Premierul desemnat este fostul „tehnocrat”...

  • Tipărire

    După aproape o săptămână de la trântirea Cabinetului Cîțu prin votul parlamentarilor PSD-USR-AUR, iată că mocăitul de Klaus Iohannis (alții îi spun ba plăvanul, ba slugoiul occidentalilor) l-a numit premier pe dubiosul Dacian Julien Cioloș, fostul prim-ministru al „tehnocraților” din nevrednica perioadă (pentru țară) nov. 2015 - ian. 2017, noul președinte al făcăturii neomarxiste USR-Plus și – susțin persoanele avizate – omul francezilor (nu degeaba s-a „specializat” în Franța și este căsătorit cu o franțuzoaică), după cum sasul cotrocenizat este, pe față, valiul nemților în vilaietul numit România postdecembristo-unionistă.
    Adică, o demonocratică împărțire a primelor două funcții executive din actualul stat român jalnic (președintele de/din partea nemților, premierul de/din partea francezilor), totul spre deplina armonie (!) în Uniunea Europeană cu rol decizional și înspre incomensurabila pagubă a grosului românilor.


    Multe ar fi de spus și despre condamnabila negrabă a Klausului întru numirea noului premier (cică le-a dat timp de gândire partidelor parlamentare!), acuma când – cu pandemia în floare și cu devastatoarele crize din toate compartimentele, bașca inflația și scumpirile  – tot omul cu discernământ se aștepta ca, prin energica intervenție a președintelui chiar a doua zi după mătrășirea cîțienilor, să fie curmată măcar jegoasa de criză politică. Asta după ce el, președintele României, nu numai că le-a permis tuturor românilor (firește, cu un răhățos scop populist, strâns împletit cu nepăsarea sa față de sănătatea și viitorul românilor) să se zbenguiască la grămadă, toată vara și fără vreo restricție, în străinătate, la mare și la munte, dar chiar l-a sprijinit pe necalificatul de Florin Cîțu să preia șefia resturilor liberale. Cea mai concludentă și mai acuzatoare dovadă în acest sens este prezența șefului statului (fără mască, la fel ca alți mulți delegați între cei peste 5000) la Congresul liberalilor din luna septembrie a acestui teribil an.
    Vasăzică, găunosului prim-cotrocenist prea puțin i-a păsat că „guvernul său” n-a făcut nimic toată vara în sectorul sanitar și educațional pentru trecerea nației peste valul patru al pandemiei, ci i-a lăsat pe cârmuitori să se ocupe doar de luptele liberale interne și de nedemna debarcare a lui Ludovic Orban, iar acuma tot el se agită (mă rog, cât stă în neromâneasca lui fire) și perorează pe unde se nimerește că numai românii nevaccinați, circa 70 %, sunt vinovați de marele număr al infectaților și decedaților, drept urmare, amenință cetățenii acestei țări cu trecerea la „măsuri impopulare” (a se citi „restrictive”), întru limitarea dezastrului provocat de pandemia asta intens politizată și extrem de profitabilă pentru globaliști, inclusiv pentru „băieții deștepți” de la noi.
    N.B.: De ce n-a acționat mai repede K. Iohannis ca să curme circul politic de la noi, circ pe care îl provoacă și-l întreține, bănuiesc eu, pentru a simți o patologică mulțumire? Deoarece se poate presupune că în cele câteva zile scurse și-a informat superiorii bruxellezi, care – după deliberări – i-au indicat persoana agreată de ei pentru funcția de premier, respectiv pe franțuzitul Dacian Julien Cioloș.
    Iar această „recomandare” îi convine de minune și ticăitului nostru, întrucât astfel (a se citi „prin dificultatea de-a face ceva util pentru România în corzi”), el va putea să se răzbune indirect pe useriștii ce i-au stricat jucăria politică, atât prin ieșirea de la guvernare, cât (asta mai ales) prin umărul pus la căderea guvernului penelisto-udemerist cu cel mai mare scor înregistrat la votarea tuturor moțiunilor postdecembriste.
    Așadar, fiind Klaus Iohannis principalul vinovat de haosul politico-economico-social și de repetatele încălcări ale Constituției, cred că suspendarea sa ar trebui să devină o prioritate pentru toți parlamentarii care mai simt românește și sunt cu adevărat preocupați de viitorul României. Îndeosebi dacă nu vor omite faptul că, fiind sasul inclus pe „lista scurtă” a preferaților pentru ocuparea anul viitor a postului de secretar general NATO, încăpățânările și neroziile lui politice (se subînțelege, extrem de păgubitoare pentru românii de azi și de mâine) se vor mări și înmulți în zilele care i-au rămas ca să facă degeaba umbră pământului la Cotroceni.
    Acuma, presupunând că Dacian Cioloș va izbuti să-și asigure sprijinul parlamentar PNL-USR-UDMR, inclusiv pe cel al liberalilor orbanieni, ce va putea să facă după învestire, având în vedere mulțimea, gravitatea și urgența problemelor cu care se confruntă țara și locuitorii ei? Păi,  zic eu, va face fâsul, de data asta netehnocrat, din mandatul precedent. Că doar, după patru ani și într-o gașcă eminamente politică, Cioloș și ortacii/coechipierii săi n-au cum să fie nici mai destoinici și nici mai cinstiți. Dimpotrivă.
    Dumnezeu să ne dea sănătate ca să-i vedem pe ăștia la treabă și ca binele real, urmat îndeaproape de fericire, să poposească în casele tuturor românilor!