Analiza privind starea de conservare si modalitati de punere in valoare a patrimoniului cultural din judetul Maramures

  • Tipărire


Patrimoniul Cultural Naţional reprezintă ansamblul resurselor moştenite, identificate ca atare, indiferent de regimul de proprietate asupra acestora, şi care reprezintă o mărturie şi o expresie a valorilor, credinţelor, cunoştinţelor şi tradiţiilor aflate în continuă evoluţie; patrimoniul cultural naţional cuprinde toate elementele rezultate din interacţiunea dintre factorii umani şi naturali, de-a lungul timpului.

Teoriile culturale contemporane consideră patrimoniul cultural drept o parte a Patrimoniului,

domeniu în care patrimoniul cultural se completează armonios cu patrimoniul natural. Împreună, cele două subdomenii constituie moştenirea pe care fiecare generaţie o lasă urmaşilor. În această schemă logică, subdomeniul patrimoniului cultural cuprinde patrimoniul cultural material – cel imobil (monumentele istorice) şi cel mobil (mai ales bunurile culturale aflate în muzee şi colecţii) – şi patrimoniul cultural imaterial.

Activitatea instituţiei noastre din anul 2013 s-a desfăşurat în conformitate cu obiectivele cuprinse în Programului de Guvernare 2013-2016.

I. PATRIMONIUL CULTURAL IMOBIL

Patrimoniul cultural imobil constituie o componentă valoroasă a patrimoniului cultural, atât în ceea ce priveşte valoarea materială directă, cât şi în raport cu posibilităţile de inserţie a unor componente extraculturale. Trebuie menţionat că patrimoniul cultural imobil este o sintagmă care desemnează ceea ce, în termeni generici, poartă numele de monumente istorice şi include nu doar monumentele istorice, ci şi ansamblurile şi siturile istorice. Patrimoniul cultural imobil nu se limitează la patrimoniul construit, sintagmă care exclude cele mai multe dintre siturile arheologice. Toate aceste delimitări şi definiţii sunt foarte clar stabilite prin intermediul unui corp de norme complet şi coerent formulat, care are în vedere întregul set de operaţiuni (cercetare, evidenţă, conservare, restaurare, punere în valoare) care alcătuiesc opera de protejare a patrimoniului cultural imobil. Mai mult decât atât, chiar legea-cadru în domeniu stabileşte că protejarea monumentelor istorice este parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială, turistică, urbanistică şi de amenajare a teritoriului, la nivel naţional şi local.

Potrivit Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificările şi completările ulterioare, monumentele istorice (monumentele, ansamblurile şi siturile istorice) sunt clasate în două grupe: grupa A, care include monumentele istorice de valoare naţională şi universală, şi grupa B, care le include pe cele reprezentative pentru patrimoniul cultural local.

Date statistice cu privire la situaţia juridică şi starea patrimoniului construit din judeţ, inclusiv zonele construite protejate:

 

a)      numărul total de monumente din judeţ şi clasificarea lor în funcţie de grupa valorică:

-număr total monumente cuprinse în LMI 2010 în judeţul Maramureş: 582

                  -grupă valorică A -180; dintre care 8 monumente înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO

                  -grupă valorică B – 402

-împărţite în 4 categorii:

I- situri arheologice: nr. total: 127, reprezentând 22 % din totalul monumentelor din LMI

      -grupa A- 22, reprezentând 17,3% din situri

      -grupa B-105, reprezentând 82,7 din situri

II-monumente de arhitectură: nr. total 416, reprezentând 71% din LMI

      -grupa A -145 reprezentând 35%

      -grupa B-271, reprezentând 65%

III- monumente de for public: nr. total 13, reprezentând 2,3%

      -grupa A- 3, reprezentând 23%

      -grupa B 10, reprezentând 77%

IV- monumente memoriale/funerare: nr. total 26, reprezentând 4,7%

      -grupa A-10, reprezentând 38,5%

      -grupa B- 16, reprezentând 61,5%

 

b)      Baza cadastrală: În perioada 2008-2009 au fost cartate toate monumentele istorice înscrise în LMI, în afară de 5 situri arheologice, în sistemul stereografic 1970. Baza de date a fost înaintată MCP cât şi Institutului Naţional al Patrimoniului, la finalul anului 2009.

I-                   situri arheologice cartate 122 din 127 nr. total, reprezentând 96%

II-                monumente de arhitectură 100%

III-             monumente de for public 100%

IV-             monumente memoriale/funerare 100%

 

 

tabelul 1. STAREA DE CONSERVARE A MONUMENTELOR ISTORICE                                                                       

Foarte bună

Bună

Mediocră

Precolaps

Colaps

Dispărut

Necunoscută

Total

35

210

129

33

20

3

25

455 MI fără situri arheologice

100%

7,7%

46,2%

28,2%

7,3%

4,4%

0,7%

5,5%

100%

 

tabelul 2. REGIMUL DE PROPRIETATE AL MONUMENTELOR ISTORICE

 

Privat

Stat

Mixt

Necunoscut

Total

322

(inclusiv proprietăţile cultelor religioase)

90

18

25

455 MI fără situri arheologice

100%

70.7%

19.8%

4%

5,5%

100%

 

Aspecte practice ale protejării patrimoniului imobil,

pentru consolidarea, conservarea si punerea in valoare a monumentelor istorice din judetul Maramures, inscrise in LMI.

