The Best bookmaker bet365 Bonus

Relaxaţi şi agitaţi

N-am urmărit de multişor scena politică românească şi cred că nu am pierdut nimic. În final şi la urma urmei politicienii români spun şi declară una şi fac tot cum vor ei, vezi de exemplu cum îşi votează pensiile speciale într-o perioadă în care pensionarii sunt executaţi silit că nu pot să-şi achite ratele la Casa de Ajutor Reciproc, să-şi plătească taxele, iar un cetăţean român liber trăieşte cu mai puţine calorii pe zi decât un criminal sau violator aflat în puşcărie!

Ăştia sunt aleşii noştri

Aflu de pe internet că circa 100 dintre şparlamentari sunt penali cu acte în regulă – unii deja condamnaţi, alţii foarte aproape de ceea ce se pare că a devenit o cutumă printre politrucii dâmboviţeni ai ultimului sfert de veac: Eşti respectat ca as printre borfaşi, cu ochii-n soare juzii dacă-i laşi!
    Şi cine ştie câţi or mai fi printre aleşii neamului (în inima putregaiului naţional şi mai departe în teritoriu), că tot acuşi-acuşi auzim cum alţi miniştri, făcători de legi, şefi de consilii judeţene şi primari sunt săltaţi de mascaţi, încât nu poţi să nu le dai dreptate guvernanţilor că puşcăriile româneşti postdecembriste lucrează la capacitatea maximă şi că prioritatea priorităţilor nici vorbă să fie educaţia, sănătatea, cultura şi cercetarea, ci ea se cheamă procurarea fondurilor necesare pentru construirea de noi puşcării la standarde europene.

La vremuri noi (noile alegeri), PNL împinge în faţă vechii penali

Citesc pe internet că deja Partidul Naţional Liberal (PNL) şi-a definitivat listele cu care speră (pardon, cu nembrii, vorba lui Caragiale, ajunşi pe ele) ca anul viitor să câştige alegerile locale (primăriile şi consiliile judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale), ultimul test al politrucianismului dâmboviţean de dinaintea marii încleştări numită alegerile generale.

Oraşele din România cunosc numai lungimea şi lăţimea

Trăind într-un timp unidimensional, ce curge implacabil dinspre viitor spre trecut, şi un spaţiu tridimensional cu vocaţia nemărginitului, fireşte că majoritatea oamenilor fac pe dracu-n patru să fie reali sau obişnuiţi, adică să-şi muleze cu atâta conştiinciozitate traiul cuminte pe coordonatele cosmice ale existenţei, încât după moartea lor nu rămân decât cel mult nişte vagi amintiri din tot ceea ce constituie marele potenţial uman (gândire, conştiinţă, sentimente, vorbe, fapte).

Decât la vot ca înainte, să mergi la votcă-i mai cuminte!

În ultimul sfert de veac, anii democraţiei originale pusă pe picioare de Ilici şi-ai săi fârtaţi (floarea bolşevismului edulcorat), românii răbdători şi cu bun simţ au fost atât de mult minţiţi şi amăgiţi de politruci, încât – deşi nu sunt consumator de alcool – m-am decis ca, dacă până la alegerile din 2016 nu au loc schimbări majore de conţinut în politrucianismul dâmboviţean, în loc să stric din nou orzul pe gâşte, taman în ziua votului voi alege...compania unor înrăiţi consumatori de votcă. Da, că decât la balul-circ unde se mimează democraţia, mai bine la scandalul verbal unde aceasta este făcută praf...

Fiecare cu problemele lui

Viaţa indivizilor şi popoarelor este interesantă şi rodnică, într-un cuvânt activă, atâta timp cât creează probleme care vizează mai binele (probleme economice, moral-spirituale, de organizare) şi oferă soluţii ingenioase pentru rezolvarea acestora într-un timp rezonabil.
    Căci a vieţui doar pentru satisfacerea propriilor pofte şi capricii, care – ştim cu toţii – sunt mult mai iuţi de picior decât posibilităţile morale şi legale de mulţumire a lor, înseamnă a trăi în chip egoist pentru trup, nicidecum a exista pentru spiritul uman şi cosmic.

Este timpul să ne aplecăm asupra problemelor tinerilor

Moto: “Ţara noastră nu are ce face cu tineri îmbătrâniţi” ( Tudor Arghezi )
         Se întâmplă lucruri în România - cu toate că lumea mai este încă în concediu, Parlamentul României e şi el demult în moleşeală, justiţia independentă în vacanţa judecătorească, omul de rând se trage la umbră şi el de la atâta căldură - cum ar fi: găinarii şi hoţii de rang înalt fură, dacă primii fură mărunţişuri şi oameni bătrâni şi neajutoraţi dar şi pe Elena Băsescu şi Alexandru Arşinel, ceilalţi… statul român, violatorii stau şi ei la pândă, fotbaliştii se fac că joacă fotbal, vezi FCSB în Europa League şi echipele din Liga I, drumarii muncesc printre „pauzele lungi şi dese/cheia marilor succese” la autostrăzile ţării care există pe hârtie dar şoferii nu le prea văd şi totul e minunat.

A fi sărac nu e ruşine, a fi mizer e grozăvie

Sărăcia exterioară nu numai că nu-i o ruşine, dar nu-i nici un fapt endemic pentru o ţară sau un popor, chiar atunci când (cazul României postdecembriste) ea s-a generalizat într-atât de mult, încât nu mai surprinde pe nimeni – nici pe aceia mulţi ca frunza şi iarba care-i suportă hachiţele, nici pe canaliile înciocoite la care-i pâine şi cuţitul şi care, pentru a-şi prelungi tirania dosită sub aparenţe democratice, fac tot ceea ce-i neomeneşte posibil să adâncească inegalitatea socială prin tirania sărăciei.

Morala câşă a omului zilelor noastre

Omul este om atâta timp cât vrea să ştie de morală şi se comportă ca atare, adică atâta timp cât este moral. Căci valorile cardinale (bine, frumos, adevăr, just, sacru) şi fundamentele umanului (omenia, iubirea, cumpătarea, demnitatea, mila, generozitatea), nu doar că iradiază din morală, ci – după împlinire prin înconştientizarea de sine – ele toate converg spre morală, mai exact spre acel strop de divinitate cu care fiecare dintre noi a fost înzestrat la facere.

Dumnezeu îi dă omului, dar nu-i bagă şi-n traistă!

Spusa românească utilizată ca titlu pentru acest text, sintetizează uimitor de exact starea de lucruri de pe meleagurile noastre: Dumnezeu le-a dat românilor cu ambele Lui mâini, ca ei să poată risipi cu nenumărate mâini, adică prin hoţie, nemuncă, indolenţă şi nepricepere!
    Le-a dat o ţară plină ochi cu avantaje absolute şi relative (sol mănos şi rezerve inepuizabile de ape – circa 30% din rezervele de ape minerale şi termale ale Europei, relief blând şi uriaşe bogăţii ale subsolului, istorie multimilenară şi arta de-a transforma umilinţa răbdării în fatalitatea resemnării), dar i-a potcovit şi cu neputinţa de a-şi folosi mintea atunci când trebuie („Dă, Doamne, mintea românului de pe urmă”, cer ei ca iarăşi şi iarăşi s-o facă de oaie),

The best bookmaker bet365

Free Premuim Templates by BIGTheme

Copyright © 2009-2017  -  powered by DSdata