Scrisoare despre ce am decis eu mergând pe jos la redacţie (după poezia “Scrisoare despre pelerini şi mersul pe jos”)

  • Tipărire


PARODIS IOAN ROMEO ROŞIIANU


IUBITO, am decis să nu mai cred în lumea visului şi a poeziei,
m-am săturat să asist noapte de noapte la naşterea insomniei,
ştiu că mi se va spune azi-mâine poetul ucis de cuvinte,
dar e mai bine aşa,decât să nu fiu ţinut minte—
am scris sute de scrisori deschise trupului TĂU
şi totuşi tu m-ai tratat aproape la fel de rău.

(Mai ştii proverbul românesc,care spune că nici o faptă bună
nu rămâne nepedepsită?!)

Nu mi-a fost greu să pornesc în căutarea îngerului pierdut,draga mea Iubită,
teamă mi-a fost doar că înomenind cuvintele,va rămâne necitită
şi necenzurată de tine şi această scrisoare
 şi faptul acesta, Iubito, chiar când m-ascund în întuneric mă doare.

(Mai ştii că atunci cînd am venit, în  ’93, în Baia Mare, am venit
tras de mânecă de cineva?! )

Am ajuns relativ uşor, Iubito ,tot urcând scările sus de tot,nu te-ntreba
însă dacă m-am poticnit cândva şi mi-am cerut scuze—aşa ceva
n-am făcut,n-a fost cazul sau genul,n-am folosit ascuţişul pilei,
dar acum iartă-mă că-nchei,trebuie să dau scrisoarea şi la “Informaţia zilei”!