Un semnal de alarmă

  • Tipărire

„Preţuri europene, fiţe americane, salarii africane pentru români!” acesta este titlul unui ziar transilvănean. Aşa este. Pe „Radio România Actualităţi” se spune în buletinul de ştiri de la ora 10,00 din data de 25 aprilie că „sunt oraşe care au rămas fără medici generalişti, de medici de specialitate nici nu poate fi vorba iar munca lor o fac medici pensionari pasionaţi, unii octogenari!”, apoi mai vedem pe toate canalele de ştiri  „Academia infractorilor” şi racolarea membrilor ei şi ajungând aici gândul mă duce vrând-nevrând la educaţie. La educaţia noastră cea de toate zilele! Şi din nou mă uit cum Consiliul Naţional al Audiovizualului suportă împreună cu noi abonaţii emisiuni gen „Ferma vedetelor”, „Acces Direct”, „Mireasă pentru fiul meu”, emisiunile lui Măruţă, Capatos, Bahmuţeanu, Mădălin Ionescu şi aş putea continua la nesfârşit această listă de emisiuni la care se uită copiii noştri, din care apoi îşi aleg idolii!

Despre învăţământul actual aş dori eu să fac vorbire, un subiect pe care l-am evitat de mult timp, lucrând în sistem ca învăţător şi nedorind să supăr pe nimeni! Dar aşa nu se mai poate! Există o limită în toate! O ţară care nu investeşte în învăţământ este o ţară săracă şi automat devine dependentă financiar şi intelectual mai marilor puteri economice ale lumii. Cu alte cuvinte este „la mâna altora”. Ştim cu toţii că la simularea naţională la clasa a VIII-a din acest an şcolar procentul de promovabilitate a fost sub 50%. Cum să remediezi această situaţie când elevii nu vor să vină la consultaţii iar unii profesori de abia aşteaptă să termine orele şi să plece acasă! Aceşti ultimi colegi lucrează cu „obiecte” nu cu suflete şi destine! Şi cum ministerul de resort face tot felul de radiografii din „turnul lui de fildeş” au postat rezultatele studiului PISA unde descoperim că cele mai bune rezultate le au ţările asiatice. România este pe locul 45 la matematică din 65 de ţări. La limba română, ţara noastră se află pe locul 50 din 65 de ţări monitorizate. Concluziile le veţi trage dumneavoastră. Vă spun doar că aceste ţări fruntaşe gen China, Singapore, Elveţia, Olanda pun accent pe SELECTAREA şi FORMAREA PROFESORILOR, prioritizând investiţiile inclusiv băneşti ( salariu mare, cursuri de formare, bază materială, prime )  ÎN CALITATEA DASCĂLILOR. Apoi aceste ţări au o ARIE DE SELECŢIE mare. La noi este tocmai „viceversa”. Să vă spun un fapt real întâmplat anul trecut la Concursul Naţional de titularizare când un cadru didactic care a participat ( din Maramureş ) a obţinut nota 3 şi ceva şi nu a reuşit să ocupe post în satul natal aşa cum îşi dorea, dar la repartizarea locurilor rămase libere a prins oraşul, adică Baia Mare! Şi dumneavoastră mai vreţi rezultate! Şi aceste mişcări de personal sunt în detrimentul calităţii actului educaţional şi moralului elevului, cât şi faptul că directorul şcolii este nevoit să acorde ore în completarea normei didactice de 18 ore ( cu acordul inspectoratelor ) unora care predau educaţie tehnologică sau franceză şi sunt nevoite să solfegieze 4 ore pe săptămână. Cum?! Mă întreb şi eu de prin 2000! Pe lângă toate acestea vă mai reamintesc faptul că în 25 de ani s-au perindat 20 de miniştri, iar Legea Educaţiei Naţionale s-a schimbat de 60 de ori!
 Şi acum ceva concret, predau la clasa I iar mult discutatele manuale digitale au ajuns la şcoala mea cu o zi înainte de încheierea semestrului I! Şi pe deasupra sunt destul de modeste ca formă şi conţinut iar elevilor ( de doar 8 ani ) li se cere să adune, să scadă, cu trecere peste ordin, să citească cursiv dar... NU POŢI SĂ-I LAŞI REPETENŢI pe cei care din diferite motive nu fac faţă acestor cerinţe din curriculum. Doar din clasa a II-a.
Câte aberaţii pe bieţii dascăli şi părinţi, câţi mai sunt pe acasă! Şi fiindcă subiectul doar l-am deschis, cu voia dumneavoastră, o să-l dezvolt data viitoare!