Liberalismu-i la aman cu Orban, Cîțu și Turcan...

  • Tipărire

Anticii chinezi erau de părere că a guverna înseamnă a rectifica, proces socio-politic în care intră atât depistarea erorilor comise de cârmuirile anterioare, cât și eliminarea acestora prin măsuri care, în mod statornic, vizează binele și mulțumirea maselor de truditori.
    Or, așa ceva nu-i la îndemâna unor politruci mărginiți, atrași de zorzoane și – mai mult sau mai puțin – corupți/coruptibili, ci este apanajul acelor oameni superiori, adesea neînregimentați politic, care dovedesc faptic (prin sublimul dezinteres material manifestat față de ei înșiși) că adevărata democrație trebuie să devină demofilie și că iubirea nu poate să fie decât „ieșirea din sine către altul” (Emilian Vasilescu în Istoria religiilor, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe, București, 1982, Ediția a II-a, pag. 395).


    La drept vorbind, ce naiba au în comun (ne)liberalii zilelor noastre cu admirabilele principii liberale din perioada interbelică sau cu faimoasa lor deviză Prin noi înșine, când se știe prea bine că Ludovicel Orban a beneficiat de-o solidă educație bolșevico-securistă (tatăl său și al Leonardului, actualul consilier prezidențial și fost comisar european, a fost în anii cincizeci șeful securiștilor brașoveni!), că penibila vicepremieriță Raluca Turcan (absolventă a Institutului „Pușkin” din Moscova și lider de nădejde al nedigeratului Partid Democrat-Liberal) este versiunea nițel cizelată a legendarei Viorica Dăncilă, că Florin Câțu, actualul tartor al Finanțelor românești (ăla care în urmă cu câteva luni, în plin Parlament, a primit de la Orlando Teodorovici directa „Mă, tu nu vezi cât ești de urât?”), are gândirea economico-financiară a unui nu prea înzestrat contabil, cu toate că – în prezenta situație de profundă îngrijorare pentru grosul românilor – el ar trebui să fie scula cea mai importantă a Cabinetului și că Ion Marcel Vela, ministrul Internelor, nu doar că este putred de bogat din lefurile (sic!) încasate ca primar (trei mandate), viceprimar și consilier al municipiului Caransebeș, dar nici nu îndrăznește să-l demită pe secretarul de stat Raed Arafat, cu toate că-i poartă sâmbetele și, în fiecare videoconferință sau apariție la tembelizor, nu ratează ocazia să-l scoată vinovat pentru alarmanta frecvență a accidentelor pe drumurile noastre sufocate de mașini și a morților cu cântec din spitalele noastre flagrant anacronice?!...
    Păi cum să cuteze așa ceva, el sau însuși palavragiul de premier, când un recent sondaj de opinie a arătat că, în circa patru decenii de naturalizare, palestinianul R. Arafat a devenit mai bun român (atenție la distincția făcută de gânditorul Nae Ionescu între „român” și „bun român”!) decât cei mai mulți dintre alogenii născuți pe aceste meleaguri, cota sa de încredere și popularitate fiind aproape egală cu suma acelorași cote de care se bucură președintele Klaus Iohannis și Partidul Național Liberal (PNL)?
    Prins între ciocan și nicovală (guvern monocolor și minoritar într-un Parlament dominat de Partidul Social Democrat și Pro România, plus neprietenia udemeriștilor și a reprezentanților minorităților), iată motivul pentru care Cabinetul orbanian, conștient de enormul risc al unei cârmuiri inconsistente pe ultima turnantă, cochetează de zor cu ideea alegerilor anticipate, soluție politică ce nu-i va asigura victoria la alegerile locale din acest an, atâta timp cât înșiși primarii lor sunt adversarii înverșunați ai desemnării aleșilor în două tururi și atâta timp cât majoritatea primarilor sunt pesediști înrăiți.
    Bașca faptul că una spuneau liberalii când făceau opoziție, respectiv când – cu decisiva lor contribuție – a fost validat referendumul „Fără penali în funcții publice”, și cu totul altfel vede și interpretează acuma lucrurile Nicolae Robu, primarul liberal al Timișoarei care s-a ales cu două dosare din megaescrocheria cu achiziționarea de către mafia țigănească a peste 200 de imobile din municipiul de pe Bega. L-am urmărit cu surprindere și silă pe edil într-o intervenție telefonică la canalul B1: nici pomeneală să-și dea demisia de onoare, pentru ca în acest demn chip să nu sfideze referendumul și liberalismul, asta întrucât, susținea ipochimenul, nu se simte vinovat, el semnând numai ceea ce fusese avizat de subordonați!
    Nenicule Robu, vinovăția sau nevinovăția inculpatului (asta ești în momentul de față) n-o  stabilești nici tu și nici ciracii tăi „fără prihană”, ci instanța, pe baza probelor din dosare. Dar până la sentința finală (posibil să fii curat ca lacrima), ești mai penibil ca Adrian Năstase, Liviu Dragnea și toți ceilalți aleși (parlamentari, președinți de consilii județene, primari), care la fel ca tine își clamau nevinovăția pe canalele de tembelizare în masă. Deoarece la vremea respectivă era o adevărată psihoză în rândul liberalilor și useriștilor, cum că nelegiuți cu ștaif există numai printre pesediști și tovarășii lor, nu mă îndoiesc că ai simțit o mare satisfacție să le-o tuflești ăstora, numai și numai lor, cu votul tău plebiscitar-neliberal.
    N.B.: În timp ce liberalii români se screm și cetățenilor nu le vine...prosperitatea, în Australia au fost reținuți de autorități peste 180 de piromani, printre ei copii cu vârste cuprinse între 12-14 ani, iar focul tensiunilor politico-militare dintre americani și iranieni se poate lesne transforma în cel de-al treilea război mondial. Cu certitudine ultimul din seria cataclismelor generate de politicieni iraționali  și generali găunoși, având în vedere cantitatea și puterea armelor de distrugere în masă...