The Best bookmaker bet365 Bonus

Crăciunul odinioară în Lucăceşti pe Someş, jud. Maramureş


Încă de la începutul lunii decembrie, bărbaţii taie porcul de Crăciun, se fac cârnaţii şi caltaboşii, se pune slănina la murat, capul şoldanului se pregăteşte pentru răcituri, carnea tocată se pune la rece pentru a fi folosită la prepararea chiftelelor, a sarmalelor, la ciorbă. Slănina de sub pântece se face jumări, iar unii gospodari lasă, la cererea gospodinelor şi şuncă. Femeile se apucă de spălatul geamurilor, bărbaţii bat covoarele, se face o curăţenie generală în case, se pun ştergarele, feţe de masă cu ciur sau pene, fironguri. Cu două zile înainte de Ajun se face în cuptor pită, cozonaci, colaci şi coci sau pupeze pentru colindători. Se pregăteşte „Steaua” pentru băieţii care vor colinda cu ea tot satul.
Odată sosit Ajunul Crăciunului, pe înserat, copilaşii, adunaţi în grupuleţe de câte 2 – 3 copii, în funcţie de vârstă, grad de rudenie, prieteni de la şcoală, încep să colinde pe la fiecare casă pe un traseu stabilit de acasă. Se colindă de obicei colinzi scurte pentru a putea „cuprinde” întregul sat. Se aud colinde precum „Steaua sus răsare”, „Trei păstori”, „Astăzi s-a născut Hristos”, „Iată vin colindători”, „Trei crai ai pământului”, „Măruţ strămurat”, etc.După terminarea corinzii spun „Răspunsul stelei” pentru a primi bănuţi de la gazdă. O variantă al acestuia ar fi:


Iată Irod Împărat
Grea oaste a ridicat,
Mulţi coconi mici a tăiat!
De la doi ani mai în jos
Ca să-l taie pe Hristos.
De la doi ani mai în sus
Ca să-l taie pe Isus.
Pe Isus nu l-au tăiat,
Dumnezeu l-a apărat.
Iată şi Steaua noastră luceşte
De la Răsărit vesteşte.
Om bun să te veseleşti
De vestea ce o primeşi
Şi Crăciunul să vă fie
La mulţi ani cu bucurie!
La mulţi s-aveţi folos
De Naşterea lui Isus Hristos!”
La casa parohială, la dascălii din sat, la primar şi alţi intelectuali ai locului, colindătorii au grijă să colinde un repertoriu ales, colinde mai grele, cum ar fi „Din an în an”, „Ce vedere minunată”, „Aseară pe-nserate”, „Din raiul cel luminos”. Micii colindători sunt răsplătiţi cu coci, mere, dulciuri sau bani. La ieşirea din casă salută cu „Lăsăm pe Dumnezeu cu dumneavoastră”!, iar gazda le urează „Să creşteţi mari, s-aveţi noroc!”
Pe la miezul nopţii încep să colinde feciorii satului, întotdeauna primul colindat este preotul, după care merg la casele unde sunt fete de măritat. Acestea îi aşteaptă cu o masă de pe care nu lipseşte colacul cu băniţă, prăjituri şi oiaga cu horincă de prune. Un tânăr răspunde colacul, de obicei este tânărul care are gânduri serioase de însurat cu fata respectivă. Fata la rândul ei îi mulţumeşte de urările făcute şi îi invită să servească din bunătăţile de pe masă făcute de ea, ca să demonstreze cât de bună gospodină este.

Rândurile de feciori încep colindatul afară la uşa fetei cu colinda :”Deschide uşa, creştine”, iar gazda deschide uşa şi îi pofteşte în casă. După ce termină corinda se începe „Răspunsul” colacului. După „Răspunsul colacului” ”,unul dintre feciori închină fetei cu un pahar cu horincă, iar fata trebuie să le mulţumească. Feciorii încep să închine cu gazda şi între ei pe cântecul „Şi-acum, frate, hai să bem, /Vivat să trăiască!/ Să trăiască să-nflorească /Toată adunarea noastră,/ Vivat să trăiască!” apoi se mai colindă două – trei colinde, în funcţie de atmosferă şi primirea de către gazde. De obicei se colindă: „Ce vedere minunată”, Iosif cu Maria-intra”, „La nunta ce s-a-ntâmplat”, „Colo sus pe vremea ceea”.
Răspunsul colacului era rostit de către unii din feciorii pregătiţi de însurătoare, adică cu armata făcută, care avea servici şi deci oarece independenţă financiară şi consta în versurile:

