Cultura sportului

  • Tipărire

La meciul Stelei Bucureşti cu echipa Concordia Chiajna au fost prezenţi doar 2.000 de spectatori, mai puţini şi de cât participau în timpuri bune la meciurile de handbal feminin al fostei mari iubiri băimărene HCM. După ce fotbaliştii lui Gigi Becali s-au calificat în dauna Spartei Praga în preliminariile Ligii Campionilor, mă aşteptam să fie la meci cel puţin 10.000 de spectatori. Dar n-au fost decât 2.000. Un stadion dezolant! Oare cum pot juca fotbaliştii într-un asemenea peisaj? Tot eu vă dau răspunsul, pentru bani.
Şi totuşi care ar fi cauzele lipsei de spectatori, de microbişti, pe stadioanele şi în sălile româneşti?!

În primul rând pentru că nu se face sport de masă (mai puţin de câteva săptămâni de când tinerii sunt în căutarea Pokemonilor, glumesc desigur) ca pe vremuri când era Daciada, deci 4 milioane de tineri fac orice în afară de sport. Trebuie şi o cultură a sportului. Să te îndrăgosteşti de fotbal, handbal, tenis, atletism, rugby, box, gimnastică, dans sportiv, înot, etc. Să te îndrăgosteşti de marii sportivi care-l practică, să doreşti să ajungi ca şi Nadia, Ilie, Cătălina Ponor, Gabi Szabo, Simona Halep, Nicuşor Stanciu, Gică Hagi sau Leonard Doroftei.
Apoi ar mai fi o cauză sau chiar două, stadioanele şi sălile arată deplorabil iar pe stadion nu poţi să mergi cu familia numai dacă eşti inconştient, deoarece se înjură, se scuipă, se fumează mai ceva ca în bordelurile turceşti, se bat galeriile între ele, se aruncă cu fumigene şi multe alte rele.
Şi totuşi, pentru cei care vor să se lase de fumat, de alcool, de facebook, de calculatorul care le face atâta rău târându-i pe adolescenţi într-o lume virtuală, venirea în ceasul al doisprezecelea înspre sportul de masă, ar fi o soluţie. Comitetul Olimpic Român vrea să facă ceva. După cum au pornit sportivii români în primele două zile la Jocurile Olimpice de la Rio, e mai mult decât necesar!