The Best bookmaker bet365 Bonus

Oraşele din România cunosc numai lungimea şi lăţimea

Trăind într-un timp unidimensional, ce curge implacabil dinspre viitor spre trecut, şi un spaţiu tridimensional cu vocaţia nemărginitului, fireşte că majoritatea oamenilor fac pe dracu-n patru să fie reali sau obişnuiţi, adică să-şi muleze cu atâta conştiinciozitate traiul cuminte pe coordonatele cosmice ale existenţei, încât după moartea lor nu rămân decât cel mult nişte vagi amintiri din tot ceea ce constituie marele potenţial uman (gândire, conştiinţă, sentimente, vorbe, fapte).

Decât la vot ca înainte, să mergi la votcă-i mai cuminte!

În ultimul sfert de veac, anii democraţiei originale pusă pe picioare de Ilici şi-ai săi fârtaţi (floarea bolşevismului edulcorat), românii răbdători şi cu bun simţ au fost atât de mult minţiţi şi amăgiţi de politruci, încât – deşi nu sunt consumator de alcool – m-am decis ca, dacă până la alegerile din 2016 nu au loc schimbări majore de conţinut în politrucianismul dâmboviţean, în loc să stric din nou orzul pe gâşte, taman în ziua votului voi alege...compania unor înrăiţi consumatori de votcă. Da, că decât la balul-circ unde se mimează democraţia, mai bine la scandalul verbal unde aceasta este făcută praf...

Fiecare cu problemele lui

Viaţa indivizilor şi popoarelor este interesantă şi rodnică, într-un cuvânt activă, atâta timp cât creează probleme care vizează mai binele (probleme economice, moral-spirituale, de organizare) şi oferă soluţii ingenioase pentru rezolvarea acestora într-un timp rezonabil.
    Căci a vieţui doar pentru satisfacerea propriilor pofte şi capricii, care – ştim cu toţii – sunt mult mai iuţi de picior decât posibilităţile morale şi legale de mulţumire a lor, înseamnă a trăi în chip egoist pentru trup, nicidecum a exista pentru spiritul uman şi cosmic.

Este timpul să ne aplecăm asupra problemelor tinerilor

Moto: “Ţara noastră nu are ce face cu tineri îmbătrâniţi” ( Tudor Arghezi )
         Se întâmplă lucruri în România - cu toate că lumea mai este încă în concediu, Parlamentul României e şi el demult în moleşeală, justiţia independentă în vacanţa judecătorească, omul de rând se trage la umbră şi el de la atâta căldură - cum ar fi: găinarii şi hoţii de rang înalt fură, dacă primii fură mărunţişuri şi oameni bătrâni şi neajutoraţi dar şi pe Elena Băsescu şi Alexandru Arşinel, ceilalţi… statul român, violatorii stau şi ei la pândă, fotbaliştii se fac că joacă fotbal, vezi FCSB în Europa League şi echipele din Liga I, drumarii muncesc printre „pauzele lungi şi dese/cheia marilor succese” la autostrăzile ţării care există pe hârtie dar şoferii nu le prea văd şi totul e minunat.

A fi sărac nu e ruşine, a fi mizer e grozăvie

Sărăcia exterioară nu numai că nu-i o ruşine, dar nu-i nici un fapt endemic pentru o ţară sau un popor, chiar atunci când (cazul României postdecembriste) ea s-a generalizat într-atât de mult, încât nu mai surprinde pe nimeni – nici pe aceia mulţi ca frunza şi iarba care-i suportă hachiţele, nici pe canaliile înciocoite la care-i pâine şi cuţitul şi care, pentru a-şi prelungi tirania dosită sub aparenţe democratice, fac tot ceea ce-i neomeneşte posibil să adâncească inegalitatea socială prin tirania sărăciei.

Morala câşă a omului zilelor noastre

Omul este om atâta timp cât vrea să ştie de morală şi se comportă ca atare, adică atâta timp cât este moral. Căci valorile cardinale (bine, frumos, adevăr, just, sacru) şi fundamentele umanului (omenia, iubirea, cumpătarea, demnitatea, mila, generozitatea), nu doar că iradiază din morală, ci – după împlinire prin înconştientizarea de sine – ele toate converg spre morală, mai exact spre acel strop de divinitate cu care fiecare dintre noi a fost înzestrat la facere.

