Însemnătatea zilei de 9 mai în istoria României

Detalii

Categorie: Politica

Publicat: Vineri, 05 Iunie 2020 06:56

Scris de Dr. Gheorghe Firczak

Accesări: 576

Sărbătorim la 9 Mai, proclamarea şi cucerirea Independenţei de Stat a ţării noastre, moment semnificativ în procesul consolidării democratice a României. Aceasta nu este un eveniment izolat în Istoria Românilor. Reprezintă o consecinţă firească a devenirii naţionale româneşti. Existenţa statală românească începe prin constituirea voievodatelor româneşti în Evul Mediu: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. De-a lungul timpului şi-au definit identitatea reuşind să se afirme în ciuda marilor convulsii istorice pe care le-a cunoscut de-a lungul timpului Europa Central Răsăriteană, practic toate statele din această zonă a bătrânului continent. Revoluţia din anii 1848-1849, prin programele sale face o sinteză a idealului românesc: unitatea şi independenţa. Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza în anul 1859 pe tronurile Principatelor Române primul mare pas în consacrarea modernă a României. Desăvârşirea unirii, adoptarea numelui ţării, România, reformele realizate în timpul său consfinţesc acest drum. Principele Carol, devenit domn în anul 1866, se subordonează valorilor statalităţii româneşti. Modul în care a promovat interesele naţiunii noastre în anii 1876-1878, la pregătirea, derularea şi consfinţirea Independenţei de Stat demonstrează că, dincolo de simţămintele germane pe care nu le-a abandonat niciodată, a fost un român patriot în adevăratul înţeles al acestei sintagme. În anul 1881 România a devenit regat, un plan superior de afirmare a ontosului românesc. Regele Ferdinand, secondat de regina Maria, au fost urmaşi demni ai regelui Carol I. Suprema izbândă a venit în anul 1918, odată cu desăvârşirea unităţii naţionale prin unirea Moldovei dintre Prut şi Nistru, a Bucovinei şi Transilvaniei cu România.

    La 8/9 Mai aducem un omagiu Naţiunilor Unite pentru victoria împotriva statelor fasciste. Acestea au adus în prim plan manifestări şi acţiuni odioase care sunt împotriva oricăror principii umaniste. Efortul depus de acestea în perioada 1939-1945 a fost unul grandios, necesar pentru o evoluţie firească, democratică a omenirii. În perioada 23 august 1944 -12 mai 1945 România a contribuit direct la victoria Naţiunilor Unite. Prezenţa noastră în sistemul internaţional de valori: ONU, Consiliul Europei, NATO şi Uniunea Europeană sunt argumente care întăresc această idee.
    Tot la 9 Mai sărbătorim constituirea Uniunii Europene. La 9 Mai 1950 Robert Schuman, ministru de externe al Franţei, aducea în atenţia opiniei publice europene, dar şi mondiale, printr-o Declaraţie, un set de valori care trebuie să aducă oamenilor, colaborare, respect reciproc printr-o dezvoltare majoră a societăţii, a unei societăţi fără ură, intoleranţă şi războaie. La 25 martie 1957, la Roma, reprezentanţii a şase state, Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda, puneau bazele marii familii europene. Astăzi UE cuprinde 27 de state. Pentru noi rutenii Uniunea Europeană reprezintă un mare pas înainte. Aici, pe cuprinsul bătrânului continent, etnia noastră trăieşte între graniţele Cehiei, Croaţiei, Slovaciei, Poloniei, României şi Ungariei, membre ale UE, dar şi în ţări care au perspectiva aderării la UE: Serbia şi Ucraina. Organizaţiile rutene membre ale Congresului Mondial al Rutenilor, care se întruneşte odată la doi ani afirmă constant acele deziderate care sunt şi ale UE: promovarea identităţii etnice prin cultură, tradiţii şi limba proprie. De asemenea susţinem şi în Consiliul Mondial al Rutenilor, forul nostru reprezentativ în perioadele dintre întrunirile Congresului că rutenii din toate ţările care au organizaţii reprezentate în forul mondial rutean sunt cetăţeni loiali ai ţărilor unde trăiesc. Nu există nici o contradicţie între calitatea de etnic rutean şi cetăţean al tuturor ţărilor enumerate. Noi, rutenii suntem pe deplin convinşi că obiectivele şi modalităţile de funcţionare ale acestui for european nu contravin exprimării naţionale libere, că tradiţiile se pot promova în aşa fel încât să nu se altereze specificul nici unui popor, al nici unei etnii, deci nici ale rutenilor. Oricum viitorul locuitorilor bătrânului continent nu poate fi unul benefic dacă această construcţie europeană se prăbuşeşte. Una este să spunem că ea trebuie perfecţionată şi altceva este să spunem că ea trebuie distrusă. Din păcate, chiar înainte de a se naşte, din perioada antebelică, ideea în sine a avut mulţi contestatari: toţi aceia care sunt adversarii egalităţii de şanse a oamenilor, care trebuie să fie baza funcţionării societăţii omeneşti.