriile ei uzuale, cu o lucrare de „disecţie” a operei şi personalităţii cuiva.
DORIN PLOSCARU, SÂMBĂTA LUI LAZĂR(Editura Helicon, 1997)
Închizi cartea, închizi apoi ochii, şi-l vezi pe poet refugiat în sine în camera sa încuiată pe dinăuntru, înspăimântat de mizeria cotidiană.
IOAN ES. POP- PORCEC( Editura Cartea Românească, 1996)
Poetul a găsit de cuviinţă să-şi pună identitatea sub semnul incertitudinii, ca şi Salinger, preferând o continuă căutare a  împăcării cu sine însuşi, unei indiferenţe crescătoare de monştri.
NICOLAE POPA ,  LUNATICUL NOPŢII SCITICE ( Editura Cartier, 1995)
Acutul spirit critic, precum şi o susţinută  nemulţumire, sunt punctele nevralgice ale volumului.
DIM RACHICI-PROVERBELE LUI SOLOMON ( Editura Panta Rhei, 1996)
Multe din „proverbele  versuri” au o nuanţă de puerilitate care smulge zâmbete, constituindu-se în palide umbre ale „surselor” din care provin.
NICOLAE SAVA, VIAŢA PUBLICĂ,( Editura Panteon, 1995)
El ascunde-n cuvintele poemelor sale o deosebită notă de blândeţe, de superioară  resemnare, stare subliniată de repetiţii dese, prin care lasă accentul pus pe ele să vorbească singur despre Poet şi Poezie.
NICOLAE  SAVA,  PRIVIGHETOAREA , (Editura Junimea, 1989)
Chipul său se împlineşte cu fiecare poem, oferindu-i cititorului posibilitatea unei incursiuni în străfundurile şi cotloanele sufletului şi spiritului său.
NICOLAE SAVA-FERICIT PRECUM MIRELE ( Editura Junimea  1994)
Nicolae Sava  a intrat pe vârful picioarelor în poezia românească. {…} Mai toți congenerii săi i/au fluturat pe sub nas palmaresuri bogate. Al lui, sărac, simplu. Precum el însuși.
CASSIAN MARIA SPIRIDON , ZODIA NOPŢII,( Editura Cartea Românească, 1994)
Cassian Maria Spiridon te poartă prin toate meandrele poemului cu nonşalanţa celui de sine sigur. Impresia că poetul nu-şi poate face jocurile propriei existenţe, începe să pună stăpânire pe tine. Versurile au o scurgere lentă, şoapte- decibeli prea puţini.  Numai un soi de agitaţie, şi ea generată de aceeaşi neputinţă, dibuieşti printre rânduri.
CASSIAN MARIA SPIRIDON, IAŞI, 14 DECEMBRIE 1989, ÎNCEPUTUL REVOLUŢIEI ROMÂNE( Editura Timpul, Iaşi, 1994)
Cu fiecare pagină dată, suntem introduşi, reintroduşi de fapt, într-o vreme de neagră amintire, într-un cu totul ciudat mod azi reinvocată.
              Măcar într-o bună zi, să se afle întreg Adevărul despre Ce şi Cum a fost cu exactitate.
CASSIAN MARIA SPIRIDON , PIATRA DE ÎNCERCARE (Editura Junimea, 1995)
Cassian Maria Spiridon a crescut în ochii criticii de specialitate cu fiece nouă carte.  Fiecare dintre acestea i-au îngroşat conturile spiritualităţii proprii. Asta a făcut să fie deja etichetat, clasat, catalogat. Într-un cuvânt, recunoscut. La justa lui valoare.
CASSIAN MARIA SPIRIDON,  DE DRAGOSTE ŞI DE MOARTE (Editura Helicon, 1996)
O notă de nostalgie domină vieţuirea poetului.  Dese incursiuni în trecut, călare pe nărăvaşii cai ai amintirii, îi prilejuiesc  (re)întâlniri cu „umbrele trecutului”. Lumina cade altfel pe întâmplări prăfuite, chipuri şi imagini vechi renasc.
VALERIU STANCU,  SINUCIGAŞI DE LUX ( Editura Helicon, Timişoara, 1996)
Vagi simboluri mistice, conotaţii ludice, crasa realitate, iată alte câteva semne ale nemuririi poetice a lui Valeriu Stancu, poetul pentru care nu forma sub care îşi aşează versurile contează, ci numai ce vrea el să spună.
VALERIU STANCU- ÎNGERUL CU ARCADE SPARTE/L’ANGE AUX ARCADES BRISEES( Editura Cogito, Oradea, 1996)
Regăsim franchețea tăieturilor în vers, versurile stoarse de cuvinte, până la sărăcie și sărăcire, diminuarea limbajului poetic {…} Mai toate fulguraraţiile de gând consemnate poartă pecetea îndelungului exerciţiu artistic.
NICOLAE  ŢONE, EMINESCU AL NOSTRU( Editura Vinea, 1994)
Volum mai aparte de dialoguri, cu mult diferite de cele de interviuri, care au fost publicate cu duiunul după Revoluţie, unul care areo „ coloană vertebrală” bine definită.
NICOLAE  ŢONE, CRED ÎN TINE CA ÎN DUMNEZEU( Editura Vinea, 1992)
Fiecare cuvânt poartă  pe umeri dulcea povară a unei destăinuiri, a unei confesiuni pe care sufletul său catadicseşte s-o facă publică. Cuvintele ocupă locul în care lumina spiritualităţii  cade cel mai bine pe ele.
PAN M. VIZIRESCU,  PRINOS DE LUMINĂ ŞI HAR (Editura Agora, Iaşi, 1995)
... Versuri ce vorbesc despre –o  voită devitalizare a actului comunicării,  într-o disperată încercare de m utare a accentului pe inconsistenţa scriiturii.
GEORGE VULTURESCU- TRATAT DESPRE OCHIUL ORB (Editura Libra,1996)
Georghe Vulturescu a rămas în faţa vicisitudinilor vieţii şi ale lumii cu scutul sincerităţii în mâini, cu zâmbetul său limpezit de o deosebită frumuseţe interioară.
Sunt şi eu de acord cu cei care văd în poetul de la graniţa ţării, din Sătmarul Poesisului, pe unul dintre cei mai mari poeţi contemporani.

Manşeta de prezentare şi selecţia, Virginia Paraschiv