The Best bookmaker bet365 Bonus

„Primăvara sentimentelor”, o antologie dedicată primăverii şi frumuseţii umane!


A trebuit să treacă ceva timp ca să constat eleganţa şi profesionalismul de care dă dovadă editorul Ioan Romeo Roşiianu în realizarea antologiilor pe care le girează. În prag de primăvară şi mare sărbătoare, de Duminica Floriilor şi apropierea Învierii Domnului Iisus Hristos ne-a cadorisit cu antologia „Primăvara sentimentelor”, editura „eCreator” Baia Mare, colecţia „Antologica”, aprilie 2021. Este un proiect generos pe care îl va continua imediat cu o altă antologie „Emoţii de vară” şi presupun că şi cu celelalte două anotimpuri care au rămas din anul pandemic 2021!
Ce surprinde de la bun început este lipsa balastului, a cuvintelor fără rost, a CV-urilor pe care unii confraţi doresc să le afişeze cu orice preţ, dacă se poate şi cu o fotografie din tinereţe, de multe ori curriculum vitae ocupând un spaţiu mai mare decât opera sau materialul dat pentru publicare.


În cele peste 500 de pagini (poezie, proză, eseu, cronică literară) sunt publicaţi un număr de 83 de autori, în ordine alfabetică, aşa cum ne-a obişnuit editorul de ceva vreme iar materialele propuse de majoritatea celor antalogaţi sunt de actualitate, sunt în ton cu anotimpul reîntoarcerii naturii la viaţă, a reînvierii noastre spirituale!
Poeta Petronela Apopei  deschide periplul scriitoricesc şi ne propune un număr de 6 poezii printre care şi „Sete de Dragobete”, din care am reţinut versurile: „fiorii se-ntrec, cavalcadă albastră,/vulcanii tăcuţi, s-au aprins, se preling/trăirea-i mirarea sublimă, măiastră,/vreau setea de tine, cu tine s-o sting...”
Un text incitant, în proză, ne propune Daniela Baciu şi este dedicat: „...bărbaţilor din viaţa mea. Celor care m-au iubit...celor care nu m-au iubit...în egală măsură le sunt datoare. Datorită lor sunt femeia de astăzi”.
Poetul Francisc Edmund Balogh ne propune un număr de 5 poezii printre care şi poemul „Azil nocturn” în care face referire la starea actuală a poeţilor şi a operei lor: „Corbii poeziei/metamorfozaţi/incomplet ca îngeri,/dau târcoale/ochiului nopţii,/poeţii beau/vinul versurilor/până la ultima picătură/de nădejde,/lumina zilei/un azilant cronic/în spatele/cortinei întunericului,/tăcerea/precum mâlul!!!”
Băimăreanca Maria Berciu ne propune proza scurtă „Eva!” scrisă cu dezinvoltură, în ritm alert, cu un final fericit pentru personajul principal al povestirii, aşa cum este şi Domnia sa în viaţa de zi cu zi.
Poeta Elena Borcuti participă la antologie cu un număr de 6 poezii, toate având ca temă primăvara. M-am oprit la două strofe din poezia „8 Martie”: „Renaşti şi tu cu primăvara/Ce fiorul frigului dezgheaţă/Natura de iarnă sleită/Îţi aşteaptă impulsul la viaţă.//Un soare pe cer străluceşti,/Ce căldură radiezi şi lumină/Edificiu trainic clădeşti/În suflete putere şi dragoste sublină”.
O altă băimăreancă, tânăra şi talenta poetă Octavia Brad se prezintă cu un număr de 7 poezii de dragoste: „Ar vrea să mă cheme Oglinda/Să-mi arate începuturile din tine/Când dai şi accepţi plângi şi iubeşti/Şi alegi să trăieşti în trecuturi.//Nici vise nu am pentru mine/Boala ce face reflecţia nulă/Respir să mă nasc în puteri/Să pornesc în căutări de cuvinte”.