 

-       Un aspect semnificativ il reprezinta remedierea lipsurilor si a deficientelor referitoare la executia instalatiilor electrice interioare si a instalatiei de paratrasnet, in special la bisericile din lemn din judet. In acest sens s-au semnalat urmatoarele: amplasarea tablourilor electrice (în majoritate foarte vechi) sau a diferitelor corpuri de iluminat (aplice) este de cele mai multe orifăcută la întâmplare afectând icoanele vechi, pictura foarte valoroasă dar si siguranta întregului edificiu; montarea diferitelor cabluri si fire electrice aparent, la întâmplare, afectează grav pictura interioară ca si aspectul general al interiorului bisericii; contacte improvizate la conexiuni şi legături; elementele de coborâre ale instalaţiei de protectie împotriva descărcărilor electrice din atmosferă au in unele locuri apropieri necorespunzătoare fată de stuctura combustibilă componentă a constructiei; lipsa hidrantilor si a sistemelor de semnalizare a incendiilor.

-       Pentru remedierea aspectelor semnalate se impune dupa caz: verificarea, reproiectarea si executarea instalatiilor electrice interioare si a bransamentelor, inclusiv tablourile electrice cu obtinerea avizelor pentru aceste lucrari, conform legii; verificarea, repararea sau înlocuirea instalatiilor de paratrăznet, eventual schimbarea solutiei de paratrasnete actuale, dotarea bisericilor cu mijloace de stingere a incendiilor conform legii, instalarea de mijloace de detectare si semnalizare in caz de incendiu.

-       Pentru obtinerea fondurilor necesare executarii interventiilor semnalate am adresat Institutului National al Patrimoniului o solicitare pentru proiectare, executie instalatii electrice si de paratrasnet.

-       Cresterea gradului de accesibilitate, prin semnalizare si acolo unde este cazul realizarea lucrarilor de reabilitare a drumurilor de acces din drumul judetean sau national principal, la cladirile monument.

-       Dezvoltarea infrastructurii conexe zonei turistice aferente monumentelor istorice prin construirea unui punct de informare turistică; alimentare cu apă si canalizare; iluminat stradal în zona monumentului istoric si a parcării; iluminatul artistic si de punere în valoare a obiectivului.

-       Consacrarea monumentului istoric, acolo unde este cazul, ca destinatie turistică prin sporirea vizibilitătii acestuia.

-       Parohiile sau Episcopiile, in calitate de proprietari a bisericilor monument istoric, trebuie sa asigure paza si securizarea monumentului.

-       Eliminarea situatiilor de executare a lucrarilor neautorizate in zona de protectie a monumentelor istorice prin constientizarea si responsabilizarea serviciilor specializate din cadrul Primăriilor, care eliberează Certificate de urbanism/Autorizaţii de construire.

-       Constientizarea proprietarilor de monumente istorice în legătură cu obligativitatea exercitarii dreptului de preemtiune al statului in cazul intentiei de vanzare a unui monument istoric, fara de care contractul de vanzare-cumparare este nul, precum si instiintarea Directiei Judetene de Cultura in legatura cu noul proprietar, pentru a i se putea aduce la cunostinta Obligatia de folosinta a monumentului istoric si a construi o relatie benefica in primul rand proprietarului si implicit starii monumentului (informatii cu privire la modalitati de finantare, recomandarea de specialisti in domeniul patrimoniului imobil, consiliere in scopul obtinerii avizelor necesare unor lucrari de intretinere, consolidare etc.)

Activitatea de avizare, monitorizare şi control

În urma consultării CZMI au fost eliberate 23 avize pentru lucrări importante asupra monumentelor istorice sau în zona de protecţie a acestora, precum şi 23 avize interne pentru lucrări minimale, de întreţinere care din punct de vedere al complexităţii nu necesită consultarea Comisiei.

S-au eliberat 8 avize provizorii de folosinţă proprietarilor imobilului cunoscut ca şi Magazinul „Central”, cod MM-II-m-A-04487, str. Gh. Şincai, nr. 2, Baia Mare:

  • SC CENTRAL –AB SRL
  • SC CENTRAL -CK SRL
  • SC CENTRAL –L SRL
  • SC CENTRAL M SRL
  • SC MAGDA SRL
  • SC OFICANA SRL
  • SC OTELU – CM SRL
  • SC PALARFLESCH SRL

S-au efectuat 127 controale şi inspecţii la monumentele istorice din judet si anume:

- biserici monumente istorice din Breb, Hoteni, sat Şugatag, Sălişte de Sus, Poienile Izei, Ieud;

- recepţii  finale la  lucrările finanţate prin PNR la bisericile monument istoric din sat Copalnic, Valea Stejarului, Lăschia;

- la obiectivele pentru care s-au depus documentaţii de avizare.

- Seini, Centrul istoric, pentru stabilirea reţelei de gaz;

- Piaţa Libertăţii, nr. 7, Baia Mare, clădirea Minerul;

- Cimitirul Vesel, Săpânţa, Muzeul Maramureşului, Muzeul Victimelor Comunismului şi Rezistenţei Anticomuniste şi Centrul Istoric Sighetu Marmaţiei;

- Bisericile de lemn din Bogdan Vodă, Rozavlea, Bârsana, Sârbi, Budeşti, Deseşti, Şurdeşti, Plopiş;

- Bisericile de lemn, monument istoric din comuna Cupseni, satele Costeni, Cupseni, Libotin si Ungureni;

- Cicârlău, sit arheologic „Pe tog”;

În urma controalelor s-au emis 2 somaţii către proprietari si anume:

 -S.C. Crihotcom S.R.L., Piaţa Păcii, nr. 7, proprietar al unei părţi din Complex Hotel Restaurant „Minerul”

-Credit Europe Bank S.A., b-dul Timişoara, nr. 26 Z, clădirea Anchor Plaza, sector 6 Bucureşti, proprietar al unei părţi din Complex Hotel Restaurant „Minerul”

S-a dispus oprirea lucrarilor la urmatoarele imobile monument istoric:

  • Biserica „Sf. Anton”, Piaţa Păcii, nr. 16, Baia Mare – lucrări fără avizul DJC ;
  • Complex Hotel-Restaurant „Minerul”, Piaţa Libertăţii nr. 7 Baia Mare – împreună cu Corpul de Control al Primăriei Baia Mare;

S-au completat documentele pentru finalizarea avizării PUG Sighetu Marmaţiei – Studii de fundamentare pentru PUG al Municipiului Sighetu Marmaţiei, judeţul Maramureş si Studiu istoric. Documentatia a fost analizata si înaintata Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice pentru avizare.

