Cenaclul Scriitorilor Maramureş a luat denumirea marelui povestitor Petre Dulfu

  • Tipărire


La şedinţa din 11 noiembrie a Cenaclului Scriitorilor, doamna preşedinte Florica Bud a propus ca cenaclul pe care-l păstoreşte de ceva vreme să se numească Petre Dulfu. Toţi cei prezenţi au fost de acord, mai ales că, vorba lui Dragomir Ignat, trăim într-o societate unde, indiferent de domenii, întâlnim zilnic zeci de „păcălici”, descendenţi ai eroului lui Petre Dulfu – Păcală!
La manifestarea de sâmbătă a citit poetul-geolog Ioan Potop din volumul „Tărâmuri sufleteşti” un număr de 20 de poezii: „Lampa din pre şi postfaţă”, „Unica energie”, „Schimbarea nisipului în clepsidră”, „Transcenderea locuirii”, „Chemarea gliei”, „”Lumina în expansiune”, „Vestea naturii”, „Interes ţintit diferit”, „Vrednicia spiritului”, „Căile atitudinii”, Iubire fără alunecuş”, „Nădejdea ivită la răspântii”, „Fapta din patimă”, „”Îndemnul refuzat”, „Căpriorul rănit”, „Nemărginirea-i la îndemână”, „Utopii relevate”, „Vibraţii şi rezonanţe”, „Trăirea în comuniune”, „Iluzia puterii nelimitate”.


Au urmat discuţii pe seama poeziilor ascultate. Gelu Dragoş spune că s-au citit „versuri filosofice, poetul pendulând între vechea filosofie şi imperativele prezentului”, remarcă muzicalitatea versurilor dar şi faptul că apelează la prea mulţi termeni ştiinţifici; Vasile Tivadar îl felicită pentru temele abordate în volum şi îl îndeamnă să scrie eseuri pe aceste teme, să nu se chinuie a versifica; Ioan Meteş Morar Chelinţanu afirmă că a mai văzut „acest gen de poezie la Vasile Morar, numai că temele diferă”; Dragomir Ignat consideră că Ioan Potop are „un mod ciudat de abordare a poeziei, există multă filosofie în cuprinsul cărţii iar versurile lui sunt un imn închinat teluricului şi nu celestului” iar ca obiecţie spune că „aş face altfel versurile deoarece rima comună estompează ideea filosofică, pune piedici mesajului final”; Ioan Şiman apreciază titlul volumului „Tărâmuri sufleteşti” şi zice că autorul a făcut progrese evidente. Îi place modul cum pune problemele vieţii iar „bogăţia de idei cuprinsă în carte este o altă calitate a autorului”. Atrage atenţia asupra rimei monotone care „nu ţine de cântec, de muzicalitate”, deci „rima şchiopătează”, o altă problemă ar fi „prozodia care trebuie să aleagă ritmul, adică după un număr de silabe, vine o silabă lungă în plus, etc”. Au mai luat cuvântul Ioan Profeanu şi Mihai Epli, ultimul citind şi o poezie din creaţia proprie. Peste două săptămâni nu va avea loc şedinţă deoarece doamna Florica Bud este prinsă cu treburi literare în Bucureşti şi nimeni nu şi-a asumat conducerea şedinţei cenaclului în lipsa Domniei sale.