Iulia-Maria Ciherean ne propune un text despre simboluri şi credinţe tradiţionale româneşti, despre personaje populare cum ar fi Baba Dochia: „...despre care s-ar crede că are origini dacice, că ar reprezenta zeiţa fertilităţii şi că ar fi protejată de Zeul Soare”.
Poetul Ionescu Cioată participă cu un număr de 3 poezii, cu tematică religioasă: „Din ce în ce-i mai grea povara vieţii/Şi crucea ce o port s-a îmbibat în sânge,/Nu mai văd drumul în ceasurile dimineţii,/Prea multă suferinţă-n viaţa asta ajunge!” („Povara vieţii).
Poetul lăpuşan Grigoraş Ciocan participă la prezenta antologie cu un număr de 8 poezii, majoritatea  religioase: „Prea Sfântă Treime, miluieşte-ne pe noi,/Doamne curăţeşte păcatele noastre grele/Fii bun, scoate-ne din răutate şi nevoi/De timpurile ce le trăim, de greşelile mele./Eu n-am alţi Dumnezei, la Tine mă închin,/Primeşte Doamne smerita mea rugăciune/În numele Tatălui şi Fiului, Duh, Amin!” („Prea Sfânta Treime...”).
Poeta Mihaela Delia Copândean propune un număr de 7 poeme. În poezia „De ce iubesc poezia?” aflăm că n-ar putea trăi fără poezie, că n-ar putea afla frumosul din lume, că n-ar fi aproape de cei dragi şi de Dumnezeu: „De ce iubesc poezia?/Pentru că este felul în care ajung/să-i sărut tălpile lui Dumnezeu,/eu mă duc rar în biserici, sunt turist,/privesc icoanele, vorbesc cu preoţii, stau în lumina de vitralii,/aprind lumânări, mă reculeg în umbra statuilor, pipăi peretele închis,/în temple stau înşiraţi sfinţii la cruci, eu sunt un biet proscris,/la poalele Domnului meu ajung tot în scris”.
Un alt tânăr maramureşean care bate la porţile afirmării este Florin Dragomir care propune prezentei antologii un număr de 4 poezii. Se întreabă, justificat „Ce este poetul?” Aflăm şi răspunsul din poezia cu acelaşi titlu: „Ce e poetul?/Poetul adună în rime cuvinte din mare/Se scutură de praf de stele, făcând stele să zboare/ eu nu ştiu...”.
Poeta Valentina Geambaşu este prezentă cu un calup de 7 poezii. În poemul „Printre gânduri” aflăm dorinţa poetei de a trăi cât mai multe primăveri alături de iubitul ei: „În braţele nopţii mă cuibăresc/În ramuri fragede de gând,/Vreau încă primăvara s-o trăiesc/Când zilele se duc rând pe rând.//Plânse frunze adun în palmă/Amintiri se zbat în pântece plâng,/Eu trăiesc iubite o veche karmă,/Cu tine rătăcind prin ochi de gând”.
Scriitoarea şi profesoara de limba română Caliopia Hodorogea din Iaşi ne propune un fragment din piesa dramaturgică „Vieţi duble”, unde personajul principal Sonia poate fi chiar autoarea piesei de teatru.
Poeta Lăcrămioara Iva se prezintă cu un număr de 13 poezii. Mi-a plăcut mult poezia „Înavuţire” pe care vi-o propun şi dumneavoastră: „Eram atât de îndrăgostită/încât înghiţisem un ochi de rouă/crezând că-i al tău./Acum am trei ochi/şi văd cum păsările/încondeiază cerul cu versuri./Cine ştie, poate într-o zi/voi înghiţi soarele/crezând că-i sufletul tău!”.
Poetul Daniel Luca ne propune un număr de 6 poezii, care mai de care mai frumoasă. Exemplific: „Vreau să fiu o păpădie/în inima ta/bătăile ei/să mă împrăştie în tine/să te ating în cele mai adânci locuri/şi să renasc mereu/până vei deveni o păpădie” („Păpădie”).
Scriitoarea Nadia Urian Linul propune un text cu un mesaj puternic, ce poate fi predat atât elevilor din ciclul primar cât şi gimnazial: „Cum să ocrotim păsările?” şi vine cu argumente în a ocroti păsările care stârpesc duşmanii livezilor de pomi fructiferi, în cazul de faţă al cireşilor.
