De sub imperiul resemnarii

  • Tipărire

In lumea in care ne este dat a trai acum s-a instaurat, s-a inscaunat Resemnarea. E ca o molima, e ca o pecingine. Tot ce atinge distruge. De la oameni de topate felurile si marimile, pana la peisaje. Totul incepe-n jur sa aiba patina de vechime, rutina destrama tot.
Intr-o astfel de lume traind sansele sa devii sau macar sa redevii tu insuti devin sau raman infime. Pentru ca oameni prea multi si-au pierdut busola existentiala, pentru ca prea multi nu mai stiu incotro s-o apuce. Mult prea multi s-au pierdut increderea in ei insisi.

Este una sa poti sa vrei si este cu totul si cu totul altceva sa poti sa vrei! Una e una si alta e alta. De cu totul altceva vorbim cand vorbim de ele, la cu totul altceva ne referim cand vorbim de fiecare in parte.
M-am intrebat de multe ori care-i cea mai mare neputinta dintre cele doua, cea mai tare tara ? Care dintre ele ne domina fiintarea, existenta cotidiana, care este intaia dintre ele ? Ca si-n povestea cu oul si gaina la inceput n-am aflat inca. Dar am aflat ca nu tot ce zboara se mananca si ca o neimplicare directa in ceea ce ni se intampla in jur si in viata poate avea efecte immediate si pe termen lung greu de imaginat sau de reparat.
Ma intreb mereu care-i cea mai mare problema a celor din jurul nostru ? Ce nu Pot ei mai intai sa faca? Ce nu Vor ei mai intai sa faca? Nu pot sa Vrea, sau nu vor sa Vrea? Nu vor sa Poata, sau nu pot sa Poata?
Sunt intrebari aparent fara raspuns, intrebari sicanante, intrebari cu raspunsuri intortocheate. Nimic mai fals! Sunt intrebari cat se poate de firesti pentru cineva care nu s-a resemnat in el insusi, cu o lume intreaga. Sunt intrebari care-ar trebui sa-i framante pe toti cei din jurul nostru, pe noi insine.
Traim intr-o lume in care visul nu mai este moneda de schimb, in care a mai fi tandru sau a mai scrie versuri pare desuet si neimportant in comparatie cu masina racnet a nu stiu carui bisnitar protejat de politistii desi ai zilei sau de ghiulurile unui anume fiu de demnitar cu burta resfranta peste curea.
In lumea in care ne este dat a trai acum s-a instaurat, s-a inscaunat Resemnarea.