S-au realizat recepţii finale privind lucrările finanţate de către Institutul Naţional al Patrimoniului la următoarele obiective:

- Biserica de lemn “Naşterea Maicii Domnului” sat Lăschia, com. Copalnic Mănăştur, “Lucrări de consolidare – restaurare biserică, instalaţii paratrăznet”,

- Biserica de lemn şi de zid Copalnic, com. Copalnic Mănăştur, “Lucrări de consolidare – restaurare biserică”;

- Biserica de lemn şi zid “Sf. Paraschiva”, Valea Stejarului, com. Vadu Izei, “Lucrări de consolidare biserică, instalaţii paratrăznet”;

Dreptul de preemţiune al statului asupra monumentelor istorice

Conform art. 4 al Legii 422/2001 republicată, proprietarii de monumente istorice pot să vândă aceste imobile numai în condiţiile exercitării dreptului de preemţiune al statului român, prin Ministerul Culturii, pentru monumentele istorice clasate în grupa A sau prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii pentru monumentele istorice clasate în grupa B, ori al unităţilor administrativ teritorile, după caz, sub sancţiunea nulităţii absolute a vânzării.

În anul 2013 Direcţia Judeţeană pentru Cultură a primit 3 astfel de înştiinţări:

- imobilul situat în Sighetu Marmaţiei, Piaţa Libertăţii nr. 12, ap. 1;

- imobilul situat în Baia Mare, Piaţa Libertăţii, nr. 1; proprietar Sellam Perez David

- imobilul situat în Baia Mare, Piaţa Libertăţii, nr. 5; proprietar Degenfeld Schonburg Paul.

In toate cele 3 cazuri instituţia noastră nu şi-a exprimat dreptul de preemţiune, transferându-l către autorităţile publice locale. În ultimele două cazuri, Primăria Municipiului Baia Mare a hotărât prin HCL exercitarea dreptului de preemţiune legal, urmând a se desfăşura, conform Legii 422/2001 republicată, negocieri cu vânzătorii.

O singură înştiinţare privind vânzarea unui imobil monument istoric de clasă valorică A a fost trimisă direct de către Pro Insolv P.U.R.L. Ministerului Culturii care şi-a declinat acest drept, pentru Ansamblul Castelului Teleki, situat în comuna Satulung.

În ceea ce priveşte vânzarea unor spaţii comerciale sau de prestări servicii din imobile monumente istorice, de către consiliile judeţene, consilii locale sau cele aflate în patrimoniul regiile autonome de interes local operează prevederile Legii 550/2002, s-a eliberat un aviz favorabil în baza prevederilor Ordinului ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2645/25.04.2003 pentru spaţii comerciale şi de prestări servicii din imobile monument istoric situate în Sighetu Marmaţiei:

            -Str. Bogdan Vodă, nr. 1, ap. 5

            -Str. Bogdan Vodă, nr. 24, ap. 4;

            -Piaţa Libertăţii, nr. 6

Fondul Cultural Naţional

Unul din mijloacele prin care se strâng fondurile necesare finanţării nerambursabile a programelor şi proiectelor culturale de care au beneficiat şi instituţii sau ONG-uri din judeţul nostru, este fondul cultural naţional. Colaborăm cu AFCN în scopul identificării şi controlării respectării obligaţiilor de plată a contribuţiilor la fondul cultural naţional.

Ne-am axat în acest an cu prioritate, la cererea AFCN şi având în vedere informaţiile pe care le deţinem ca instituţie ce avizează lucrările efectuate în zona de protecţie a monumentelor istorice, pe înştiinţarea operatorilor economici ce realizează investiţii autorizate să se realizeze pentru construcţii amplasate în spaţiile de protecţie ale monumentelor istorice proprietate publică. Din păcate, pentru unele investiţii, operatorii economici vizaţi au refuzat să facă plata la Fondul Cultural Naţional, astfel încât, Administraţia Fondului Cultural Naţional prin firma de avocatură pe care a angajat-o în acest scop va proceda la darea în judecată a operatorilor identificaţi de instituţia noastră.

Timbrul monumentelor istorice

Instituit prin Legea 422/2001, timbrul monumentelor istorice reprezintă un mijloc de a colecta fonduri de la persoane fizice şi juridice care desfăşoară activităţi cuprinse în art. 51 al legii, precum şi în Normele metodologice privind cuantumul timbrului monumentelor istorice şi modalităţile de percepere, încasare, virare, utilizare şi evidenţiere a sumelor rezultate din aplicarea acestuia,  aprobate prin HG 1502/2007 cu modificările ulterioare (OUG 77/2009 – scoaterea din lista plătitorilor a Companiei Naţionale “Loteria Română”).

La solicitările şi îndrumarea Serviciului Timbrul Monumentelor Istorice din cadrul Institutului Naţional al Patrimoniului, instituţie aflată în subordonarea Ministerului Culturii, am încercat să identificăm şi să înştiinţăm persoanele fizice sau juridice care au obligaţia de a contribui, având în vedere faptul că aceste fonduri sunt utilizate de INP exclusiv pentru:

- acordarea de credite în condiţiile legii, cu prioritate pentru lucrări de intervenţie urgentă la monumente istorice;

- finanţarea elaborării de reglementări tehnico-economice, de norme şi metodologii privind elaborarea de documentaţii specifice, executarea de lucrări, realizării de achiziţii, contractări şi decontări de lucrări privind monumentele istorice;

- finanţarea unor amenajări în vederea pregătirii monumentelor istorice pentru vizitare gratuită precum şi pentru realizarea unor programe sau proiecte culturale. (cf. art. 52 al Legii 422/2001 cu modificările ulterioare)

Punere în valoare a patrimoniului cultural

Parteneriate cu instituţii ale statului, firme si ONG-uri

- în scopul protejării şi promovării bisericilor de lemn monumente UNESCO din Maramureş s-au alcătuit prin Hotărâri ale Consiliului Judeţean Maramureş, comitetele de organizare UNESCO pentru bisericile de lemn din Bârsana, Şurdeşti, Poienile Izei, Plopiş, Ieud, Rogoz, Deseşti.