Un alt „greu” al antologiei „Primăvara sentimentelor” este Daniel Marian: „...marţea e pentru înfipt măseaua de minte/în inimă poate aşa mai vii de acasă//şi tot marţea te vor desface să vadă/dacă tu chiar ai prins trenul de marţi//hotărât lucru pentru cine/nu se teme de marţi/se va teme de acum încolo//marţea nu e pentru poezie” („Marţea nu e pentru poezie”).
Poeta băimăreancă Daniela Micu este prezentă cu poezii recente care preaslăvesc anotimpul primăvara: „Când m-am născut întâia oară/Cred că era o zi de primăvară/Căci lutul ce-mbracă trupul meu/Are părţi ce-nmuguresc mereu//(...) Primăvara o port pretutindeni,/Căci sângele o are din străbuni/Şi nimeni nu o simte mai bine,/La fel ca inima ce bate în mine...”(„Parfum de primăvară”).
Scriitorul Cristian Gabriel Moraru este prezent cu „Stihuri de primăvară”, „Emoţie de primăvară” , cu „Flori de primăvară”, cu un „Sonet primăvăratec” şi chiar cu un „Mărţişor liric”. În poezia „Horă de taină” aflăm ce face poetul primăvara: „De când s-a-mprimăvărat,/Eu horesc pe înserat/Horă tainică, de vis,/Despre-al inimii abis.//Numai stelele în cale/Parcă-s mistice pocale/Din care beau arhanghelii/Atuncea când se simt cheflii”.
Poetul Nicolae Nistor, este prezent cu 5 poezii care te încântă, deşi poetul vorbeşte despre scurgerea timpului, despre bătrâneţe: „nu lega bătrâneţea de gard/ca un cal obosit de atâta muncă/pe furtună cad frunzele de orice fel/indiferent de vârstă/nu lăsa calul bătrân să doarmă prea mult/pune-l să tragă cu mintea fiecare speranţă/să priceapă tinerii de ce brazda are matematica lui Pascal/iar adâncimea are filozofia ei/şi mai ales lasă frâiele libere/că nu se ştie când un cal bătrân/îl apucă pandaliile şi/te aleargă timpule de nu te vezi/cum aleargă un tânăr o fecioarî/care înoată în roua ierbii de primăvară” (Brazda lui Pascal”).
Poeta băimăreancă Aurelia Oancă propune un număr de 5 poezii dedicate anotimpului primăvara, una mai frumoasă decât alta. Exemplific cu trei strofe: „De vrei să vezi cum vine primăvara,/Adună verde în privirea ta,/Ascultă-i vântului trezit, vioara/Ce armonii celeste va purta.//Cu jucăuşe note printre ramuri,/Va pune muguri care duc în ei,/O sevă din adâncuri ce în flamuri,/Atârnă tremurând mici ghiocei.//De vrei să vezi cum vine primăvara,/Îmbracă straiul ei multicolor,/Aruncă un covor de flori în ţară/Care-o primeşte-n suflet cu mult dor.” („De vrei să vezi...”).
Scriitoarea Roxelana Radu propune două texte scurte „Între ceruri şi pământ” în care face vorbire de Bucovina, oraşul Rădăuţi şi mănăstirea Dragomirna iar cel de-al doilea numit „De la bocet la Vivaldi” este o pledorie pentru negustorii şi oamenii portului Mangalia, o „lume pestriţă” cum îi numeşte autoarea.
Poeta Aurelia Rînjea se prezintă cu nu mai puţin de 10 poezii. Suflet candid, o iubitoare a frumosului din oameni, o poetă romantică prin excelenţă ne surprinde plăcut de fiecare dată. Exemplific: „Cu graţie de balerină/Dimineaţa respiră zorii/Printre genele de vişin/Paşii ei sfioşi/Îmbrăcaţi în tăceri albe/Scrie pe tăbliţa sufletului/Cu inocenţa/Acestei primăveri” („Tăceri albe”).
