The Best bookmaker bet365 Bonus

România se pare că este iubită doar de românii de rând şi... DNA!

De trei zile încerc să scriu acest articol şi nu reuşesc datorită avalanşelor de ştiri! Din păcate, majoritatea proaste! Astfel aflu că nişte escroci au vândut medicamente contrafăcute unor bolnavi aflaţi în stare de sănătate terminală, un ţăran este jefuit de nişte rromi, cetăţeni români, de toată pensia adunată cu sudoare în ani de zile, că încă un român cu credit luat de la o bancă în franci elveţieni s-a sinucis, că o tânără elevă este omorâtă pe trecerea de pietoni de  un vitezoman, că nişte medici renumiţi şi profesori universitari în acelaşi timp, din Iaşi, sunt cercetaţi pentru luare de mită, respectiv hărţuire sexuală asupra unor studente.

E clar, mai avem nevoie de puşcării!

N-aş fi crezut, în naivitatea mea (poetică) cât s-a furat şi se poate fura în România postdecembristă. Au furat şi fură cei cu funcţii înalte, indiferent de vârstă. Mă gândesc că un parlament mai mic ar face ca şi calitatea parlamentarilor să crească. Aşa însă sunt mulţi neaveniţi care nu iau cuvântul în Parlament, nu se ocupă de legi, ci doar de propriile afaceri şi de a-şi recupera banii cheltuiţi cu alegerile lor în funcţii de senatori sau deputaţi. Despre faptul că în Anglia există doar două partide, laburiştii şi conservatorii, că în America discutăm de republicani şi democraţi, iar la noi, în Românica, pe lângă faptul că sunt multe partide, se mai înfiinţează, vom vorbi cu altă ocazie. Vai de ea democraţie dâmboviţeană!

Anul 2015 începe sub teroare

Anul 2014 s-a dus cu bune şi rele. Relele să se spele, cum ar spune-o Creangă, bunele să se adune. Era în Lucăceşti o femeie căreia i se spunea „Buna”. Mergea duminică de duminică la biserică cu un buchet de flori. Mă impresiona întotdeauna prin faptul că îmi dădea bomboane şi că avea flori în orice anotimp al anului. Mult mai târziu am aflat că de fapt bomboanele şi seminţele de flori le cumpăra din pensia mai mare a soţului, veteran de război. Acum, după ce a trecut la cele veşnice, casa dumneaei este scoasă la vânzare de către urmaşi. Cam aşa-i şi România!

Revoluţia română văzută prin ochii mei

 Iată că au trecut 25 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989 sau a loviturii de stat, ori mă rog a evenimentelor, sau ce or fi fost şi doar cu prietenii am discutat despre acele zile. Văzând mai multe reportaje date de posturile TV, m-am decis să vă spun şi eu cât se poate de obiectiv, cum am trăit acele zile.
        Data de 22 decembrie m-a prins electromecanic la IPIC-CF Baia Sprie, lucram la atelierul condus de ing. Ruben Seling, maistru Ioan Cupşa iar şefi de echipă se perindau Petre Bota şi Vasile Neamţ.

Cuvintele sunt de prisos

De când s-a întâmplat tragedia de pe lacul Siutghiol, unde au murit patru oameni, am devenit foarte trist şi în acelaşi timp foarte îndârjit şi nemulţumit faţă de cei care trebuiau să-i salveze pe aceşti oameni (pilot, copilot, doctor SMURD, asistentă medicală).
Nu ştiu cum se face, dar în apropierea Crăciunului, în loc de bucuria Naşterii Pruncului Isus, noi, românii, trebuie să comemorăm morţii Timişoarei din 1989, iar acum pe aceşti nefericiţi ai soartei. Şi când te gândeşti că au putut fi salvaţi dacă cei îndriduiţi pentru aceasta, cu salarii babane şi uniforme care mai de care mai şmechere, îşi făceau treaba aşa cum trebuie. Profesionist.

Propagandiștii fățarnici și decontul a 10 ani de minciună și manipulare!

