
La Stagirit avem dovada
că Universul are-un scop,
dar care nu e necesar,
altminteri
moartea-i înţeleasă
ca al vieţii scop hilar!
Iar Biblia ne-ncredinţează
prin al Genesei plan divin,
că toate-n lume-au fost făcute
din al Părintelui preaplin.
Iată motivul pentru care
în veci de veci El este totul –
pe palmă ţine nesfârşitul
într-un prezent fără-ncetare...
Când toate îşi urmează rostul
în Universul infinit
şi numai omul firoscos
se nărăveşte la cârtit,
e limpede că Dumnezeu
- un Genitor desăvârşit –
creaţia Şi-o guvernează
pân’ va decide-al ei sfârşit.
El singur ştie ziua mare
a Judecăţii din final;
va fi o cosmică schimbare,
ori doar pe Terra-n plan moral
întru răsplata drepţilor
şi-a răului promisă plată?
De-aceea omul temător
şi responsabil totodată,
nu se-amăgeşte cu-ndoiala
că-i scris, dar poate n-o să fie,
ci ceas de ceas se pregăteşte
să intre-n noua-mpărăţie,
acel Eden atemporal
al fericirii necuprinse,
unde-nfrăţirea va fi fapt
şi faptele iubiri nestinse.