The Best bookmaker bet365 Bonus

MEDIC sau PREOT?!

Doi proaspeţi absolvenţi de bacalaureat, poate chiar de la liceul Bolintineanu au de ales viitoarea meserie. Unul vrea să se facă medic, altul vrea să fie popă. Unul îmbrăcat în alb, culoarea luminii şi a speranţei,  altul în negru, culoarea smoalei.  Ce să aleagă?  Ce variante au, ce le oferă statul roman?

.   .         Medicii fac cea mai lungă şi cea mai grea facultate, trebuie să se perfecţioneze tot timpul, să fie în pas cu descoperirile meseriei;

.   .         Popii  fac  o facultate de 3 ani, dar pot profesa şi cu seminarul teologic;

.   .         Medicii trebuie să înveţe tot pe dinafară şi mai trebuie să îşi mai şi pună la contribuţie imaginaţia ca să poată promova;

Voi va certati si noi murim... aparand PRESA

La multi ani, dragi colegi!

Randurile de fata nu sunt nici lacrima pentru unii, nici balsam pentru altii.
Am prieteni dragi sufletului meu in ambele tabere, cu oameni de pe cele doua baricade ale momentului mi-am trait zile multe.
Va inteleg si nu, dragii mei!
In locurile cu tarina din care ne tragem se zice ca „una lume a uitat de unde a plecat”.
Oare (doar) ma mint cand ma incapatanez sa cred ca nu e vorba de prietenii mei aici?!
Am urmarit cu intristare mare coltii scosi la mezat si vedere, muschii etalati si incordati, mutare desprinsa din gesturile manelistilor pe care - cica! - toti NU ii ascultam.
Stiu ca unii sunt stipendiati - vremurile au si confirmat asta - dar mai si stiu ca altii stau „capra” degeaba.

Traficul eMM si traficul de influenta de la eMM

Dupa ce-au tacut malc atunci cand procurorii DNA i-au luat „din senin” la purecat, sperand cumva ca momentul cu pricina a fost deja uitat, nimuricii de la eMM au inceput sa scoata iarasi capul pe strada.
Cel mai aprig luptator al „independentei” trustului prin care Catalin Chereches – care NU este proprietar! – si-a plimbat banutii multi a devenit Romeo Dobocan, paradoxal taman cel care a fost aruncat la cosul de gunoi al realitatii de acelasi (o)primas.
El a fost secondat de Grigore Ceascai, adica taman de personajul care a recunoscut - de spaima proceselor pe care i le-au fluierat pe sub nas  cei de la „Academia Catavencu” - ca a scris la comanda, lucru de altfel stiut de toata suflarea locului.

O adevărată dramă…

De sfintele sărbători am fost colindat de către câţiva români care de ani buni trăiesc în Italia şi Franţa şi vrând-nevrând discuţiile s-au canalizat şi spre felul cum e văzută România în occident, că despre felul cum sunt văzuţi românii în Uniunea Europeană nu mai are rost să vorbim.

Cei doi, la unison, mi-au spus că politicienii străini nu văd cu ochi buni certurile dintre preşedintele Traian Băsescu cu actualul ministru Victor Viorel Ponta, certuri care au ajuns şi pe primele pagini ale celor mai importante ziare, dar lipsa deciziilor economice îi îngrijorează cel mai mult, deoarece această stare de lucruri nu face decât să prelungească starea de criză din România şi implicit o piaţă a munci firavă.

Occidentalii şi în special englezii sunt temători de o nouă invazie a muncitorilor români  după deschiderea care a avut loc în 1990.

Traian T Cosovei a plecat cu sufletul meu la plimbare

Mi-am dorit din tot sufletul sa se incheie cat mai repede anul 2013, un an in care „Sistemul” pe care indelung l-am deranjat cu demersurile mele jurnalistice mi-a dat lovituri grele, repetate, insa INCA nu si pe cea de gratie.
Nu stiu cati se bucura sau cati sunt tristi pentru faptul ca eu am apucat (si) trecerea dinspre 2013 inspre 2014, insa stiu ca imediat ce-am facut si acest pas… m-am intristat.
Mi-am facut un obicei ca sa-mi sun eu prietenii, ca intr-un concurs, cine-i primul, care-i intaiul ce-i saluta pe ceilalti.
Departarea de Traian T Cosovei, adicatalea asezarea mea-n Baia Mare, cu fiece zi trecuta m-a departat de el, insa nu a deteriorat nicio secunda valoarea prieteniei noastre.
I-am dedicat in cartile mele poeme, a facut acelasi lucru in ale lui.
Nici-o secunda n-am uitat cat de mult a insemnat si umarul lui atunci cand m-am aburcat spre caile inalte ale literaturii!
Datorita lui am cunoscut GREI, oameni pe care pruncii generatia fiului meu ii invata la scoala!
Impreuna am inchinat cu Eugen Barbu, Henri Zalis dadea el de baut, ca si Alexandru George sau inimitabilul Fanus Neagu, prea devreme inmormantat chiar la biserica de pe Visarion, la doi pasi de Piata Romana, locul in care m-am implinit profesional si emotional.
Romul Munteanu ne dojenea parinteste, la Nicolae Breban taceam in casa, dar nu pentru ca statea in spatele Bisericii Luterane de langa Sala Palatului.

Maramureşul deasupra tuturor

Mai sunt câteva zile până trecem în noul an şi, vrând-nevrând, facem un bilanţ personal, al familiei, al ţării. Despre România anului 2013 nu pot să spun decât că sunt supărat pe ea fiindcă mi-e tot mai milă de cetăţenii ei (dar nu de cei din Parlament, Justiţie, Servicii speciale şi ...„şmecheri”) deoarece statul român favorizează prin legi speciale anumite categorii sociale, pe altele le pune să se „războiască” , doar ca ei să trăiască în linişte şi belşug.
În fapt vorbim de un stat căruia nu-i pasă de nimeni cu adevărat: nici de românii din România, nici de românii din străinătate care au luat drumul pribegiei pentru o bucată de pâine, nici de educaţia lui (şi atunci cum să respectăm istoria naţiei noastre?!), nici de sănătatea lui, nici măcar de marea majoritate a pensionarilor lui! Şi ştiţi de ce?

The best bookmaker bet365

Free Premuim Templates by BIGTheme

Copyright © 2009-2017  -  powered by DSdata