- cu firma TETA INFOIMPEX S.R.L Oradea, cu privire la includerea tuturor obiectivelor turistice, monumentelor istorice existente pe raza judeţului Maramureş, pe cel mai complex site de prezentare a României, www.welcometoromania.ro;

- am acordat sprijin şi asistenţă de specialitate companiei de producţie SPECIALIS d.o.o. din Serbia în scopul realizării unui documentar numit “The Picture Postcard” ce va cuprinde promovarea monumentelor istorice, tradiţiilor, meşterilor populari din Maramureş;

- împreună cu Fundaţia social – culturală pentru democraţie „identitate, unitate, generozitate, acţiune - I.U.G.A.” am întocmit un proiect în scopul obţinerii unei finanţări din partea AFCN, numit “Cunoaşte şi protejează 8 comori din Maramureş recunoscute de UNESCO”; din păcate, nu am primit finanţarea, însă avem în vedere revizuirea acestui proiect pentru sesiunile următoare de finanţări;

- acordăm sprijin şi consiliere Primăriei Copalnic Mănăştur pentru realizarea proiectului “Promovarea produsului specific comunei Copalnic Mănăştur «Monumente şi tradiţii între hotare»” constând în amplasarea unor banner-e în apropierea unor monumente istorice, precum şi a unor indicatoare rutiere de orientare turistică spre obiective incluse în LMI.

-participare la Simpozionul National „MONUMENTUL – Traditie şi Viitor” ediţia a XV-a IASI , 14-17 octombrie 2013, unde s-a prezentat materialulAspecte privind conservarea patrimoniului construit valoros din Maramureş elaborat de arh. Laura Zaharia O.A.R. filiala Nord Vest şi ing. Ana MOJOLIC din partea D.J.C. Maramureş în care s-au subliniat disfuncţionalităţile în procedura de autorizare a construcţiilor din mediul rural şi al lucrărilor de intervenţie la monumentele istorice şi asupra zonei de protecţie a monumentelor istorice, inclusiv a zonelor cu patrimoniu construit valoros neclasat. (anexa)

- organizarea primului Colocviu Naţional de Semiotică aplicată, “Arhetipuri ale spiritului românesc - despre puterea de rezonanţă a semnelor originare”. Evenimentul este organizat de Asociaţia Română de Studii Semiotice (AROSS), în colaborare cu Fundaţia “Dorel Cherecheş”, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Maramureş, Centrul Universitar Nord şi ONG “Maradava” Baia Mare. 

- parteneriat la editarea revistelor de cultură Vatra Chioreană şi Archeus.

-sprijinirea iniţiativelor maramureşene din domeniul culturii pe lângă Ministerul Culturii, Academia Română şi alte foruri centrale;

II. ARHEOLOGIE

Atribuţiile Direcţiei Judeţene pentru Cultură Maramureş în domeniul protejării patrimoniului arheologic

  1. identifică siturile arheologice prin repere şi coordonate şi asigură marcarea lor pe hartă;
  2. urmăreşte respectarea autorizaţiei de săpătură arheologica, a Regulamentului săpăturilor arheologice şi a standardelor şi procedurilor arheologice în judeţul Maramureş;
  3. avizează, pe baza referatelor de specialitate, lucrările ce urmează sa fie efectuate în zonele cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător;
  4. asigura supravegherea de specialitate a lucrărilor la care au fost consemnate descoperiri arheologice întâmplătoare, declanşând, după caz, procedurile de clasare prevăzute de lege;
  5. emite Certificatul de descărcare de sarcina arheologica, conform prevederilor legislative;
  6. anunţa poliţia şi jandarmeria cu privire la fiecare descoperire întâmplătoare, aşa cum este ea definita în OG 43/200, în vederea organizării pazei şi/sau a supravegherii zonei respective.
  7. preia bunurile mobile rezultate în urma descoperirilor arheologice întâmplătoare predate de descoperitor în termen de maximum 72 de ore şi procedează potrivit prevederilor legale în vigoare privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil;
  8. constată contravenţii şi aplică sancţiuni, potrivit legislaţiei în vigoare, în cazul nerespectării reglementarilor privind protejarea patrimoniului arheologic.

În acest sens, au fost monitorizate următoarele cercetări arheologice întreprinse în anul 2013 în judeţul Maramureş:

 

  1. Cercetări arheologice sistematice:

1.1.Şantierul arheologic Bozânta Mică Grind.

Colectiv: dr. Ioan STANCIU (Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca) – responsabil de şantier; Marius ARDELEANU, Bogdan BOBÎNĂ, Raul CARDOŞ, Dorian GHIMAN, Dan POP, Zamfir ŞOMCUTEAN (Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş). La cercetările arheologice au participat şi studenţi ai Universităţii Babeş-Bolyai.

Finanţare: Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie (2009-2013); Ministerul Culturii (2013).