Poetul Ioan Romeo Roşiianu propune două dintre scrisorile, de acum cunoscute ca stil şi abordare, inconfundabile şi cu mesaj sfâşietor: „Scrisoare despre moartea care se plimba aseară pe stradă” şi „Scrisoare despre porumbei şi umbra speranţei în zbor”. Dacă în primul poem vorbeşte despre situaţia tristă în care se află omenirea prin necredinţă şi molimele care au apărut pe pământ, fiind un poem în care descoperi tristeţea şi deznădejdea poetului: „Aşa a fost, Iubito, şi simt că-ntre patru pereţi mă strânge pielea zidului/carnea mea e ca tencuiala pe oasele acum mai bătrâne ca ieri/şi pielea-mi ţine oasele să nu se împrăştie când merg pe aleea ce duce spre tine/de după tufe mă pândesc cu ochi hulpavi cei care n-au agonisit nimic pentru viaţă” în cel de-al doilea se observă o undă de speranţă ce vine prin credinţă şi mântuire: „...atunci am înţeles de ce Duhul Sfânt a ales/să se-ntrupeze-ntr-un porumbel, Iubita mea/atunci am înţeles că rolul meu e să hrănesc sălbăticiunile lumii acum/atunci am înţeles că unde există credinţă există speranţă”.
Scriitorul Ică Sălişteanu şi-a luat partea leului, participă atât cu poezie cât şi cu cronică literară (recenzii, prefaţă sau postfaţă) la cărţile pe care le-a primit şi studiat. Mă opresc la ultimul poem pe care-l publică în „Primăvara sentimentelor”: „Câinilor care mă latră le dau/carnea mea putrezită de vicii/repetate ori de câte ori a fost ocazia./Le promit şi oasele mele şubrezite/şi îi rog să le sfărâme cu delicateţe/şi tandreţe./Atâta îi rog/şi jur că niciodată/nu o să le mai zic huo şi marş”.
Scriitoarea Elisabeta Scurtu este prezentă cu un fragment din romanul „Garduri pentru păsări” iar poeta Ana Maria Ursan cu un grupaj de 3 poezii, în care vorbeşte despre „viaţa parşivă”, despre iubire şi trecerea timpului: „Aleargă clipele în draci/Aleargă de nebune/Mă simt stingheră/Mă simt/Ca un cărbune/E-un maraton-n-a mea clepsidră/Dar eu zâmbesc/Şi tac/Încercând să număr, fir cu fir, în pripă.../Degeaba...din ele.../Pe tine te refac” („Iubindu-ne pe rugi).
Poeta băimăreancă Cornelia Vaida este prezentă cu 10 poezii din care vă supun atenţiei câteva versuri din poemul „Îndemn”: „Haideţi să zdrobim toate crucile,/Astfel ca viitorii Cristoşi/Să nu avem pe ce-l răstigni!”.
Şi ultima la care am să mă refer (sper să nu se supere cei pe care nu i-am amintit, fie pentru că sunt foarte cunoscuţi dar şi din lipsă de timp!) din cei peste 80 de autori, ultima şi în antologie este poeta Loredana Zeller care este prezentă cu 10 poezii. Inegale ca valoare, aflăm din poezia „Mai ştii...” că anotimpurile se succed cu o viteză ameţitoare, că doar omul îmbătrâneşte şi se ofileşte asemeni florilor: „geneza primăverii se usucă,/petalele mor sub cerul înnorat,/Şi zboară pe unde-apucă,/Sub cerul supărat şi-nlăcrimat.//E legea tainică a firii/Petalele să cadă rând pe rând,/Poveste tristă, ca a omenirii:/Mereu rămâne cineva plângând”.
Felicitări editorului şi scriitorului Ioan Romeo Roşiianu, felicitări celor 83 autori antologaţi în această carte-bijuterie pe care o s-o păstrez cu bucurie alături de celelalte ce poartă marca „eCreator”!


Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The best bookmaker bet365

Free Premuim Templates by BIGTheme

Copyright © 2009-2021  StirileMM.ro