O ÎNTÂMPLARE ÎNTÂMPLATĂ!

  • Tipărire


Era vineri 26 februarie,peste puține zile intram  în martie, deja se simțea primăvara mai aproape. Veneam de la un centru de copiat, îmi xeroxasem niște hârtii cu lucruri care mă interesau, știam că urmează două zile în care voi sta mai mult în casă. Îmi place mult să fac câte o oră de mers pe jos , dacă pot zilnic, doar dumineca e cel mai greu, nu e decât tare puțină lume pe stradă.
Deci, veneam pe bl, București, agale, era soare, lumină, nu vânt, nu mă grăbeam. Gândisem înainte de a ieși din casă, că voi avea hârtiile într-o mână și fiindcă doream să iau niște fructe la întoarcere, nu am mai luat poșetă.Aveamun telefon cu husă în care am luat mai puțin de 200 lei, dar aveam și două carduri bancare la mine, pentru orice eventualitate,împreună  intrau în buzunarul jachetei, care era prevăzut cu fermoar.


În dreptul clădirii M. Donald, mi-a trecut prin minte că aș putea ședea pe o bancă, să văd cele xeroxate, fiind mai plăcut decât în apartament. Am simțit deodată o lovitură în partea stângă, de la cineva care m-a ajuns venind din spate. Am crezut că e un om beat care s-a dezechilibrat, m-am uitat și am încercat să mă feresc făcând un pas spre dreapta, dar m-am izbit de un alt trup. Am fost foarte scurt timp între doi bărbați, cel din stânga mi-a luat telefonul cu tot ce aveam în el, nu am opus rezistență fiindcă nu mă așteptam să aibă astfel de intenții, am rămas în mijlocul trotuarului, iar ei s-au îndepărtat , cotind pe Unirii, unde era circulația intensă.
Am gândit că nu ar avea cum să mă ajute puținii oameni din zonă, totul se petrecuse în liniște, rapid și fără să atragă atenția. M-am dus direct la VODAFONE, pe bl. București, fiind cel mai aproape., să anunț că nu mai am telefon. Apoi la banca Patria, iar ultima a fost banca Transilvania, unde am ajuns în mai puțin de o oră de la întâmplare. O doamnă m-a îndemnat să sun la 112, mirată că nu sunasem încă, dar i-am spus că nu mai aveam telefon. A format 112, am început să spun ce am pățit, o voce masculină a zis să aștept acolo, că va veni un echipaj de la poliție.
După o vreme a venit un echipaj, care a notat datele mele personale și mi-a spus că așteptăm un alt echipaj. A venit după o vreme, la poliție am fost condusă în fața unui funcționar civil, care nu s-a prezentat, dar mi-a pus întrebări despre cele întâmplate, apoi a formulat o plângere pe care eu am semnat-o, deja convinsă că nu se mai întâmpla altceva. L-am rugat să îmi spună numele dânsului, să îl pot găsi când urma să mă întorc de acasă, cu actele care să dovedească că am fost proprietarul telefonului..Am ajuns acasă, după niște ore, cu întâmplări neașteptate, fără să îmi închipui că acesta vor avea continuare.
Când am vrut să intru în apartament, m-a ajutat o vecină să deschid yala de jos, parcă nu se mai potrivea cheia. M-am liniștit la gândul că o foloseam mai rar, doar când lipseam mai mult de acasă și mie îmi tremurau mâinile.
A doua zi, era după 14 cred, o voce îmi spune la interfon să deschid că e de la poliție.I-am ieșit în fața persoanei, era un civil tânăr, care nu s-a prezentat, dar nu m-a lăsat să am îndoieli despre  calitatea sa, a zis direct că a venit fiindcă vrea să rezolve cazul, să ăi mai spun odatpă cum a fost, apoi m-a întrebat dacă îi pot recunoaște pe făptași dacă mă duce la poliție și îi voi vedea doar eu pe ei, printr-un geam , apoi mi-a spus că merge la Dabo unde sunt camere de supraveghere și sunt șanse să îi vadă. L-am servit cu o portocală, a mâncat și apoi a mers la baie să își spele sucul de pe degete. Între timp a lăudat lucrările de pictură, a cerut voie să facă foto, ca să le poată arăta prietenei, care pictează și ea. Ne-am despărțit, eu oferindu-i două cărți, sperând că va vrea autograf și îi voi afla numele, dar nu a cerut iar mi-e mi-a fost jenă să îl întreb cum îl cheamă, DEJA simțeam că ceva nu era în ordine. A trecut greu ziua de duminecă,fără să ies dn casă. Luni dimineața m-am dus la poliție și am aflat că nu fusese nimeni de la poliție la mine, ...a fost cineva din gașca lor...a concluzionat cel căruia îi făcusem declarația, dar nu a fost deloc interesat de întâmplare.SĂ NU DESCHID UȘA!!...pentru că voi fi chemată la poliție dacă e nevoie, dar ei nu vor veni acasă.
Marți m-am dus să primesc cardul nou de la una din bănci. Am observat că aveam cu 100 de lei mai puțin, am rugat funcționara să îmi spună când i-am scos. A fost folosit cardul, cu câteva minute înainte de a-l declara pierdut, pentru cumpărături în magazinul MORUȚA, în valoate de 98 de lei. Adică, au fugit direct la cumpărături, prietenii mei noi. Cred că i-am dezamăgit, când au încercat mai apoi cardurile, fiindcă nu le-au mai putut folosi.
Acum am rate la un telefon nou și rate-21- la telefonul furat, am yala nouă cumpărată, cumpărături de 98 lei pentru prieteni, atenție pentru ei banii avuți la mine, și starea de teroare că mă pot ataca din nou într-o mulțime de feluri, au toate datele mele, și nici o idee despre cum m-aș putea apăra.
Nu aș fi crezut că pot fi atacată ziua la orele 14, în zi senină, în centrul orașului, poate de aceea am fost o pradă ușoară, fără reacție. De aceea am povestit, ca cei care o să o aflați, să vă puneți problema corect, să știți că se poate întâmpla și să încercați să nu vă prindă nepregătiți!  SUCCES!!