Situl arheologic este situat în partea nord-vestică a localităţii, spre satul Arieşu de Câmp, la circa 150 m vest de malul stâng a râului Lăpuş şi la 1,2 Km sud-est de confluenţa acestuia cu Someşul. Cele mai vechi urme de locuire aparţin comunităţilor din epoca bronzului, cultura Suciu de Sus (a doua jumătate a mileniului II î-Chr.); acestea sunt urmate de vestigiile unei aşezări de epocă romană (sec. III d.Chr.) şi de cele medieval timpurii (sec.VIII d.Chr.). În urma cercetărilor arheologice întreprinse aici între 2009-2013 au fost identificate şi cercetate peste 140 complexe arheologice constând în special în gropi de stâlpi, gropi rectangulare cu pereţii arşi, fântâni, trei cuptoare şi două locuinţe aparţinând epocilor menţionate mai sus.

1.2.Şantierul arheologic Lăpuş, Necropola Tumulară Tumulul 26.

Colectiv: Carola Metzner-Nebelsick (LM Univ. München), Carol Kacsó (MJIA Maramureş), Louis D. Nebelsick (UKSW Varşovia), Bogdan Bobînă (MJIA Maramureş), Ken Massy (LM Univ. München), Evamarie Bange (Arhiva de Stat, Luxemburg) Julia Chyla (arheolog independent, Varşovia), Margarete Kirchmayr (Universitatea Innsbruck), Barbara Tessmann MA (antropolog independent, Berlin), Elena Vieru (Univ. A. I. Cuza Iaşi), Łukasz Poszpiesny, Mateusz Jaeger (Univ. Adam Mickiewicz Poznań), precum şi studenţi de la LM Univ. München şi UKSW Varşovia.

Autorizaţie de cercetare sistematică nr. 113/16.06.2013

Lăpuş, com. Lăpuş, jud. Maramureş

Punct: Podanc

 

Finanţare: Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie (2007-2013); LM Univ. München (2007-2013);

 O cunoscută necropolă tumulară datând din epoca târzie a Bronzului, loc de înmormântare al unor oameni care au locuit în Valea Lăpuşului de la sfârşitul secolului 14 până în secolul 12 î. Hr. Cel mai probabil au ocupat acest teritoriu pentru a exploata resursele de cupru şi aur din zona Băiuţ. Cimitirele tumulare sunt cele mai proeminente din această perioadă din tot sud-estul Europei, iniţial constând în aproximativ 80 de tumuli împrăştiaţi pe mai mult de 1 km. Cercetarea întreprinsă de arheologi de la sfârşitul secolului 19 şi în special de Carol Kacsό în ultimii 40 de ani au demonstrat ca acestea au structuri interioare şi funcţii diferite. Ritul de înmormântare era incinerarea, bogat în obiecte de metal (bronz, puţin aur şi nişte artefacte timpurii din fier) şi diverse stiluri ceramice. Un grup de tumuli, care arată la fel ca si ceilalţi în exterior nu conţin deloc morminte, ci sunt - cel puţin în cazul tumulului 26 excavat în prezent - situri ceremoniale. Tumulul 26 poate fi descris ca şi un fenomen complex, care servea ca loc de ceremonie pentru onorarea morţilor sau strămoşilor. Aceste ceremonii cuprindeau celebrări ale întregii comunităţi, în cadrul cărora oalele folosite pentru mâncare şi băutură erau sparte intenţionat. De asemenea animalele (oi/capre şi căprioare) erau probabil sacrificate, după cum indică oasele lor arse. Până acum se poate constata folosirea monumentului timp de cel puţin trei generaţii. Structura activităţilor spirituale poate fi reconstituită astfel:

  • Comunitatea care sărbătorea spărgea vasele folosite pentru mâncat şi băut, unele fiind aruncate în foc şi mai apoi depozitate în gropi mari. - Unele gropi conţin de asemenea părţi din case arse (chirpici ars).
  • Sărbătoarea avea loc probabil într-o încăpere mare care mai apoi a fost arsă. Pentru prima oară în epoca Bronzului din sud-estul Europei au fost descoperite urme ale unei fundaţii din lemn care se poate să fi fost un loc de celebrare pentru morţi sau o construcţie asemănătoare cu un templu (Lăpuş-Podanc tum. 26)

Cel mai bun exemplu pentru a ne putea crea o imagine despre activităţile care aveau loc aici îl reprezintă ceremoniile funerare aproape contemporane din Grecia Homerică - precum înmormântarea lui Patrocle, prietenul eroului Achille, când grecii asediau Troia.

În fazele mai târzii de construcţie ale tumulului, ritualele funerare şi de celebrare au rămas aceleaşi. Unele din gropile mari este posibil sa fi conţinut piloni mari, care mai apoi erau îndepărtaţi şi gropile golite şi umplute cu cenuşa unei alte faze, când din nou o construcţie, care probabil avea rol ceremonial, era arsă.

Există o asemănare surprinzătoare cu sanctuarele dacice de perioadă mult mai târzie, care de asemenea conţineau piloni de susţinere.

Cea mai extraordinară descoperire făcută anul acesta o reprezintă un drum pavat cu piatră, lung de cel puţin 13 m, care duce la intrarea estică a monumentului. Cele mai apropiate analogii pentru acest tip de structură monumentală pot fi găsite în lumea Mediteraneană, de exemplu la Troia.

  1. Supraveghere arheologică:
  • Baia Mare, strada Gheorghe Şincai, nr. 16A, beneficiar: Pop Maria Stana.
  • Seini, Completare desecare Bozânta-Seini în BH Someş mal drept, curs mijlociu, beneficiar: Agenţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare-Filiala Maramureş.
  • Baia Mare, str. Nufărului, nr. 8,beneficiar: Tomoiagă Simion.
  • Baia Mare, Piaţa Cetăţii, Eliberare amplasament şi alimentare cu energie electrică, deviere conducte de apă, modificare traseu conductă de gaz la obiectivul Piaţa Cetăţii Baia Mare, beneficiar: S.C. Antrepriza Montaj Instalaţii S.A.
  • Baia Mare, str. Vasile Lucaciu, nr.43/3, beneficiar: Pop Mihail.
  1. Cercetări arheologice de suprafaţă:

Cercetările de suprafaţă au vizat în mod special localităţile din Maramureşul istoric în vederea identificării unor potenţiale situri arheologice unde Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie ar putea să înceapă săpături arheologice sistematice. Colectiv: Dan Pop, Bogdan Bobînă, Raul Cardoş, Marius Ardeleanu, Dorian Ghiman, Zamfir Şomcutean.