Dumnezeu îi dă omului, dar nu-i bagă şi-n traistă!

Spusa românească utilizată ca titlu pentru acest text, sintetizează uimitor de exact starea de lucruri de pe meleagurile noastre: Dumnezeu le-a dat românilor cu ambele Lui mâini, ca ei să poată risipi cu nenumărate mâini, adică prin hoţie, nemuncă, indolenţă şi nepricepere!
    Le-a dat o ţară plină ochi cu avantaje absolute şi relative (sol mănos şi rezerve inepuizabile de ape – circa 30% din rezervele de ape minerale şi termale ale Europei, relief blând şi uriaşe bogăţii ale subsolului, istorie multimilenară şi arta de-a transforma umilinţa răbdării în fatalitatea resemnării), dar i-a potcovit şi cu neputinţa de a-şi folosi mintea atunci când trebuie („Dă, Doamne, mintea românului de pe urmă”, cer ei ca iarăşi şi iarăşi s-o facă de oaie),

Canicula îi afectează în primul rând pe parlamentari

Aud mai zilele trecute că mai mulţi parlamentari, 32 de deputaţi şi senatori la număr, au iniţiat un proiect de lege potrivit căruia cetăţenii români pot să facă donaţii la MApN pentru dotări, iar în schimb pot să primească compensaţii, inclusiv grade militare (!!!), chiar şi cel de general. Vă daţi seama ce aberaţie au putut născoci pe vremea asta caniculară?! Adică dacă Bercea Mondialul, Irinel Columbeanu sau Nuţu Cămătaru ar dona armatei suma de 500 mii lei, ar putea ajunge generali. Sau Gigi Becali.
Eu am făcut armata şi mă mândresc cu asta şi ştiu că fiecare grad militar se lua pe merit, pe profesionalism, sudoare şi dragoste de ţară. Inclusiv de către soldat. A mai fost o tentativă de înaintare în grad a parlamentarilor, dacă vă mai amintiţi, că românul are mintea scurtă!

O fi bine, o fi rău?!

Decizia premierului Victor Ponta de a renunţa la şefia partidului de guvernământ m-a surprins şi întristat în acelaşi timp. Nu mă aşteptam la acest gest atâta timp cât foarte multă lume l-a votat şi i-au acordat încredere. Inclusiv eu. Pe facebook Domnia sa şi-a explicat gestul prin a lăsa justiţia să-şi facă treaba dar printre rânduri am citit şi faptul că „se simte hărţuit de DNA”. Retragerea lui dă apă la moară ca să mă exprim aşa acelora care sunt infinit mai corupţi decât ginerele lui Ilie Sârbu.

Cât din România mai este a românilor?

Aidoma omului, orice ţară este formată din corp (componenta statică sau fizico-geografică din interiorul graniţelor stabilite de istorie sau de tratatele internaţionale) şi din spirit (componenta dinamică, constituită din limbă, cultură şi tradiţii, care – în zilele noastre – cunoaşte o necontenită revigorare prin turism şi marile migraţii dinspre Est spre Vest şi dinspre Sud spre Nord, dar mai ales prin intensificarea fără precedent a legăturilor diplomatice şi a schimburilor informatice, respectiv a produselor destinate consumului imediat şi a celor cultural-spirituale care intră în patrimoniul universal).
    Până la Decembriada din 1989 (fireşte, din cauza neroadei politici comuniste de închidere ermetică a graniţelor ţării), românii – siliţi de acele cumplite decenii de constrângere până la depersonalizare şi de sterilizare spirituală până la deplina uniformizare – şi-au prelungit în arta de-a supravieţui seculara îndatorire exprimată clar şi concluziv de Eminescu prin „eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul”...

The best bookmaker bet365

Free Premuim Templates by BIGTheme

Copyright © 2009-2017  -  powered by DSdata