Staţi feciori şi ascultaţi
Cuvântul neascultat
Bine-n samă nu-i luat,
Că noi, de când umblăm, cântând, corindând,
Gazda bine s-o fost aflând,
Cu mese-ntinse, cu făclii aprinse
Cu scaune pângă dânsa,
Pe noi bine ne pătrânsa
Cu-n colac mândru de grâu
Peliţa lui Dumnezău…
Dară noi, când vedem colacu aista,
Gândim că-i stogu cu parta
Numai că stogu nu poate fi
Pentru că paiele şi turmăta nu-s aci
Şi noi, aiasta nu o poftim
Că de ar fi stogu cu parta;
În paie ne-am împiedeca,
În turmătă ne-am îneca.
Dar se sculă jupânul gazdă,
Din zori, din cântători,
Şi ciocăni pe la cheutori
Marsă-n grajdurile sale
Scoase opt junci, cu coarne lungi,
La picioare potcoviţi,
La mijloc împrejmuiţi
Cu fir de mătase
Împletit în şase
Şi iară să luară, să dusără
Şi abătură nouă babe gârbovate
Cu nouă fiere-ncârligate
Şi secerară holda;
De pe mănunchi pe snop,
De pe snop pe cruce,
De pe cruce pe stog,
De pe stog pe arie,
Arie mândră şi frumoasă.
Bucură-te gazdă şi te veseleşte
Că ţi-o venit corindători
Tăţi cu puşti şi cu pistoale
Cei mai mulţi cu mânurile goale.
Să ajungem multe zâle bune
Şi mulţi Crăciuni fericiţi!
În timpul “Răspunsului” cu un cuţitaş personal tăiau o bucată din colac pentru a fi înmânată fetei căreia i s-a răspuns colacul, alături de un pahar de horincă, urmând ca fata să mulţumească feciorului cum va şti ea mai bine.
Câteva mulţămituri ale fetelor, culese de la femei mai bătrâne din Lucăceşti, cum ar fi Anica lui Aurelu lui Dragoş vă prezentăm mai jos:

1) Io cu drag ţi-aş mulţămi
Da mă tem că nu ţi-oi şti
Că-s o gură singurea
Şi mă tem că nu ţi-oi putea.
Da mulţumească-ţi mai cu foc
Firuţul de busuioc,
Mulţumească-ţi încă-odată
Frunzuliţa de muşcată
Că-s tânără nemăritată.
Da mulţumească-ţi mai cu chin
Firuţul de rozmarin
Că-i cu frunzuliţa deasă,
Ieguţa-i plină pe masă
Eu vă închin la toţi din casă:
Hristos în mijlocul nostru!


2) Pe cel deal cu viorele
Cântă două păsărele
Ele cântă-n glasul lor,
Mulţumesc feciorilor!
Ele cântă-n voie bună
Vă mulţumesc la toţi împreună.
Hristos în mijlocul nostru!

3) Aţi venit a colinda
Mulţumita vi-oi da.
Trandafir de lângă curte
Nu voi spune feciori multe
Ci voi spune mai puţine
Precum aşa se cuvine.
În această seară mare
Noi ţinem o sărbătoare.
Seara asta de Crăciun
Ziua lui Hristos cel bun
Ziua Lui noi o cinstim
Naşterea i-o preamărim.
Eu vă doresc de-acum-nainte
Zile multe fericite!
La mulţi ani să trăiţi!
Pe la noi să mai veniţi!
Pe la case să umblaţi
Şi frumos să-i colindaţi!
Hristos în mijlocul nostru!

După ce se colindă vreo 2-3 colinzi, feciorii se ridică şi pleacă cu colinda: „ De la masă ne sculăm/Şi la gazdă ne-nchinăm...”
În prima zi de Crăciun toată suflarea satului nu lipseşte de la slujba religioasă, iar cine lipseşte ori „l-omburdat Crăciunul” ori e considerat ateu. La ieşirea din biserică se constituie ad-hoc grupuri de colindători din perechi de tineri căsătoriţi, care se vor colinda unii pe alţii până la Bobotează. Tot atunci îşi fac planuri unde vor petrece Revelionul, legând prietenii trainice pentru anul ce urmează să vină.
Colindatul cu toate obiceiurile Sărbătorilor de iarnă a fost conservat mai bine ca alte obiceiuri, dar totuşi azi parcă a luat calea unui accentuat proces de dezagregare. O serie de obiceiuri frumoase, cum era începerea ritualică a colacului nu se mai practică, colindatul feciorilor s-a simplificat reducându-se mai mult la petrecere cu mâncare şi băutură, dar şi mai trist este că populaţia Lucăceştiului a scăzut foarte mult,iar dovada cea mai elocventă este că în anul 2010 este pentru prima dată simultan, având în vedere că vin copii din două sate: Lucăceşti şi Dăneştii Chioarului.
Procesul de dispariţie treptată a obiceiurilor se datorează mutaţiilor profunde petrecute în viaţa materială şi spirituală de astăzi a oamenilor care trăiesc la sat cât şi condiţiilor sociale tot mai grele.
Această perioadă a anului este cea mai tainică şi înălţătoare, iar prin farmecul arhaic al colindelor, prin duhovniceasca legătură a omului cu Dumnezeu, ne legăm sufleteşte de glia strămoşească şi ţară, de Dumnezeu şi Pruncul Isus.

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The best bookmaker bet365

Free Premuim Templates by BIGTheme

Copyright © 2009-2021  StirileMM.ro