-Bârsana Podurile Humeni;

-Bogdan Vodă „La Podeţ;

-Crăciuneşti „Staţia de pompe”;

-Năneşti „Podurile Beltii”;

-Ocna Şugatag „Handal”;

-Onceşti „Pe Corni II”;

-Onceşti „Podurile Oancii”;

-Petrova „Josani”;

-Petrova „Mociarschi”;

-Poienile de sub Munte „Zarika II”;

-Ruscova „Între Berehomci şi Portos”;

-Şieu „Obreja”;

-Sighetu Marmaţiei „Cămara Cireghii I”;

-Sighetu Marmaţiei „Cămara Cireghii II”;

-Sighetu Marmaţiei „Cearda / Acastău”;

-Sighetu Marmaţiei „dealul Dobăieş Releu I”;

-Sighetu Marmaţiei „dealul Dobăieş Releu II”;

-Sighetu Marmaţiei „dealul Dobăieş Tabăra de sculptură”;

-Vadu Izei „Deasupra lui Bârsa”;

-Vadu Izei „Podină”;

-Vadu Izei „Pticuiu”;

-Vişeu de Jos „Podul Berţenilor”;

-Vişeu de Jos „Podurile Popii”;

-Săsar, punctul Dâmbu Morii, com. Recea.

-În perimetrul loc. Bozânta Mică, com. Recea.

Cercetări arheologice preventive -  Baia Mare, punctul Piaţa Cetăţii

Cercetările arheologice au fost determinate de implementarea de către Primăria Baia Mare a proiectului “Reabilitarea şi promovarea identităţii culturale şi istorice Piaţa Cetăţii - Turnul Ştefan”. Proiectul a urmărit într-o primă etapă (mai-august 2012), marcarea în plan, la suprafaţă, cu dale de piatră, a vechii Biserici Sf. Ştefan, respectiv reabilitarea spaţiului din jurul acesteia prin construirea a patru obiective: un punct de informare şi centru sanitar (PI), două fântâni (F1 şi F2) şi reamenajare scări în centrul laturii estice a Pieţii Cetăţii (RS).

Piaţa Cetăţii, numită de localnici Ţintirim este situată în Centrul Istoric a oraşului medieval Baia Mare, la circa 50 m sud de piaţa centrală (Piaţa Libertăţii), încadrată de străzile 1 Mai la est şi Crişan la vest, iar în partea sudică şi nordică de următoarele construcţii: biserica romano-catilocă Sf. Treime, şcoala gimnazială Petre Dulfu şi biserica ortodoxă Sf. Nicolae la sud; casa Degenfeld, str. Turnului şi alte două imobile private la nord. Accesul în Piaţa Cetăţii se poate face din străzile 1 Mai, Crişan şi Turnului, aceasta din urmă făcând legătura cu Piaţa Libertăţii.

Primele informaţii scrise cu privire la biserica parohială se găsesc în registrele dijmelor papale. Din acestea aflăm că în 1332 biserica era subordonată episcopiei de la Egger şi plătea o mare sumă de bani. În actul de întărire a privilegiilor obţinute anterior, emis în 1347 la cererea preotului şi capelanului regal Ioan, a judelui, a notarului şi a unuia dintre juraţi, este menţionată construcţia bisericii. Din acest act reiese că regele Ludovic I (1342-1382) autorizează aducerea materialelor necesare construcţiei de pe domeniile regale din afara oraşului precum şi folosirea anumitor venituri (decima percepută pentru vin şi pe grâne) pentru construirea bisericii.

Observaţii privind planimetria bisericii ne sunt oferite de două planuri, primul dintre ele realizate după 1770 de Johan Caspar Husel (aflat în arhiva muzeului din Baia Mare), iar al doilea, o copie reprezentând biserica păstrată la Oficiul Naţional pentru Protecţia Patrimoniului Cultural, Budapesta. După planul de la sfâritul sec.XVIII (unitatea de măsură este dată foarte probabil în stânjeni vienezi 1,89 m) putem aprecia dimensiunile bisericii: lungimea 50 m din care nava 32 m, iar corul 18 m; lăţimea corului 11 m, iar a navei 20 m. După calculele făcute de Gyula Schönherr înălţimea zidurilor navei erau de 22 m.

În 1967-1969 aici au fost întreprinse săpături arheologice de salvare determinate de lucrările edilitare efectuate în zonă. Din relatările regretatului Ioan Socolan, fost director al Muzeului din Baia Mare, rezultă faptul că niciunul dintre cei implicaţi în aceste cercetări nu era arheolog astfel că săpăturile au urmărit pe contur zidurile Bisericii – identificate la circa 0,50 m faţă de nivelul actual de călcare, iar interiorul Bisericii a fost excavat pe aproape întreaga suprafaţă până la nivelul de călcare din interiorul acesteia, situat la circa 1 m adâncime. Nu a fost realizată documentaţia de şantier astfel că nu se cunosc alte detalii. Au fost descoperite cu prilejul acestor cercetări mai multe pietre fasonate şi sculptate. De remarcat este descoperirea unui inel de aur cu diamant, ieşit la iveală ca urmare a curiozităţii manifestate de copii de la şcoala din imediata vecinătate care au pătruns în una din criptele din Biserică. Acest eveniment a dus la închiderea şantierului. Sculpturile, inelul cu diamant, precum şi alte piese se păstreză la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş.

