România într-o tăcere suspectă !

  • Tipărire

Era o morala a unei fabule de-a lui Gr.Alexandrescu valabila pt.UE/Schengen etc. ,,noi vrem egalitate dar nu pt.catei !,, Cind un becisnic rupt in cur ia ceva ce nu-i al lui verbul adecvat e ,, a fura,, dar cind unul baban/puternic/dictator face asa ceva la scara mare, adesea regionala/statala si uneori continentala verbul uzual e ,,a insusi,, evantual ,,a transfera ,, dintr-un patrimoniu intr-altul sau/si ,,a integra,,. Acum eu cred ca mai indicat ar fi sa ne shedem cuminti/fericit/mindri pe coaie si, ca in cazul a shpe/numeroase chestii facute de ai nostri...plecati aiurea & asimilati de altii , sa ne falim cu imnul olandezo-mioritic-europenizat , fie el interpretat si de capelmaisterul de larga ciorculatie mondiala Abdre Rieu dupa care multora de-ai nostri le pica buza sau/si proteza (adulatia neconditionata  & prosternarea caracterizeaza acest neam aplaudac prin vocatie )


Chiar asa !


În ultimul timp se vorbeşte tot mai mai mult de furtul proprietăţii intelectuale, de plagiate, de însuşirea pe nedrept a unor bunuri mobile, imobile sau spirituale care... nu aparţin de niciun fel noilor beneficiari. Peste tot în lume se fură ca-n codru!
 Din Australia până în Olanda, via România. Olanda care nu ne-a lăsat să intrăm în Schengen deoarece suntem corupţi şi nu stăm bine cu justiţia! Dar ei!?
Să conjugam deci împreună verbul „a fura”... „Noi furăm? Voi furaţi...!? Ei „maastrichtienii”, fură?” Poate da, poate nu! Depinde de urechea şi de verdictul expertului! Expertului în muzică, desigur!
Un analist, sau mai mulţi analişti trebuie să ia problema în serios… să descopere dacă Municipalitatea din Maastricht (Limburg) ne-a sfeterisit, sau nu, imnul „Pe-al nostru steag e scris unire”. Nu ştiu sigur, dar tare îmi miroase a plagiat...
Să fiu mai explicit. Aş vrea să menţionez deci un fapt care m-a pus pe gânduri. O asemănare extraordinară între „Imnul Maastricht” interpretat de faimosul André Rieu şi orchestra sa şi „Pe-al nostru steag e scris Unire” - cântec patriotic dedicat Unirii Principatelor Române, Moldova şi Ţara Românească de la 1859. După câte ştiu, muzica îi aparţine lui Ciprian Porumbescu (1853-1883), iar versurile lui
Andrei Bârseanu, cu toate că pe site-ul Wikipedia se specifică clar faptul că „Imnul Maastricht” îl are compozitor pe olandezul Alphonse Olterdissen (1865-1923) şi a fost adoptat ca imn oficial de către Municipalitatea oraşului Maastricht (abia) în anul 2002.
Celebra melodie a compozitorului român Ciprian Porumbescu a devenit din 1912 şi imnul naţional al Albaniei (Himni i Flamurit). Albanezii menţionează cu mândrie numele compozitorului şi recunosc originea sa românescă. Oricum, asemănarea dintre cele trei variate este notabilă!
Greşesc oare!? Să facem comparaţie:

 IMNUL MAASTRICHT



 IMNUL ALBANIEI


  ORIGINALUL scris de Ciprian Porumbescu


Şi uite aşa! Tăcere totală! Românii trebuie să fie mereu cu ciocu’ mic, chiar dacă alţii ne fură pe faţă! Ruşii ne-au furat teritoriile şi tezaurul, norvegienii copiii, canadienii descoperirea insulinei, austriecii pădurile, iar domnii olandezi ne „fură” imnul pe care simpaticul Rieu şi audienţa lui din piaţa municipală din Limburg îl
cântă într-o veselie cu mâna pe inimă!
 Iar, alde noi, ca să demonstrăm că suntem europeni cuminţi şi cu botu’ pe labe, ne preocupăm numai de criticarea justiţiei interne, a parlamentarilor de toate culorile, de plagiatele autohtone de doi lei şi de cărţile scrise în puşcărie...
P.S. Poate vom descoperi în curând că Ciprian Porumbescu l-a plagiat pe... Alphonse Olterdissen!