Fost director general în Ministerul Transporturilor în Guvernul Comunist condus de Constantin  Dăscălescu, fost Primar General al Capitalei în perioada iunie 2000 – decembrie 2004, TRAIAN BĂSESCU a reușit „performanța” incredibilă de a fi ministru al transporturilor în CINCI (!!!) guverne postrevoluționare: 30.04.1991 – 16.10.1991 (Guvernul Petre Roman 2), 16.10.1991 – 19.11.1992 (Guvernul Theodor Stolojan), 12.12.1996 – 11.02.1998 (Guvernul Victor Ciorbea), 17.04.1998 – 22.12.1999 (Guvernul Radu Vasile) și 22.12.1999 – 26.06.2000 (Guvernul Mugur Isărescu).

Din ciclul picanterii (ori parodioare) someşene | Uite cine vorbește!

Știut este că arma apărării (adesea cu toate meschinăriile ei) este atacul. Deunăzi, unul îmi spune, mai bine zis vrea să-mi dea lecții de caracter, șifonat fiind, că se aflase de cele câteva milioane (doar 12) pe care și le-a însușit din buzunarele celor care se așteaptă să se facă o minune legat de retrocedarea pădurilor.
 Caracter impulsiv, acest „atoateștiutor” al satului, folosind un ton amenințător, ține să-mi amintească faptul că el este cel care m-a făcut cu un hectar de pădure. Îi răspund pe această cale, că nu este binefăcătorul,  ci bunicii și străbunicii mei, oameni harnici și cu măsura bunului simț, care au știut să-și agonisească prin muncă cinstită ceea ce a rămas până astăzi.

Trăiască România dodoloaţă!


Titlul îmi vine în minte dintr-o lecţie din manualul de limba română din clasa a III-a, când Lucian Blaga întorcându-se de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918, aude strigătul unui copil dintr-o curte: „Trăiască România dodoloaţă!”.  Eu ştiam că România este „dodoloaţă” încă din 1975 pentru că aveam profesori dedicaţi profesiei şi buni români numai dacă mă gândesc la familia de învăţători Bonte, familia de profesori Buciuman, familia Georgescu, profesorii de istorie Clara Suto, Maria Maroşan şi Geta Man, adică pentru mine, copilul Gelu Dragoş, România era bogată, dolofană în realizări, împlinită, numai cu condiţia ca şi românii ei să fie la fel. Acum nu este cazul!

Doamne, dă bine şi naţiei române!

România îmi pare o ţară care-şi face singură rău prin clasa politică pe care o are dar şi prin modul în care cetăţenii ei ştiu să aleagă, vezi alegerile prezidenţiale precedente.
Doamne fereşte să fac referire la alegerile din acest an, numai că recursul A.N.I. în ceea ce-l priveşte pe Klaus Iohannis poate arunca România în haos iar „oracolul” Ion Iliescu vorbeşte chiar de alegeri anticipate. Oricum votul din 2014 a împărţit România în două, cei care au mers cu Klaus Iohannis au fost ardelenii şi cei din mediul urban, ceilalţi care au votat Victor Ponta erau în special din sudul ţării şi Moldova, din mediul rural în majoritate.

Naşterea anticlericalismului românesc

Păna zilele trecute de bine de rău românii erau ortodocşi indiferent că mergeau sau nu la biserică. Fie că se împărtăşeau sau nu, că credeau sau nu în Dumnezeu, românii se considerau ortodocşi, iar vocile care criticau fenomenul religios erau marginale şi, cel mai adesea, non-violente.  Rezerva faţă de cler se putea manifesta la nivel personal dar niciodată ca un fenomen de masă. De acum însă, anticlericalismul a prins curaj să se manifeste ca o voce rezonabilă în spaţiul public. Anticlericalismul şi necredinţa sunt fenomene diferite, necredinţa e personală şi vine în urma unor întrebări pe care cineva şi le pune, anticlericalismul e un fenomen de masă violent şi cu care nu te poţi lupta cu argumente.

The best bookmaker bet365

Free Premuim Templates by BIGTheme

Copyright © 2009-2017  -  powered by DSdata