În momentul de faţă nivelul de călcare a Pieţei Cetăţii este la cota de + 0,80/1 m, faţă de cele două străzi laterale, Crişan şi 1 Mai, ale căror cotă coincide şi cu cota pieţei centrale (Piaţa Libertăţii). Această ridicare a nivelului de călcare a Pieţei Cetăţii provine din nivelarea ruinelor după ce biserica a fost aruncată în aer (1847) şi din amenajarea parcului în 1856.

Săpăturile arheologice preventive întreprinse de muzeul din Baia Mare în anul 2012 (mai-decembrie) au dus la identificarea pe teren a celor două biserici situate în imediata vecinătate a bisericii Sf. Ştefan: biserica Sf. Ecaterina (Szt. Katalin) şi Sf. Martin (Szt. Márton). Din datele arheologice şi istorice-documentare pe care le deţineam până la momentul săpăturilor rezulta că biserica Sf. Martin era situată în colţul sud-estic al Pieţii Cetăţii şi a fost distrusă la începutul secolului XVIII când s-a construit peste ea biserica iezuită Sf. Treime. Săpăturile au relevat faptul că aceasta din urmă a fost construită în cel mai bun caz doar peste latura sudică a bisericii Sf. Martin. Despre locaţia bisericii Sf. Ecaterina se cunoştea doar faptul că se afla în vecinătatea celor două bisericii menţionate anterior şi a fost demolată în anul 1724. Săpăturile au pus în evidenţă atât locaţia ei cât şi o parte din planimetria ei.

Noile informaţii privind bisericile Sf. Ecaterina şi Sf. Martin au determinat Primăria municipiului Baia Mare să solicite schimbarea proiectului iniţial şi să pună în evidenţă ruinele celor două monumete descoperite. În acest sens Primăria Baia Mare a alocat fondurile necesare continuării cercetărilor arheologice în vederea dezvelirii în întregime a celor două bisericii, săpăturile arheologice continuând până la finele anului 2012.

Săpăturile arheologice preventive din 2013 au debutat în 06 iunie 2013 şi continuă şi în momentul de faţă. Se urmăreşte continuarea cercetărilor arheologice în acele suprafeţe în care, din motive obiective - prezenţa numeroaselor cabluri de curent, conducte de gaz sau apă - nu au fost finalizate. Proiectul “Eliberare de amplasament şi alimentare cu energie electrică, deviere conductă de apă, modificare traseu conductă gaz – Baia Mare Piaţa Cetăţii”, iniţiat de Primăria Baia, a făcut posibilă finalizarea cercetărilor arheologice în suprafeţele S1/2012, S2/2012 şi S1C/2012.

De asemenea, noul proiect arhitectural care urmăreşte punerea în valoare a vestigiilor arheologice descoperite prin construirea unor pavilioane din beton şi sticlă prin care acestea să fie vizibile pentru publicul vizitator, a determinat deschiderea unor noi suprafeţe spre cercetare. Astfel au fost deschise şi cercetate suprafeţele: S9/2013 pentru documentarea bisericii Sf. Martin, S7/2013 pentru colţul sud-vestic al construcţiei sudice adosate Turnului Ştefan şi porticului sudic al bisericii Sf. Ştefan; S8/2013 pentru documentarea porticului sudic al bisericii Sf. Ştefan. În cursul cercetărilor au fost descoperite peste 100 de morminte de inhumaţie, atât în interiorul, cât şi in exteriorul bisericii Sf. Ştefan, a fost documentat turnul mic, circular din colţul sud-estic al navei bisericii; au fost descoperite fundaţiile Lettnerului (iconostasului), urmele unei construcţii realizate din bârne de lemn, pardoseala de cărămizi din interiorul bisericii Sf. Martin etc.

Verificare perimetre de exploatare:

 - de la începutul anului 2013 şi până în prezent au fost verificate peste 100 de perimetre de exploatare în conformitate cu prevederile Legii 85/2003* şi a articolului 5, aliniatul 3 din Ordinul ANRM nr. 125/2011.

II. PATRIMONIU CULTURAL MOBIL

Bunurile culturale mobile sunt toate bunurile (transportabile) care sunt expresia sau mărturia unei creaţii umane sau a evoluţiei naturii şi care au o valoare sau un interes arheologic, istoric, artistic, ştiinţific sau tehnic.

Exemple de bunuri culturale mobile:

• obiecte descoperite cu ocazia săpăturilor arheologice sau întâmplător;

• antichităţi mai vechi de o sută de ani, cum sunt: unelte, ceramică, inscripţii, monede, sigilii, bijuterii, arme şi resturi funerare, cruci;

• fragmente arhitectonice detaşate din monumente istorice, cum sunt: coloane, frize, capiteluri, ancadramente de uşi şi de ferestre, uşi sculptate, vitralii, blocuri de piatră fasonate, mozaicuri, feronerie, sobe de teracotă, şeminee;

• materiale antropologice şi etnologice cum sunt: lăzi de zestre, ştergare, covoare, costume populare, cojoace, măşti şi alte obiecte legate de obiceiuri, icoane pe sticlă, ceramică, unelte;

• bunuri legate de istorie, istoria ştiinţei şi tehnicii, istorie militară, de viaţa oamenilor şi a conducătorilor, gânditorilor, savanţilor şi artiştilor naţionali, şi de evenimente de importanţă naţională;

• picturi şi desene realizate manual, inclusiv icoane, pe orice tip de suport şi din orice material;

• sculpturi originale, obiecte de artă aplicată din sticlă, ceramică, metal, lemn, fildeş, textile;

• mobilier, covoare, costume, bijuterii, instrumente muzicale;

• manuscrise, incunabule, cărţi, documente, hărţi, fotografii, filme, înregistrări sonore, alte documente de arhivă, sau publicaţii de interes special, individuale sau în colecţii;

• monede, medalii, ordine, de interes numismatic sau timbre de interes filatelic, individuale sau în colecţii;

• automobile, aparate de radio, telefoane, biciclete, alte mijloace de transport, maşini, aparate, instrumente şi dispozitive tehnice, ceasuri, aparate de măsură, obiecte farmaceutice, instrumentar de laborator;

• specimene de zoologie, botanică, anatomie, geologie, inclusiv flori de mină, resturi fosile, individuale sau în colecţii.

Majoritatea bunurilor culturale mobile fac parte din categoria celor comune. O parte dintre bunurile culturale mobile pot fi clasate în categoria patrimoniului cultural naţional numai dacă întrunesc anumite criterii de vechime, raritate, semnificaţie istorică, artistică, ştiinţifică sau tehnică excepţională, stabilite de către specialişti, în condiţiile legii.

Bunurile culturale mobile susceptibile de clasare sunt acele bunuri care au fost propuse sau urmează să fie propuse de către specialişti pentru a fi înscrise în patrimoniul cultural naţional datorită valorii lor istorice, artistice, ştiinţifice sau tehnice excepţionale, care le detaşează din masa bunurilor culturale. Până la aprobarea sau respingerea propunerii de clasare, ele se bucură de protecţia acordată bunurilor din categoria "Tezaur" şi nu pot fi exportate definitiv.

Nu sunt bunuri culturale mobile susceptibile de a fi clasate în patrimoniul cultural naţional acele obiecte care reprezintă producţie curentă sau de serie, industrială sau manufacturieră, din domeniile menţionate mai sus, sau alte produse contemporane achiziţionate din comerţ, realizate după anul 1950 (cum sunt: produse de artizanat, covoare, sticlărie, ceramică, bijuterii, bibelouri, cărţi, mobilier, produse de serie mare ale unor fabrici sau ateliere, şi altele), precum şi opere ale unor artişti sau meşteri în viaţă. Acestea pot să circule liber şi peste graniţă.

Prin clasare se înţelege procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil. Înscrierea bunului în patrimoniul cultural naţional se poate face în urma unei expertize care îi stabileşte importanţa sau semnificaţia istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică şi epigrafică, de vechimea, unicitatea sau raritatea.

Principalul efect al clasării este înscrierea bunului în inventarul patrimoniului cultural naţional şi punerea lui sub protecţia legii, cu toate obligaţiile şi drepturile care decurg din această înscriere, pentru stat şi pentru proprietari, dintre care menţionăm:

Avantaje:

• Proprietarii privaţi beneficiază de consultanţă gratuită din partea instituţiilor specializate, în scopul păstrării, conservării şi punerii în valoare a acestor bunuri;

• Sumele utilizate de proprietari pentru operaţiunile de restaurare şi conservare dispuse în conformitate cu obligaţiile ce decurg din lege sunt deductibile la calcularea impozitului pe venit sau profit, după caz.

Restricţii:

• Bunurile clasate nu pot fi scoase din ţară fără un certificat de export;

• Bunurile culturale mobile clasate în tezaur, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi exportate numai temporar;

• Bunurile culturale mobile, proprietate a persoanelor fizice sau juridice de drept privat, clasate în tezaur, pot face obiectul unei vânzări publice numai în condiţiile exercitării dreptului de preemţiune de către statul român, prin Ministerul Culturii în termen de maximum 30 de zile, calculat de la data înregistrării comunicării, iar valoarea de achiziţionare este cea negociată cu vânzătorul sau cu agentul economic autorizat ori cea rezultată din licitaţia publică;

• Persoanele fizice sau juridice de drept privat, proprietare ale bunurilor culturale mobile clasate, au obligaţia de a anunţa în scris direcţiile judeţene pentru cultură, în termen de 15 zile de la data transferării unui astfel de bun în proprietatea altei persoane, precum şi de la data instituirii unui drept real asupra unui astfel de bun;

• În cazul pierderii sau al furtului bunurilor culturale mobile clasate, proprietarii, titularii altor drepturi reale, titularii dreptului de administrare, precum şi deţinătorii cu orice titlu ai acestor bunuri au obligaţia de a anunţa, în scris, în termen de 24 de ore de la constatare, organul de poliţie din raza teritorială;

• În cazurile prevăzute la alin. (2), precum şi în cazul distrugerii totale sau parţiale a bunurilor culturale mobile clasate proprietarii, titularii altor drepturi reale, titularii dreptului de administrare, precum şi deţinătorii cu orice titlu ai acestor bunuri au obligaţia de a anunţa în scris direcţia judeţeană pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional în termen de 3 zile de la constatare.

Departamentul Patrimoniului cultural mobil a desfăşurat următoarele activităţi

  • Au fost soluţionate nouă cereri  privind exportul bunurilor culturale mobile (scoaterea bunurilor culturale mobile de pe teritoriul naţional) – export definitiv şi temporar
  • Au fost efectuate verificări privind starea de conservare şi de securitate a bunurilor culturale mobile clasate la Muzeul Judeţean de Mineralogie, Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», „Muzeul Maramuresului Sighetu-Marmatiei”, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Muzeul de Etnografie si Artã Popularã Baia Mare
  • Control la toţi agenţii economici de pe raza teritorială a Municipiului Baia Mare acţiune comună cu Garda Financiara şi IPJ Maramureş
  • Acţiune de control efectuată, în baza Ordinului prefectului  nr.244 din 26 august 2013în ceea ce priveşte monumentul istoric, cod clasare conform LMI 2010 : MM-IV-s- A-04832, cunoscut ca si “CIMITIRUL VESEL” , situat în sat Sapanta, str. Cimitirul Vesel, nr. 772, comuna Sapanta, jud. Maramures